Europa se apropie cu pași repezi de debutul primăverii, deci și de o nouă intensificare a valului de refugiaţi. În consecinţă, unele ţări încearcă anumite manevre de autoprotecţie, adoptând măsuri extreme în tentativa descurajării candidaţilor la azil de a se aventura prea departe. Este cazul Danemarcei, care a adoptat o lege ce permite confiscarea bunurilor refugiaţilor.

„Este foarte îngrijorător și este foarte inuman”, a spus Andreas Kamm, secretar general al Consiliului pentru Refugiaţi din Danemarca, ca reacţie la măsurile fără precedent adoptate la nivelul unei ţări-membre ale Uniunii Europene. În schimb, premierul Danermcei, Lars Lokke Rasmussen, și-a asumat ceea ce a numit „proiectul de lege cel mai greșit înţeles din istoria Danemarcei”. Noua lege prevede confiscarea bunurilor de valoare ale imigranţilor, reducerea drepturilor sociale şi prelungirea perioadei de aşteptare înainte de a se putea solicita reîntregirea familiei.

Măsuri care amintesc de alte vremuri

Migranţii vor putea să-și aducă familiile în Danemarca abia după trei ani de la primirea dreptului de azil. De asemenea, acordarea dreptului de azil va fi condiţionată de „potenţialul de integrare” al fiecărui imigrant în parte. Acestea pot fi considerate măsuri ce pot avea o oarecare logică politică în spatele lor.

Însă, de departe, măsura referitoare la confiscarea banilor pare să fie cea mai ciudată, amintind de niște vremuri care ar trebui considerate apuse. (Regimul nazist a adoptat măsuri similare faţă de evrei.) Poliţiștii vor avea dreptul „de a confisca bunuri pe care solicitanţii de azil le aduc cu ei, în scopul de a-și acoperi cerinţele în materie de hrană și cazare”. Printr-o ușoară concesie, executivul de la Copenhaga a sporit de la 400 de euro la 1.340 de euro valoarea bunurilor care pot fi confiscate, iar telefoanele mobile au fost trecute pe o listă a excepţiilor. Însă, dacă imigranţii se gândesc cumva să ceară permis permanent de ședere, vor trebui să plătească scump. Aceasta presupune să scoată din buzunar nu mai puţin de 500 de euro și vor trebui să arate că au lucrat doi ani şi jumătate în ultimii trei ani. Dacă se ia în considerare și faptul că, iniţial, proiectul de lege prevedea şi confiscarea bijuteriilor, inclusiv a verighetelor (guvernul a fost nevoit să dea înapoi în faţa valului de critici), se poate contura o imagine de ansamblu cu privire la duritatea măsurilor la care este dispus să recurgă guvernul danez. Nu întâmplător, ziarul Washington Post a comparat această ultimă idee cu spolierea evreilor de către nazişti. Chiar și rabinii au intervenit cu intenţia reactivării memoriei publice în privinţa demersurilor de acest gen.

Explicaţii și reacţii

„Mulţi refugiaţi se îndreaptă spre frontierele noastre, suntem supuși unei presiuni enorme”, a explicat ministrul danez pentru imigraţie. În plus, iniţiatorii proiectului de lege au argumentat că este normal ca refugiaţii să contribuie la bugetul Danemarcei dacă au posibilitatea. „Este normal ca oamenii care vin la noi să îşi plătească singuri cheltuielile, dacă au posibilitatea”, a transmis Partidul Popular danez, formaţiune de dreapta populistă. În schimb, unul dintre liderii opoziţiei de stânga care s-a opus proiectului de lege a declarat că decizia celor de la putere se dorește a fi „o mișcare simbolică pentru a-i speria pe oamenii veniţi de departe”.

În aceeași notă, Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) i-a acuzat pe politicienii danezi că alimentează „teama și xenofobia”. Și purtătorul de cuvânt al lui Ban Ki-moon a criticat decizia, spunând că acei oameni care care au suferit enorm, care au scăpat de război și conflict și și-au pus viaţa în pericol „ar trebui să fie trataţi cu compasiune și respect și în deplin acord cu drepturile lor ca refugiaţi”. Uniunea Europeană a deplâns la rândul său noua măsură legislativă. OSCE şi o serie de organizaţii umanitare au procedat la fel. Alţi observatori remarcă faptul că noile restricţii impuse condiţiilor de şedere, în special prelungirea la trei ani a perioadei începând de la care se va putea solicita reîntregirea familiei, va pune vieţile multor copii în pericol. Jonas Christoffersen, directorul Institutului Danez pentru Drepturile Omului, a acuzat Danemarca de încălcarea dreptului internaţional. Și într-o scrisoare adresată ministrului danez al Imigraţiei din partea Comisarului Consiliului Europei pentru Drepturile Omului apare un avertisment cu privire la „probleme de compatibilitate cu articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care protejează dreptul la respectarea vieţii de familie”. „Sunt opiniile sale personale”, a sosit imediat replica ministrului danez de Externe.

O regulă sau o excepţie?

Ceea ce îi deranjează cel mai tare pe danezi este șifonarea destul de serioasă a reputaţiei ţării. Unul dintre ziarele ţării, de orientare liberală, a criticat reacţiile negative, apreciate ca fiind excesiv de concentrate pe Danemarca, în condiţiile în care și alte „ţări fac la fel, sau chiar mai rău”. Adevărul este că Danemarca nu este prima ţară din Europa care revendică bunuri ale solicitanţilor de azil. La începutul acestui an, Elveţia a fost criticată de un grup de refugiaţi pentru confiscarea unor bunuri de la aproximativ 100 de persoane. În conformitate cu normele elveţiene, solicitanţii de azil trebuie să predea bunurile în valoare de peste 1.000 $. Și în Olanda solicitanţii de azil trebuie să își să declare averile. În plus, ei trebuie să plătească impozite pe venituri, odată ce au primit permisiunea să lucreze.Un raport realizat de un ziar olandez menţionează că azilanţii au plătit aproape 500.000 € de la începutul anului 2013.

Chiar și Germania aplică niște măsuri similare. Ministrul bavarez de Interne, Joachim Herrmann, a precizat că numerarul și obiectele de valoare ce depășesc 750 € pot fi legal confiscate într-unul din punctele de intrare pentru migranţii care sosesc în ţară. „Practica din Bavaria și regulile federale prevăzute de lege corespund în esenţă cu regulile din Elveţia”, a mai menţionat oficialul german. Și alte landuri germane au măsuri similare. În regiunea germană vecină, Baden-Wuerttemberg, solicitanţii de azil pot păstra doar bani și bunuri în valoare de 350 euro.

Spre deosebire de situaţiile de acest gen, cazul danez poate fi particularizat. În primul rând, în ţările menţionate măsurile restrictive nu au fost adoptate pe fondul afluxului de refugiaţi, ci existau deja. În al doilea rând, în condiţiile în care naţionalismul începe să prindă tot mai mult contur, guvernul de la Copenhaga ştie că poate miza pe susţinerea opiniei publice. Ministrul în probleme de imigraţie a insistat în mod repetat că „politica imigraţiei în Danemarca este decisă în Danemarca, nu la Bruxelles”. Mulţi danezi se simt deranjaţi de faptul că în 2015 ţara lor a înregistrat peste 20.000 de cereri de azil politic. Efectele se resimt la nivelul sondajelor. Astfel, potrivit unui sondaj recent , imigraţia este preocuparea prioritară pentru 70% dintre danezi. Un alt sondaj indică că 37% dintre danezi nu sunt de acord cu acordarea permiselor de şedere refugiaţilor, comparativ cu 20% în luna septembrie. Complexitatea problemei derivă din faptul că efectele acestor măsuri (îmbrăcate mai mult sau mai puţin în haine naţionaliste) riscă să nu se oprească la graniţele Danemarcei. În timp ce legea se aplică strict doar în această ţară, ea ar putea avea impact și în alte ţări europene, anticipează Washington Post. Asta ar complica și mai mult viaţa unei Europe aflate în stare de resuscitare.

DISTRIBUIE: