Cea mai recentă decizie JAI a tulburat și mai mult apele unei Europe deja destul de agitate. Reacţiile la soluţia impusă au arătat încă o dată că Uniunii Europene îi lipsește liantul. Estul și Vestul s-au polarizat, iar starea de tensiune a ajuns la cote înalte și nu doar între ţările membre ale uniunii, ci și la nivel naţional. România nu face excepţie.

Decizia JAI a neutralizat toate eforturile diplomatice ale României, care a sperat, până în ultima clipă, că va reuși să își impună punctul de vedere și să obţină o recunoaștere a cotelor voluntare. În schimb, România s-a ales cu 4.837 de refugiaţi, pe care ar trebui să îi primească eșalonat în viitorul apropiat. „Politica pentru refugiaţi impusă cu măciuca“, după cum se exprima un jurnalist DW, a demonstrat că  „toate apelurile la solidaritate și la valorile europene s-au dus pe apa sâmbetei“.

România a încercat să joace tare, alegând să rămână în careul ţărilor „disidente“, împreună cu Ungaria, Slovacia și Cehia. Se constată acum că a fost o poziţie perdantă, una care situează Estul pe o traiectorie europeană diferită. În acest context, era inevitabil să nu apară și probleme pe plan intern. Reacţiile politicienilor din vârful eșichierului politic nu fac decât să indice aceeași stare de confuzie care se regăsește și în spaţiul european, putându-se constata lipsa unei percepţii clare, unitare, cu privire la pașii pe care România trebuie să îi facă după ce planul lui Junker a fost votat.

Cifrele sunt una, integrarea e alta

Dincolo de jocul cifrelor, dificultăţile de abia acum vor apărea. „Cine crede că poate integra musulmani care trăiesc în atmosfera din statele arabe se înșală. Noi nu am reușit să integrăm rromii, hai să o spunem cinstit, și integrăm acum mii de oameni care au altă credinţă decât noi. E dificil”, spunea fostul președinte Traian Băsescu, ridicând o problemă suplimentară pentru România.

Dificultatea integrării derivă și din lipsa experienţei statului român, dar și din incertitudinile legate de așteptările refugiaţilor. Deocamdată, ei nu par interesaţi să își schimbe destinaţia pentru România. Nu îi interesează nici măcar ca o rută de tranzit. „No Romania! Vrem o viaţă bună!“ sunt replicile rostite cel mai adesea de către refugiaţii care se grăbesc să ajungă în Vest.

O altă dificultate derivă din faptul că România pare să fie surprinsă de ceea ce o așteaptă. Surpriza vine pe fondul nefacerii temelor la timp. Este și motivul pentru care se vede pusă în situaţia de a fi sancţionată. Mai precis, Comisia Europeană tocmai a declanșat proceduri de infringement în cazul a 19 state membre, printre care și România, pentru nerespectarea dreptului de azil. „Este timpul ca statele membre să facă ceea ce trebuie să facă“, a precizat, într-un comunicat, vicepreședintele Comisiei Europene. Poate că astfel se explică de ce România a insistat cu încăpăţânare că nu poate primi mai mult de 1.785 de refugiaţi.

Acestor obstacole li se adaugă și reticenţele, dacă nu chiar ostilitatea, unei părţi a populaţiei românești, care, în majoritatea sa, nu este foarte încântată de sosirea refugiaţilor. Conform ultimului sondaj de opinie, 56% dintre români nu vor ca România să primească refugiaţi. Și mai mulţi (65%) sunt cei care nu concep ca aceștia să se stabilească pe teritoriul românesc.

Pașii care urmează

Mircea Mocanu, directorul biroului din România al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, a comentat pentru RFI care sunt regulile de distribuţie, României urmând să îi revină imigranţi ajunși în Italia și în Grecia.

Tonul oficialului român este oarecum liniștitor pentru cei care se așteaptă ca, în viitorul apropiat, România să fie invadată de imigranţi. În realitate, spune Mocanu, va fi o eșalonare care se poate întinde pe o perioadă mai lungă. Va fi făcută o analiză, ţinându-se cont de relaţiile familiale, de eventuale legături de rudenie sau de prietenie pe care refugiaţii le-ar avea în ţările unde urmează să ajungă, astfel încât să fie facilitată integrarea lor. În primele trei luni, imigranţii vor fi repartizaţi în cele 6 centre din ţară. Apoi pot fi trimiși în localităţile în care doresc să se stabilească sau aleatoriu, acolo unde există posibilitatea economică să fie absorbiţi și integraţi. Aceasta presupune facilitarea obţinerii unui loc de muncă și a serviciilor sociale oferite de statul român.

Mocanu a precizat că, printre drepturile de care beneficiază refugiaţii, este și cel de liberă circulaţie. Aceasta presupune că, după primirea statutului de refugiat, un imigrant poate să plece din România, putând solicita drept de muncă în oricare alt stat membru al Uniunii Europene. Este un drept ce ar putea fi un impediment serios în procesul de integrare. Este greu de crezut că refugiaţii își vor dori să rămână în România atâta timp cât au și alternative mai convenabile, mai ales că aceia care vor sosi în taberele de refugiaţi de pe teritoriul român nu vor fi întrebaţi dacă își doresc această destinaţie.

Scenarii?

Pentru unii, aceste incertitudini legate de ce va urma nu sunt deloc convenabile, fapt pe care îl reliefează nu doar sondajele de opinie, ci și reacţiile de pe forumuri sau reţelele de socializare. Însă România nu are prea mult spaţiu de manevră. Decidenţii politici au varianta de a rămâne în joc, adoptând un stil dur de luptă, consecvent cu poziţia afișată până acum, chiar cu riscul sancţionării și izolării ţării pe plan european. De fapt, ţara noastră s-ar situa în siajul Ungariei, adică al uneia dintre ţările care refuză să cânte după partitura Uniunii Europene.

„Cotele obligatorii nu vor fi implementate pe teritoriul Slovaciei cât timp voi fi eu premier“, a declarat premierul slovac, Robert Fico. „Cel mai important lucru este să nu existe niciun imperialism moral“, a susţinut și Viktor Orban, cu aceeași aciditate deja proverbială, referindu-se la atitudinea cancelarului Angela Merkel. Sunt poziţii de forţă care riscă să pulverizeze conceptul de Uniune Europeană și să îi inspire și pe alţii la aceeași atitudine de frondă.

Cel mai probabil, unii dintre politicieni joacă intens pentru miza electorală din propriile ţări. Ar trebui să le calce pe urme și cei din România? În acord cu percepţia majorităţii românilor, o poziţie antioccidentală pe tema refugiaţilor ar putea aduce puncte electorale, însă această opţiune are prea puţină tangenţă cu spiritul european.

Ar fi și alternativa de a nu evalua situaţia în termeni de competiţie, ci de solidaritate. Chiar dacă Vestul și Estul sunt pe două frontiere diferite, și la propriu, și la figurat, românilor li se oferă oportunitatea de a demonstra că ospitalitatea pe care o reclamă nu este doar un mit, ci o realitate. Mai precis, este timpul, așa cum spunea jurnalistul Petre Iancu pentru DW, „să redescoperim cu toţii virtutea coeziunii în Europa noastră. Să nu mai depistăm paiul neomeniei în ochiul Europei dumnealor (Occidentului, n.r.). Că-i şi a noastră. Să dăm, mai bine, găleţile cu apă din mână în mână.“

DISTRIBUIE: