În timp ce sezonul premiilor Nobel s-a deschis, Merkel, secondată de Hollande, s-a adresat Parlamentului European cu un discurs istoric în contextul crizei refugiaţilor. Voci din culise spuneau, în ultimul timp, că Merkel ar putea fi marea câștigătoare din acest an a Premiului Nobel pentru Pace. Discursul ţinut în faţa parlamentarilor europeni i-ar mai putea aduce cancelarului german o bilă albă.

„Acum avem nevoie de mai multă Europă”, s-a auzit de la tribuna de la care Angela Merkel își transmitea mesajul, în contextul primului discurs comun germano-francez în Parlamentul European după 26 de ani.  Declaraţiile cancelarului german ar putea fi ușor caracterizate ca strict politicianiste, mascând anumite interese, dacă nu ar avea acoperire în chiar aspectul istoric al evenimentului de la Strasbourg.

După decenii consecutive în care rivalitatea franco-germană a trasat și zguduit istoria Europei, cele două ţări depun eforturi insistente nu doar de a menţine unitatea unui continent destul de frământat, ci și de a trage Europa după ele. Discursul celor doi lideri confirmă, de fapt, că „tandemul franco-german continuǎ sǎ joace rolul de motor al construcţiei europene”, după cum comentează RFI. Abordările lor nu au fost simple exerciţii de retorică umanistă pentru o Europă cu un parcurs ascendent, ci soluţii cu potenţial salvator care să îi redea siguranţa supravieţuirii.

Mai există speranţă?

În acest context istoric care dublează criza refugiaţilor, mesajele rostite au o rezonanţă aparte, chiar și în ciuda criticilor venite din partea opozanţilor nemulţumiţi de modul în care a fost gestionată criza. Apelul lui Hollande a fost unul destul de incisiv. A sunat mai degrabă ca un fel de ameninţare. Europa riscă să revină la frontierele naţionale dacă nu dă dovadă de unitate. „Dezbaterea nu este despre mai multă sau mai puţină integrare europeană, ci despre afirmarea sau sfârşitul Europei”.

Merkel a preluat mingea aruncată la fileu de către partenerul francez, insistând pe elementul-cheie invocat de Hollande. În opinia ei, „nu va fi în avantajul nimănui” dacă statele europene încearcă „să se separe complet”. Argumentul ei este greu de contestat, în condiţiile în care „separarea și izolarea reprezintă o iluzie în epoca internetului”. Drept urmare, Merkel a scos din mânecă soluţia salvatoare.

„Doar împreună putem soluţiona criza refugiaţilor, doar împreună putem combate traficul de persoane. Doar împreună ne putem proteja frontierele externe. Trebuie să-i considerăm pe refugiaţi fiinţe umane, nu mase anonime. Oamenii nu îşi părăsesc niciodată ţările fără motiv”, a subliniat liderul german.

„Secretele” cancelarului

Discursul lui Merkel, deși mobilizator, este destul de riscant, fiindcă o menţine într-o poziţie de izolare chiar în propria tabără politică. De ce continuă să joace pe o carte care ar putea deveni perdantă? Deocamdată, rata popularităţii lui Merkel a scăzut pe fondul crizei privind imigraţia. Potrivit unui sondaj al Institutului Deutschlandtrend, popularitatea Angelei Merkel a scăzut cu nouă puncte procentuale, fiind la nivelul de 54%, cel mai mic din decembrie 2011 până acum. Nici poziţia în propriul partid nu este mai favorabilă, 34 de lideri ai Uniunii Creștin-Democrate (partidul lui Merkel) trimiţându-i o scrisoare în care protestează faţă de politica „frontierelor deschise”. În acest context, de ce nu face pași înapoi?

Pot fi sugerate motive ascunse, elemente jonglate în umbră, jocuri de culise, interese obscure, de care beneficiază Merkel, partidul ei sau Germania. Opozanţii (și nu doar cei interni), în graba de a o critica, nu mai au răbdarea să analizeze motivaţiile din spatele gesturilor cancelarului german. Nu este exclus, însă, ca Merkel să creadă, pur și simplu, într-un proiect care nu îi aduce neapărat puncte electorale. De exemplu, în aceeași zi cu discursul ţinut la Strasbourg,  la o reuniune a Partidului Popular European, Merkel a criticat dur ţările care au anunţat iniţial că refuză să primească cota impusă de refugiaţi. „Refuzul de a primi refugiaţi, în principiu, este – scuzaţi-mă că o spun atât de franc – un pericol pentru Europa.” Poziţionarea ei ca apărătoare a Europei poate fi criticată, dar nici adversarii nu vin cu alte soluţii viabile, în ton cu spiritul european pe care îl clamează.

Mai mult de atât, se pare că proiectul în care Merkel crede nu este unul eminamente politic. Recent, s-a vulnerabilizat printr-o declaraţie publică, dezvăluind motivele din „culise” care o determină să continue. Nu sunt acele interese meschine de care o acuză unii, ci doar o reacţie firească, umană la o situaţie în faţa căreia nu  poate rămâne indiferentă.

„Aflasem de refugiaţii care au murit în camion. Veniseră până la gara din Ungaria şi apoi au mers pe jos. Ştiam că, deşi în august au venit atâţia în Germania, vor fi şi alţii care nu se vor opri să facă acest drum periculos. Şi apoi am văzut cu toţii şi imaginea aceea cumplită cu băieţelul mort în Turcia şi am fost cutremuraţi. Aşa am luat decizia (de a-i lăsa să vină, n.r). Aş lua din nou aceeaşi decizie”, a spus cancelarul german.

Un alt fel de cancelar

Mulţi au interpretat acţiunile ei din ultima perioadă ca fiind lipsite de orizont. Deciziile i-au fost analizate, criticate și contestate. Diferenţa este că unii au încercat să înţeleagă raţional ceea ce este posibil ca la Merkel să fi fost o reacţie preponderent emoţională. Deși empatia nu este întotdeuna recomandată, mai ales pentru un șef de stat, totuși, în contextul unor decizii corelate cu supravieţuirea umană, nici pragmatismul nu este cel mai indicat. De aici poate deriva acel gen de atitudine aprobat și prin „probabilitatea ca premiul Nobel să fie acordat cuiva care ajută refugiaţii”, a spus președinta unei asociaţii pacifiste suedeze. Angela Merkel este pe listă.

Societatea s-a obișnuit să îi evalueze pe politicieni prin prisma lipsei lor de onestitate, a intereselor mascate, a jocurilor de imagine. Acceptarea unei alte versiuni a devenit aproape o imposibilitate. Din acest motiv, chiar și în condiţiile sincerităţii decidenţilor politici, speculaţiile nu lipsesc. În consecinţă, este dificil pentru unii să accepte că Merkel, cu toate greșelile pe care le face (inerente, de fapt, naturii umane), chiar crede în posibilitatea unei duble victorii: salvarea refugiaţilor, dar și a Europei.

DISTRIBUIE: