Ca și cum sărăcia, terorismul și imigraţia nu ar constitui suficiente motive de îngrijorare și tulburare, încă o plagă socială continuă să agraveze situaţia pe plan global. Sclavia, aşa cum o ştim din cele mai vechi timpuri, nu doar că a supravieţuit până în prezent, dar înfloreşte sub forme neaşteptate. Grupările teroriste o alimentează, dar nici lumea civilizată nu a evadat prea mult dintr-un trecut istoric nefast. Un raport proaspăt ar trebui să dea mult de gândit.

„Fetele sunt vândute și negociate ca barilul de petrol.” Este doar una dintre multiplele faţete ale răului provocat de Statul Islamic. Jihadiștii vând fetele și femeile pe care le răpesc, iar fetele de 9 ani sunt vândute cel mai scump: 165 de dolari. „O fată poate fi vândută și cumpărată de 5 sau de 6 bărbaţi”, spune un document aparţinând grupării islamice. Jihadiştii susţin că orice femeie capturată devine musulmancă dacă 10 luptători ai grupării o violează, a povestit o tânără transformată în sclava islamiștilor. Cine refuză, riscă pedeapsa capitală. Nu demult, 19 femei au fost ucise după ce au refuzat să devină sclave sexuale.

Acestea sunt doar câteva fragmente de știri care agită opinia publică, amplificând și mai mult starea de iritare faţă de extremismul islamic. Însă o privire de ansamblu asupra sclaviei moderne sugerează că zonele dominate de jihadiști nu sunt cu mult mai vinovate faţă de alte spaţii geografice, unele chiar pretins civilizate. Fie prin practicare directă, fie prin tăcere, multe ţări ale lumii sunt vinovate moral pentru una dintre cele mai devastatoare plăgi sociale.

Un raport care sugerează vinovăţii multiple

„Sclavia există în continuare pentru că o lăsăm să existe”, se arată într-un raport comun al Universităţii Naţiunilor Unite, un think tank al Adunării Generale a ONU, și al Freedom Fund, un fond privat antisclavie. În raportul citat de Reuters se menţionează că „odată cu avansul Boko Haram și al Statului Islamic, tabuul global în privinţa sclaviei este pentru prima dată contestat în mod deschis pe scena internaţională”, menţionează cele două organizaţii în raportul Luptând împotriva sclaviei moderne.

Acest flagel este combătut cu dificultate din cauza incoerenţei și a fragmentării luptei, subliniază cele două organisme. Statele trebuie să impulsioneze trimiterile în justiţie la nivel naţional și internaţional, pentru a întări interdicţia privind munca forţată, traficul sexual și alte forme de sclavie, se recomandă în raport. Documentul acuză Boko Haram, gruparea islamistă din Nigeria, și gruparea Statul Islamic, din Siria și Irak, că finanţează și promovează sclavia, organizând pieţe de sclavi și susţinând renașterea sclaviei ca politică oficială a lor. Vizate sunt și indiferenţa unor guverne și corporaţii, coordonarea slabă dintre statele membre ale Naţiunilor Unite sau inexistenţa unor date complete.

Sclavi cam peste tot

Sclavia și profitul de pe urma a milioane de oameni vulnerabili pot fi întâlnite aproape pretutindeni, de la firme locale din Asia de Sud până la multinaţionale implicate în megaevenimente sportive. Până și în fotbal „există prea multă sclavie modernă”, spunea fostul președinte al Federaţiei Internaţionale de Fotbal, Sepp Blatter.

Amploarea fenomenului este dată de un întreg complex de factori, printre care și cel al situaţiei victimei. Multe dintre victime se conformează cerinţelor exploatatorilor și nici măcar nu se gândesc să se elibereze din „lanţuri”. Despre aceasta a vorbit Lisa Kristine, un fotograf recunoscut internaţional care a ajuns la o concluzie dură cu privire la pasivismul sclavilor de astăzi. „Acești oameni nici măcar nu sunt conștienţi de situaţia lor. Au fost sclavi toată viaţa, nu au termeni de comparaţie.” În plus, cercetătorii susţin că preţul unui sclav de astăzi este în medie mai scăzut decât preţul cu care în urmă cu câteva sute de de ani era cumpărat un negru din Africa, ceea ce face ca piaţa sclavilor să crească în mărime.

Partea cea mai ciudată a fenomenului este că, deși sclavia este interzisă peste tot, este prezentă aproape peste tot. Estimările actuale sugerează existenţa între 20,9 și 35,8 milioane de persoane captive. Dintre acestea, 5,5 milioane sunt copii, citează site-ul Universităţii Naţiunilor Unite. Aproximativ aceleași cifre sunt susţinute și de organizaţia Walk Free (care a realizat Indicele Global al Sclaviei), sclavii reprezentând 0,5% din populaţia lumii. Conform descoperă.ro, aceasta înseamnă că 1 din 280 de oameni este sclav în toată accepţiunea termenului. Sunt persoane supuse la muncă forţată, victime ale traficului uman, ale exploatării sexuale și căsătoriilor forţate.

O Uniune cu probleme

Instinctiv, degetul acuzator poate fi îndreptat spre ţările din lumea a treia sau spre cele cu regimuri totalitare, precum unele zone islamizate. Nu sunt însă singurele vinovate. În urmă cu doi ani, guvernul britanic a lansat prima campanie la nivel naţional care viza creșterea gradului de conștientizare cu privire la sclavia modernă din Marea Britanie. Se estimează că 20.000 de oameni sunt sclavi moderni în Marea Britanie, iar numărul acestora este în creștere. Spotul publicitar se încheia cu sloganul: „Sclavia este mai aproape decât crezi.” Este vorba de oameni implicaţi în prostituţie, angajaţi casnici și la muncile câmpului, în fabrici sau pe bărcile de pescuit. Realitatea sumbră este că sclavia încă există în orașe mai mari sau mai mici și la ţară, în toată lumea, inclusiv în Marea Britanie, a explicat ministrul de interne de la Londra.

Nu este singura ţară europeană cu probleme în acest sens. Nici România nu o duce prea bine. Pe baza datelor oferite de autorităţile române şi de organizaţiile nonguvernamentale care se ocupă de drepturile omului, în prezent ar exista în România în jur de 25.000 de sclavi, unii fiind minori forţaţi să muncească fără să fie plătiţi sau femei obligate să se prostitueze sau să cerşească.

Peisajul global este sumbru, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să și rămână așa. „Ceea ce se cere nu este o reinventare a roţii, ci o iniţiativă strategică cu rolul de a aduce roţile împreună, astfel încât acestea să lucreze armonios”, susţine documentul citat de Reuters. Însă, atâta timp cât există interese divergente, corupţie la nivel înalt și o poftă de bani, ideea de unitate riscă să rămână un simplu slogan chiar și în interiorul Uniunii Europene. Mai mult, lanţurile pot rămâne cu verigile ferecate atâta timp cât unii se prefac că nu le observă.

DISTRIBUIE: