Miliardar de top cu haine second hand

2112

Miliardarul Ingvar Kamprad, fondator al lanţului de magazine IKEA, îşi cumpără hainele de la pieţe de vechituri pentru a face economii, a declarat acesta într-un documentar care va fi difuzat de o televiziune suedeză, potrivit The Guardian.

Moda second hand este salvatoare pentru cei săraci. Însă nici miliardarii planetei nu ezită să facă economii. Sună ciudat ca o persoană care se „scaldă în bani” să achiziţioneze îmbrăcăminte purtată și de alţii, însă patronul IKEA se simte în largul său în hainele ieftine ale altora.

Astfel Kamprad, care va împlini cât de curând 90 de ani, e renumit pen­tru stilul său de a-și gestiona finanţele, despre care spune că l-a ajutat să transforme IKEA într-o marcă de top la nivel mondial. „Nu cred că port ceva care să nu fi fost cumpărat de la o piaţă de vechituri. Vreau să dau un exemplu bun”, a declarat Kamprad. Cu alte cuvinte, ceea ce unii ar putea califica drept o formă de zgârcenie extremă, pentru multimiliardarul suedez ar fi un gest de nobleţe.

Presa suedeză plasează averea lui Kamprad la aproximativ 65,5 miliarde de euro. În 2006, Forbes îl plasa pe poziţia a patra în rândul bogaţilor lumii. Nu este pentru prima oară când „ciudăţeniile” patronului IKEA apar în presă. Preferă să meargă cu metroul la lucru, să apeleze la serviciile ieftine ale unor ţări în curs de dezvoltare, iar mașina pe care o conduce este un Volvo vechi. Nu trebuie să surprindă, astfel, că deprinderile financiare ale lui Kamprad au ţinut prima pagină a ziarelor ani la rând.

De exemplu, în 2008, acesta declara pentru un ziar suedez că o notă de plată de 22 de euro, pe când se afla în Olanda, i-a dat peste cap bugetul pentru tuns. Poate că de aceea își alege foarte atent ţările în care se duce pentru a se tunde. „În mod normal, mă tund când sunt într-o ţară în curs de dezvoltare. Ultima dată m-am tuns în Vietnam“, a explicat Kamprad. În 1973, acesta a plecat din Suedia în Danemarca pentru a scăpa de taxele ridicate, înainte de a căuta taxe şi mai reduse în Elveţia. În concluzie, se poate spune că nici oamenii bogaţi nu scapă de obsesii.