„Suntem disperaţi după ajutor. Nu este sustenabil. Noi nu putem continua în același ritm.” Gemma Gillie este purtătoare de cuvânt pentru organizaţia Medici fără Frontiere, care, cu 135 de angajaţi, asigură aproape de unii singuri funcţionarea cât de cât normală a taberei de refugiaţi de la Idomeni, Grecia. În fiecare zi, sosesc noi refugiaţi, iar cele 135 de ajutoare trebuie să împartă câteva mii de alimente și pături zilnic. Refugiaţii stau la coadă și câte 3-4 ore pentru o masă, iar copiii stau nespălaţi cu zilele, din cauza condiţiilor precare în care se găsește tabăra.

La Idomeni, refugiaţii așteaptă să se deschidă graniţa, recent închisă, spre Macedonia. Tensiunea se simte de ambele părţi ale graniţei, și copiii veniţi din zone de război întreabă dacă nu cumva Grecia și Macedonia sunt și ele în război. Alţi 10.000 de oameni se întreabă de ce nu sunt lăsaţi să ajungă în Germania. „În Siria e prea greu să supravieţuiești acum. Sunt oameni morţi peste tot. De asta am decis să venim. Nici nouă nu ne place, dar nu avem altă opţiune. Vrem să mergem în Germania. Avem veri acolo. Dar europenii de ce nu ne vor? Suntem educaţi. Familia mea era una de succes. Acasă, aveam trei apartamente și teren. Am pierdut tot, dar ne putem descurca în Europa”, spune o tânără de 23 de ani din Alep, al cărei soţ era profesor de cibernetică. Răspunsul trist este că Europa este un angrenaj nearmonizat între ţări prea slabe pentru a fi umane și ţări prea puternice pentru a cădea. Iar în faţa crizei refugiaţilor, o Uniune Europeană slabă și inumană este mai de dorit pe plan economic și geopolitic decât nicio Uniune Europeană.

Germania și Franţa – Front comun de faţadă

Angela Merkel pare să fie unica de la summitul internaţional pe tema refugiaţilor, în desfășurare zilele acestea, care încearcă să menţină pe linia de plutire politica deschiderii faţă de imigranţi, prin care mai mult de 1 milion de refugiaţi au fost primiţi anul trecut în Germania. Nici măcar afiliaţii creștin-democraţi ai lui Merkel nu par să mai creadă în această politică, în special după atacurile din noaptea de revelion de la Köln. În vederea acestui summit, Angela Merkel şi preşedintele francez, François Hollande, s-au întâlnit la Paris ca să îşi armonizeze poziţiile și să poată face front comun în faţa celorlalte ţări comunitare. Hollande încearcă la rândul său să tempereze islamofobia de acasă, dar nu uită că Parisul a fost cel lovit în iarna 2015, când 100 de persoane au murit în urma unui atentat. Prin urmare, Franţa nu acceptă să primească decât maximum 30.000 de refugiaţi, cifră ridicol de mică faţă de ceea ce a primit deja Germania. Prin urmare, politicile celor două ţări nu ar putea părea mai diferite.

„A devenit evident că UE nu are o soluţie strategică pe termen lung spre a gestiona problema refugiaţilor, iar statele membre nu pot depăşi sensibilităţile naţionale şi interesele de grup regionale. Gardurile ridicate de Budapesta la graniţele cu vecini precum Serbia, dar şi ameninţarea de a face la fel cu România, au intensificat imaginea Europei de cetate asediată, sugerând în exterior mai degrabă panică”, explică dr. Șerban Cioculescu, cercetător în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, din București, pentru contributors.ro.

Cu toate acestea, există două puncte fixe asupra cărora cei doi lideri europeni se pun de acord – trebuie reparat spaţiul Schengen și trebuie găsită o soluţie pentru Siria. Și, prin aceasta, cei doi înţeleg că refugiaţii care vin din Siria trebuie relocaţi „cât mai aproape” de casă și că trebuie impuse controale stricte la graniţele exterioare ale UE, pentru ca în interior situaţia să revină la normal și astfel să mai existe o șansă pentru supravieţuirea spaţiului Schengen. Pentru atingerea primului obiectiv, ţările europene trebuie să fie gata să îndeplinească anumite condiţii puse de Grecia și de Turcia, care trebuie să suporte pe teritoriul lor valul de refugiaţi respins de ţările europene.

Jocul Rusiei

Rusia, deși nu ia parte la deciziile europene cu privire la criza refugiaţilor, are un cuvânt major de spus în această problemă. Pe de o parte, prin atacurile asupra rebelilor sirieni, Rusia a contribuit semnificativ la potenţarea valului de refugiaţi care ameninţă să destabilizeze Europa. Philip Breedlove, comandant suprem aliat în Europa (SACEUR) a acuzat în faţa Comisiei pentru Forţe Armate a Senatului SUA că, „împreună, Rusia și regimul lui Bashar al-Assad utilizează deliberat migraţia ca o armă pentru a încerca să copleșească structurile europene și să spargă hotărârea europenilor”.

Deși intenţia stă sub semnul întrebării, efectul este evident, nu doar pe această cale, ci și ca rezultat al unui război de dezinformare pe care se pare că Rusia îl poartă în Germania, în mod special. Angela Merkel a fost și este vocea europeană care susţine regimul de sancţiuni economice impuse Rusiei pentru „aventura” din Ucraina. Acum, analiștii NATO spun că au dovezi cum că Rusia lucrează în Germania împotriva lui Merkel, dezvoltând o întreagă reţea de propagandă pentru a provoca panică și furie în rândul cetăţenilor, care să pună astfel presiune pentru înlocuirea cancelarului la următoarele alegeri. Rusia se folosește de vorbitorii de limbă rusă din Germania și de mass-media socială pentru a săpa și mai adânc în slăbiciunile liderilor politici, exploatând discursul de dreapta pe tema refugiaţilor. „În termeni generali, poţi umări finanţările Rusiei către forţele extremiste din Europa. Fie de stânga sau de dreapta, cât timp sunt extremiste folosesc tacticilor rusești,” explică Jānis Sārts, director al Centrului de Excelenţă în Comunicare Strategică de la NATO.

Putin a profitat de lipsa de reacţie a aliaţilor UE-SUA în Siria și s-a impus ca jucător de necontestat la masa negocierilor. Putin a spus că Rusia este pregătită să pună capăt acestui război (cât timp Assad este prezent și el la masa negocierilor), iar Merkel, în ciuda intenţiilor nefaste ale lui Putin, crede că, odată ce SUA a făcut primul pas și a restabilit contactul cu Rusia, Europa trebuie să urmeze rapid același curs. Hollande, care a trimis avioane de luptă în Siria pentru a bombarda gruparea Stat Islamic, nu privește cu ochi buni o înţelegere care să îl includă și pe Assad, condiţie care a fost sistematic respinsă și de Statele Unite până ca Rusia să își demonstreze determinarea militară în Siria. Acum pare că aceasta va fi singura soluţie.

Unde am ajuns

Deocamdată, statele europene intenţionează să menţină ruta Balcanilor închisă. Ceea ce pentru Turcia, care adăpostește deja 2,5 milioane de refugiaţi, și pentru Grecia, singura poartă spre Europa, înseamnă dezastru economic și umanitar. Cele două ţări ameninţă că nu vor cădea la nicio învoială până ce statele europene nu își vor asuma cotele de refugiaţi, pe care să îi ia direct din Turcia și din Grecia. Ţările europene au demonstrat însă că nu sunt dispuse să facă acest lucru, în special cele din estul Balcanilor, care au și votat împotriva cotelor obligatorii.

Turcia șantajează pe faţă liderii europeni să elimine vizele pentru cetăţenii turci, să îi aloce alte trei milioane de euro pe lângă cele trei promise deja și să grăbească procesul de accedere a Turciei la statutul de ţară membră UE – ceva de neconceput pentru un stat condus de un președinte dictator, unde libertatea presei și drepturile omului sunt încălcate sistematic. În urma înţelegerii din toamnă, pentru primele trei milioane de euro, Turcia trebuie să își închidă graniţele către Europa, însă acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată, ceea ce indică și cât de multă încredere pot avea liderii europeni în președintele turc. Prin urmare, refugiaţii rămân blocaţi în Grecia (după ce Macedonia a închis graniţele), care este din nou în pragul unui colaps economic din cauza crizei datoriilor, iar acum urmează să se confrunte cu o criză umanitară, dacă liderii europeni nu găsesc soluţii și nu se angajează să preia din numărul de refugiaţi. „UE va susţine Grecia în acest moment dificil şi va face maximumul posibil pentru a ajuta statul să gestioneze situaţia”, este intenţia Germaniei și a celorlalte ţări UE.

Multe lucruri urmează să fie decise la acest summit. Soarta politică a cancelarului german și soarta economică a Turciei și a Greciei atârnă de soarta a milioane de refugiaţi, care, în lipsa altor soluţii, se văd nevoiţi să își încerce norocul și într-o Europă slabă și lipsită de umanitate.

DISTRIBUIE: