Germania are o problemă cu imigranţii? Sau cu abuzurile sexuale?

7

Peste 1 milion de imigranţi au ajuns în Germania în 2015. Unii au prevăzut ca o consecinţă înmulţirea atacurilor sexuale, însă asta a fost ultima grijă pe lista autorităţilor. La prima vedere, în lumina atacurilor din Germania, pare că aceia care au mizat pe „natura sălbatică” a imigranţilor au avut dreptate, însă adevărul este că majoritatea vinovaţilor au scăpat și s-ar putea să nu aflăm de ce s-au desfășurat așa lucrurile. Este vorba despre acţiunile unor oameni beţi? Sau este vorba despre un atac coordonat? Cu toate acestea, presiunile care se pun asupra autorităţilor de a reacţiona împotriva imigranţilor sunt neîntrerupte și nu ţin cont de un posibil deznodământ al anchetei.

Numărul plângerilor depuse la secţia de poliţie din Köln a crescut de la 100 la 516, dintre care 40% sunt fapte de natură sexuală, inclusiv două acuzaţii de viol. Este o situaţie nemaiîntâlnită pentru Germania în ceea ce privește dimensiunea derapajului, dar nu ar fi ceva cu totul nou. Alexander Bosch, consultant pentru Amnesty International la Berlin, spune despre germani că „au fost orbi într-un ochi”, pentru că abuzuri sexuale sunt raportate de ani de zile la tot felul de evenimente publice, precum Carnival sau Oktoberfest, dar că „nimeni nu le-a luat în serios până când nu a fost vorba despre străini. Vedem sexismul bărbaţilor albi, dar nu vorbim despre asta”, citează CSMonitor. 

Conform asociaţiei federale a centrelor pentru consilierea femeilor și a centrelor de criză în caz de viol din Germania, între 2001 și 2012 s-au înregistrat, pe an, în jur de 8.000 de raportări privind abuzuri sexuale, dintre care doar 1.300 au ajuns în faţa unui tribunal. În toţi anii studiaţi, nu au avut loc mai mult de 1.000 de urmăriri penale și doar 10% dintre acestea s-au finalizat cu o condamnare. Se pare că una dintre cele mai mari piedici în penalizarea unui astfel de comportament constă chiar în corpul legilor care ar trebui să apere femeile și care spun că, pentru a se da o condamnare, este necesar ca victima să fi ripostat în timpul atacului. Ori, dacă este să ne referim la ce s-a întâmplat în Köln, am putea vorbi despre un „atac-fulger”, în care femeile în cauză nici măcar nu au avut timp să se dezmeticească. Se pare că guvernul lucrează la schimbarea legilor, pentru a înlesni pedepsirea atacurilor sexuale.

Femei din toate părţile Germaniei au ieșit în faţă cu această ocazie pentru a se plânge că problema a fost ignorată foarte mult timp. O studentă de la Universitatea din Köln spune că dintotdeauna a știut să evite locurile problematice, cum este și gara din Köln, unde a fost și asaltată fizic de un dependent de droguri. „Ce se întâmplă dacă te duci în cluburi aici nu e nimic nou. Pur și simplu evităm locurile unde știm că vom fi pipăite”, spune ea. Totodată, un grup de activiste pentru drepturile femeilor a lansat o campanie în social media, pentru ca acest subiect să urce sus pe agenda publicului și să se depună eforturi pentru pedepsirea vinovaţilor, indiferent cine sunt și de unde vin.

Cu toate acestea, în situaţia actuală provenienţa atacatorilor nu este un factor oarecare. Refugiaţii se tem că atacurile vor exacerba sentimentele antimigraţioniste, drept urmare un grup de refugiaţi sirieni a distribuit pliante în campusul Universităţii din Köln, în care se condamnau atacurile: „Aceste acţiuni criminale au călcat în picioare toate valorile noastre culturale, valori care includ respectul pentru femei.” O problemă mai mare este că astfel de atacuri nu s-au întâmplat doar în Köln (nu la aceleași dimensiuni), motiv pentru care poliţia investighează dacă nu cumva au fost coordonate pe reţelele de socializare. Iar pe lângă faptul că acuzaţii păreau să aibă origine arabă sau africană, și „modul de operare” trebuie luat în calcul. Este vorba despre taharrush gamea, adică atacuri sexuale în grup și este un tip de comportament observat și în timpul răscoalei populare din Egipt (piaţa Tahrir), în care femeile sunt încercuite de un grup de bărbaţi, pentru a le izola de poliţie sau de alţi apărători, împiedicând în același timp o vedere clară a ceea ce se întâmplă.

Unii atrag atenţia că acest comportament face parte din strategia de „cucerire” a lumii civilizate prin prozelitismul agresiv al tarelor islamice. Planul ar însemna inundarea Vestului cu imigranţi musulmani porniţi cu ideea de a rezista asimilării, stabilirea unor enclave islamice și convingerea ţării-gazdă să permită autoguvernarea acestor enclave după Sharia. O armă pentru stabilirea dominanţei o reprezintă și atacurile sexuale și este un comportament integrat în manualul ISIS de cucerire și de stăpânire a califatului. Se știe deja că din 19 suspecţi reţinuţi (și eliberaţi ulterior), 14 erau din Maroc și Algeria, iar 9 dintre ei intraseră în Germania doar din luna septembrie.

Sensul unei astfel de strategii nu prea se regăsește în realitate. Consecinţele unor astfel de sancţiuni nu tind să fie înspre relaxarea condiţiilor impuse celor care caută azil și în niciun caz nu se poate vorbi despre autoguvernare, ci par mai degrabă să fie îndreptate spre limitarea posibilităţilor de intrare în ţară, ceea ce este contrar scopului final, de cucerire a lumii vestice, mai ales odată cu popularizarea naţionalismului. Cu toate că autorităţile au tras semnale de alarmă pentru a descuraja atacurile ulterioare asupra refugiaţilor, numărul imigranţilor deportaţi înapoi în Austria a crescut de la 60, în luna decembrie, până la 200, pe zi. Cei mai mulţi dintre aceștia au venit tocmai din Maroc, Algeria și Afganistan. În continuare, sosirea refugiaţilor în Europa rămâne un experiment în derulare, de la care putem să ne așteptăm la derapaje ce trebuie corectate din mers. Ce trebuie să înţelegem este că, deși musulmani, nu toţi refugiaţii sunt la fel, cred la fel și fac la fel, iar în timp ce unii respectă deja valorile europene și drepturile omului, alţii trebuie învăţaţi de ce să nu violeze, oricât ar suna de aberant. Este exact ce face Norvegia cu toţi refugiaţii care îi trec graniţa.

DISTRIBUIE: