Noile decizii ale Berlinului de a suspenda, fie și temporar, Schengenul prin introducerea de controale severe la graniţă au surprins pe toată lumea. Se pare că entuziasmul îi părăsește pe germani și compasiunea a intrat în recul. Dar dacă Germania își continuă jocul, numai că într-o variantă riscantă?

„Povestea cu zâne s-a terminat”, titrează pe prima pagină Der Spiegel. Pare să fie cel mai bun rezumat al unei povești extrem de tumultuoase, dar cu un final, totuși, imprevizibil. Presa germană, și nu numai ea, s-a întrecut în a căuta explicaţii cu privire la schimbarea de optică a factorilor de decizie în ceea ce privește problema refugiaţilor. „Niciodată cancelara nu a fost obligată să-şi schimbe de o manieră atât de bruscă politica”, notează Süddeutsche Zeitung. „Oare ce vrea cancelara? Care-o fi obiectivul clar al politici germane în chestiunea refugiaţilor?”, se întreabă ziarul conservator Die Welt (surse citate de RFI).

Posibile explicaţii

Întrebarea este legitimă, în condiţiile în care fluctuaţiile au caracterizat atitudinea cancelarului german în ultima perioadă. Astfel, în iulie, s-a arătat fermă şi inflexibilă în chestiunea imigranţilor, explicând unei fete palestiniene că Germania nu are loc chiar pentru toată lumea. Recent, s-a fotografiat zâmbind cu nişte refugiaţi sirieni sosiţi în Germania, lăsând impresia că își deschide larg braţele către toţi cei loviţi de ororile războiului. Acum Angela Merkel revine la o linie fermă, părând să sugereze faptul că jocul s-a terminat.

Confuziile sunt majore, de aici derivând și frământările existente în toată media legate de această răzgândire subită a Germaniei. Cum poate fi explicată o atitudine atât de contrastantă la un interval scurt de timp? Este o întrebare pe care o lansează și BBC într-un articol din ediţia electronică.

„În realitate, politica doamnei Merkel nu s-a schimbat atât de mult, dar mesajul – da. Și este în principal un mesaj politic pentru colegii săi din guvern. Mulţi dintre colegii creștin-democraţi o privesc cu suspiciune pe doamna cancelar pentru că li se pare că alunecă ușor-ușor spre centru pentru a câștiga voturi. Iar atitudinea moale în cazul imigranţilor a confirmat cele mai grave suspiciuni. Introducând controlul temporar la frontiere, cancelarul le-a dat autorităţilor regionale spaţiu de respiro, atenuând totodată temerile colegilor de guvern și aliaţilor de dreapta cum că situaţia ar fi scăpată de sub control”, se spune în comentariul BBC.

Cu alte cuvinte, nu este atât de mult o schimbare de politică, cât mai degrabă luarea unei pauze. Parlamentarul german Bernd Fabritius a explicat că este „nevoie de o solidaritate europeană. Nu s-a schimbat această poziţie, ci s-a schimbat poate atitudinea unor ţări care refuză solidaritatea necesară”. Se conturează astfel impresia unui joc ce se înăsprește și din care cineva va trebui să piardă. În plus, se dorește, probabil, și transmiterea unui avertisment că Germania va juca foarte tare, fiindcă suspendarea Schengen afectează pe toată lumea, nu doar pe refugiaţi.

Tensiuni

Pe acest fond, se adâncește starea de tensiune în relaţiile cancelariei Germaniei cu partenerii europeni. Este ceea ce Associated Press remarca prin observaţia că „Germania a devenit din ce în ce mai frustrată de refuzul a numeroase state de a împărţi povara, îndeosebi state din fostul bloc răsăritean”.

Mesajele care au venit dinspre Berlin în urma eșecului de la Consiliul JAI („a rămas ca-n gară”, concluzionează europeanul.org) indică existenţa unei frustrări destul de intense, inclusiv în rândul ţărilor care pășesc alături de Germania. De exemplu, Werner Faymann, cancelarul Austriei, acuza cu vehemenţă atitudinea lui Viktor Orban, care „procedează iresponsabil când declară că fiecare refugiat este unul economic. El duce în mod conștient o politică de descurajare. Să-i pui pe refugiaţi în trenuri făcându-i să creadă că merg undeva și ei să fie duși în altă parte ne aduce aminte de cea mai întunecată perioadă a continentului nostru”, spune cancelarul austriac referindu-se la urcarea refugiaţilor în trenuri spunându-li-se că vor fi duși în Austria, în realitate fiind lăsaţi în tabăra de la Bicske, nu departe de Budapesta.

Declaraţiile au o notă de duritate, fără menajamente, așa cum a fost și cea a lui Sigmar Gabriel, vicecancelarul german, care, după încheierea lucrărilor Consiliului JAI, a spus că „Europa, din nou, s-a acoperit de ruşine“. În consecinţă, Angela Merkel solicită un summit UE extraordinar al liderilor europeni, fapt care ilustrează că strategia iniţială rămâne încă în picioare. Mai mult, în ultimul timp chiar se vorbește în cancelaria germană de folosirea unor mijloace de presiune asupra ţărilor care refuză cotele obligatorii de refugiaţi.

Practic, se poate deduce faptul că Germania rămâne pe poziţie, însă nu are intenţia să ţină singură pe umeri o povară atât de apăsătoare. Este „o ţară care doreşte să accepte oameni”, dar „a venit timpul ca UE să-şi preia (partea sa de) povară”, anunţa liderul german. Unele consecinţe care derivă din această înfruntare pot fi deja intuite. Merkel anunţa că Germania nu va mai arăta la fel. Problema este însă că nici Europa nu va mai fi aceeași. Între timp, Ungaria ridică garduri pe oriunde, alimentând tensiuni suplimentare și cu România. Aceasta este de fapt nota dominantă a unei Europe care se îndreaptă cu pași repezi și siguri spre un viitor tot mai imprevizibil.

DISTRIBUIE: