Criza imigranţilor expune Europa unor provocări majore. Până în ziua de azi, ţările europene au rămas destul de omogene, însă zilele acestea marchează sfârșitul acestei situaţii. Milioane de imigranţi de diverse rase, religii și culturi vor schimba peisajul continentului, începând cu Germania.

Până la finalul anului, autorităţile germane prevăd că vor primi 1 milion de sirieni, însă acesta este doar începutul. Populaţia Africii se va dubla până în 2050, ajungând la 2,5 miliarde. Este de aşteptat ca şi populaţia din Asia de Sud să crească, iar densitatea populaţiei din Palestina să ajungă la 1.626 de persoane pe kilometru pătrat, de trei ori cât densitatea populaţiei în India. Experţii se așteaptă ca în următorii câţiva zeci de ani milioane de oameni să părăsească aceste regiuni, forţaţi de războaie, de lipsa oportunităţilor și de lipsa resurselor, pusă și pe seama încălzirii globale. O Europă bogată va rămâne în continuare prima destinaţie la alegere.

În primă instanţă, asta nu sună deloc rău. Ţările europene se luptă cu problema populaţiei îmbătrânite și scăderea ratei natalităţii. Conform ONU, în 2013, 51% dintre refugiaţii de pe glob aveau sub 18 ani. Prin primirea acestor refugiaţi, ţări precum Elveţia și Germania încearcă să evite o criză demografică pe termen lung, pe măsură ce forţa de muncă iese la pensie. Pe de altă parte, până acum multiculturalismul a fost denunţat ca un eșec în multiple rânduri, în Germania, Franţa și Marea Britanie, ţările europene cu cei mai mulţi imigranţi.

Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a arătat că este mai dificil pentru imigranţi să obţină un loc de muncă în UE decât în oricare alte ţări bogate, o situaţie valabilă și la copiii lor, născuţi europeni, care raportează niveluri mai mari de discriminare și rate mai mari de șomaj decât copiii „nativi”. Pe lângă asta mai există și problema valului naţionalist. În Germania, s-au înregistrat 200 de atacuri asupra imigranţilor și a celor care îi ajutau, în ciuda primirii generale călduroase, iar extrema dreaptă din Elveţia s-a ridicat la o popularitate de 25% în sondajele recente.

Deci întrebarea este: Ce se întâmplă dacă se deschid graniţele și toţi imigranţii ajung la destinaţie? Nimeni nu mai vrea să își aducă aminte ce a însemnat până acum eșecul multiculturalismului: atacul de la Toulouse, atacul de la Charlie Hebdo și nenumăraţi tineri musulmani de primă generaţie plecaţi să lupte alături de Statul Islamic. „Acești oameni au nevoie de mai mult decât de un pulover și un bun venit. Trebuie, de asemenea, să fie acceptaţi pe termen lung”, a declarat un ofiţer ONU pentru refugiaţi, în Berlin. Pentru asta este nevoie de o societate întreagă. „Avem nevoie de un pact naţional între toţi jucătorii, nu numai guvernul federal, statele și municipalităţile, dar şi firmele, sindicatele și societatea civilă”, a declarat și guvernatorul landului Renania-Palatinat.

Ceea ce indică, de fapt, criza imigranţilor este scara la care a ajuns globalizarea și felurile în care ne afectează pe toţi, în viaţa de zi cu zi, de la politici și legislaţii, la asigurări de sănătate, la felul în care interacţionăm cu cei de altă cultură. Europa nu mai trăiește într-o lume în care își poate vedea de treabă, nederanjată de sărăcia și de nevoia celui de lângă. Primul și cel mai înţelept răspuns la migrarea în masă trebuie să includă ajutorarea ţărilor sărace și instabile să scape de obstacolele care stau în calea progresului, spune editorialistul economic de la NYTimes, Eduardo Porter. Asta înseamnă depunerea unui efort îndelungat și semnificativ pentru a schimba percepţii, politică și stil de viaţă. În același timp, în fiecare ţară trebuie depășite diferenţele care se fac între imigranţi și copiii lor și populaţia nativă. S-a terminat vremea când toţi erau diferiţi. Pentru succesul proiectului european, Merkel le cerea liderilor să cedeze suveranitatea fiscală și politică. Pe atunci, criza financiară era problema care ameninţa existenţa UE. Acum există o ameninţare și mai mare, iar pentru succesul proiectului european, lui Merkel i se cere să cedeze suveranitatea identităţii naţionale, și nu doar ei. Știm de mult că trăim într-un sat global, dar acum a venit timpul să ne purtăm ca atare.

DISTRIBUIE: