Memorial Day, ziua eroilor americani

16

Începând cu anul 1971, în ultima zi de luni a lunii mai se sărbătoreşte Memorial Day, sau ziua americanilor care şi-au dat viaţa pentru SUA, dar care face o aluzie specială şi la cei morţi în cel de-al Doilea Război Mondial.

Încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a fost, fără îndoială, un motiv de bucurie, însă o bucurie amestecată cu amărăciune şi durere. Unul dintre cele mai crâncene războaie lăsa în urma lui vieţi spulberate şi vieţi incomplete; soldaţi morţi, soţii fără soţi, surori fără fraţi, copii fără taţi. Potrivit estimărilor, doar în SUA peste 180.000 de copii au rămas orfani la încheierea războiului, potrivit europapress.es.

În această zi, când SUA comemorează Memorial Day, Ziua Eroilor, câţiva membri ai reţelei American World War II Orphan Network (AWON) au călătorit spre Cimitirul American din Olanda, pentru a vizita locul de veci al taţilor lor, morţi pe frontul european. Unii dintre ei fac lucrul acesta pentru prima dată, alţii repetă experienţa. Deşi mare parte dintre ei nu şi-au cunoscut taţii, se simt datori să facă acest lucru pentru ei, în semn de recunoştinţă pentru Olanda, care a „îngrijit” locul de odihnă al acestor eroi ca şi cum ar fi fost ai lor şi pentru a lega relaţii cu alte persoane care se află în aceeaşi situaţie.

La această sărbătoare nu participă doar rudelor soldaţilor morţi, ci şi familii de olandezi, belgieni sau nemţi care au „adoptat” mormintele din acel cimitir, notează washingtonpost.com. Arthur Chotin, de 70 de ani, unul dintre orfanii celui de-al Doilea Război Mondial, a călătorit în Olanda pentru a cunoaşte familia care are grijă de mormântul tatălui său, uimit de acest devotament faţă de un necunoscut, într-un moment în care amintirile tragicului episod din istorie se depărtează din ce în ce mai mult de prezent.

Poporul olandez îi mulţumeşte în felul acesta poporului american pentru soldaţii care şi-au dat viaţa luptând împotriva naziştilor. Ideea „programului de adopţie” de morminte i-a aparţinut unui lucrător şi unui pastor şi, la scurt timp, a fost îmbrăţişată de către toţi locuitorii oraşului Margraten. Mai există alte două cimitire de acest gen, dar acesta este singurul în care fiecare mormânt este îngrijit de către un voluntar şi alţii sunt în aşteptare pentru a face acelaşi lucru.

La început, aceşti voluntari au dorit să ia legătura cu rudele soldaţilor morţi, însă guvernul american nu a furnizat informaţii despre acestea, crezând că este vorba de interese. În prezent, există un sistem prin care rudele americane pot lua legătura cu „familia de adopţie”, însă doar 40% dintre acestea sunt cunoscute.

Locul şi evenimentul pe care îl evocă nu este un motiv de fericire, însă cei care şi-au dat întâlnire zilele acestea acolo s-au bucurat şi au simţit emoţia împreunei-simţiri, copiii eliberatorilor şi cei ai eliberaţilor.

DISTRIBUIE: