Limonadă din „lămâile vieţii”, povestea Brendei

3294

Tu ce faci cu lămâile din viaţa ta? Un suc acru sau o limonadă delicioasă şi răcoritoare? Brenda Myers-Powell, fostă prostituată cu o vastă experienţă în ceea ce priveşte aceste citrice, a ales să facă limonadă pentru ea, dar şi pentru zecile de fete care sunt în aceeaşi situaţie.

În faţa necazurilor, oamenii descoperă că se pot împărţi, în funcţie de atitudinea lor, în trei categorii: cei care se lasă copleşiţi de ele, se consideră înfrânţi şi refuză să-şi mai ridice privirea spre viitor, cei care găsesc puterea necesară pentru a-şi vindeca rănile şi a merge mai departe şi cei care, după ce se vindecă, îşi întind mâna către cei care trec pe acelaşi drum pe care au trecut şi ei odată. Deşi viaţa s-a încăpăţânat să-i arate latura ei cea mai urâtă, Brenda Myers-Powell, care fost prostituată timp de 25 de ani, îşi investeşte timpul şi energia în proiectul prin care ajută fetele şi femeile care se dedică celei mai vechi „profesii” din lume.

Când se vorbeşte despre prostituţie, în general, lumea se duce cu gândul la femei lipsite de morală, dependente de droguri, de pe urma cărora profită nişte proxeneţi fără scrupule. Prea puţini însă se gândesc la povestea din spatele acestor femei, la situaţiile şi împrejurările prin care au ajuns acolo şi la suferinţa cu care îşi câştigă existenţa.

Brenda Myers-Powell s-a născut într-una dintre cele mai rău famate suburbii ale oraşului Chicago, în anii ’60. La doar 6 luni, mama ei a decedat (16 ani), iar ea a rămas în grija bunicii. Situaţia grea prin care trecea şi sărăcia cu care se lupta în fiecare zi au fost agravate de faptul că bunica era dependentă de alcool. „Prietenii” de pahar ai acesteia au profitat de momentele ei de beţie şi de absenţă şi au început să o abuzeze pe Brenda, care pe atunci avea doar 4-5 ani.

Singurătatea, teama şi frica, stima de sine scăzută şi lipsa de dragoste au devenit singurii prieteni pe care îi avea Brenda. La 14 ani, ajunsese deja mamă a doi copii și s-a văzut nevoită să-şi înceapă „cariera” în domeniul prostituţiei. La scurt timp după aceea, a fost răpită de nişte „băieţi” şi obligată să „lucreze” pentru ei. După 15 ani de manipulare şi abuzuri de tot felul, atât din partea proxeneţilor, cât şi a clienţilor, s-a hotărât să caute un strop de alinare şi curaj în droguri, notează BBC. După alţi 10 ani de prostituţie, s-a întâmplat să ajungă la spital în urma unui accident, unde a fost tratată puţin mai bine decât un gunoi şi unde şi-a luat timp pentru prima dată să se gândească mai profund la viaţa ei, dincolo de întrebările de care se lovea de fiecare dată: „Ce să fac? Unde să mă duc? Cum să mă ridic?” Îşi aminteşte şi acum foarte bine cum, chiar acolo, de pe scaunele spitalului s-a uitat în sus şi I-a spus lui Dumnezeu: „Oamenilor acestora nu le pasă de mine. Te rog, ai putea să mă ajuţi?”

Nu a trecut mult şi a apărut un doctor care i-a curăţat rănile şi apoi a sfătuit-o să apeleze la serviciile sociale. A mers la centrul de adăpost și recuperare Genesis House, un loc unde a întâmpinat-o Edwina Gateley, femeia care i-a arătat ce înseamnă dragostea, încrederea şi care a ajutat-o să-şi vindece trupul şi sufletul. După perioada de refacere, a început să colaboreze în mod voluntar la studii în ceea ce priveşte prostituţia, dar şi-a dat seama că este nevoie de ceva mai mult decât atât pentru a putea avea un impact pozitiv în vieţile celor care se prostituează. Aşadar, în anul 2008, împreună cu Stephanie Daniels-Wilson, a fondat Dreamcatcher Foundation. Făcând aluzie la „prinzătorul de vise” (obiect folosit de către nativii americani și care, potrivit legendei, înlătura coşmarurile copiilor şi aducea în schimb vise frumoase) , această fundaţie vrea să îndepărteze coşmarurile pe care le trăiesc femeile implicate în afacerea numită prostituţie.

Recent a fost lansat un film documentar care ilustrează munca pe care o fac Brenda şi colaboratorii ei. Probabil cea mai mare provocare pe care o întâlnesc este aceea de a elimina gândurile care le-au fost implantate femeilor, potrivit cărora nu sunt bune de nimic altceva, nu pot face nimic altceva şi nu mai este cale de întoarcere pentru ele. La ora actuală, 13 fete pe care le-au salvat din ghearele prostituţiei la 11, 12, şi 13 ani au absolvit deja liceul şi se pregătesc să urmeze diferite colegii.

În prezent, Brenda participă la diferite proiecte şi acţiuni împotriva exploatării sexuale şi la anumite studii privind prostituţia. Este căsătorită cu un bărbat care o înţelege şi o sprijină în tot ceea ce face şi cu care se bucură de familia lor. Mesajul ei este acelaşi pentru toţi cei care ştiu ce înseamnă durerea: „Există viaţă după suferinţă, după durere. Există viaţă după ce ţi s-a spus că eşti un nimeni şi nu eşti bun de nimic.”

Foto: images-amazon.com

DISTRIBUIE: