„Deschideţi poarta”, a fost strigătul încărcat de disperare al unei mulţimi dornice să își vadă visul împlinit. Drumul spre Germania s-a blocat în faţa unui gard de sârmă ghimpată și a unei Ungarii hotărâte să își asume rolul de salvatoare a Europei.

În timp ce Europa se îneacă în propria neputinţă, Ungaria crede că a găsit soluţia salvatoare. Construiește garduri, încercând să reteze aripile celor care aspiră să reînceapă o nouă existenţă dincolo de graniţele ei. Însă în faţa acestor obstacole artificial ridicate se află o mare masă de oameni disperaţi. De aici derivă și o gravă problemă pe care, probabil, autorităţile maghiare nu au anticipat-o.

„La vamă în Macedonia nu am avut probleme. Poliţia a deschis să trecem. Poliţia din Serbia ne-a lăsat să trecem. Numai în Ungaria am avut probleme”, a spus unul dintre refugiaţi, acuzând oboseala și lipsa alimentelor. Toate acestea au amplificat starea de disperare a refugiaţilor, una care s-a dezlănţuit în faţa forţelor de poliţie. Trupele speciale, tunurile cu apă, gazele lacrimogene, au fost suficiente pentru a agita și mai tare spiritele. În confruntările care au urmat, mai mulţi refugiaţi, dar și forţe de ordine au fost răniţi, inclusiv copii.

Mulţi au suferit răni la cap, acoperite în grabă cu bandaje, în timp ce alţii se sprijineau în cârje. Unele scene sunt parcă desprinse din filme de război. Un bătrân cu capul sângerând a fost ridicat de cei doi fii ai săi, cu soţia urmându-i, putându-se citi pe faţa ei spaima.

Reacţii

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a declarat „inacceptabil” tratamentul aplicat imigranţilor de către forţele de ordine ungare și le-a cerut oficialilor să manifeste compasiune. „Am fost scandalizat să văd cum sunt trataţi acești refugiaţi și imigranţi, este inacceptabil”, a declarat el în cursul unei conferinţe de presă.

Nu este singul care a reacţionat faţă de politica maghiară. Alexander Vulin, ministrul sârb pentru probleme sociale s-a arătat oripilat de prezenţa gardurilor cu sârmă ghimpată: „Vă vine să credeţi? Suntem în Europa secolului XXI, nu în 1941. Avem un gard în mijlocul Europei. Ei blochează una dintre cele mai importante autostrăzi europene, pentru a împiedica trecerea acestor câtorva sute de migranţi.”

Și prim-ministrul Croaţiei a avut o poziţie similară, susţinând că va lăsa liberă trecerea refugiaţilor pe teritoriul ţării sale fiindcă, „înainte de toate, avem în minte interesele Croaţiei, securitatea sa, dar în același timp nu putem uita că suntem oameni, în majoritate creștini”. În acest sens, Milanovic a criticat politica faţă de migraţie a Ungariei, calificând-o drept „nocivă și periculoasă”.

Voci acide au apărut chiar și în interiorul Ungariei, chiar dacă deocamdată sunt destul de marginale. „Ungaria se închide într-un ghetou”, acuza Róbert Molnár, primarul localităţii ungare Kübekháza. „Prin construirea acestui gard, Ungaria transmite întregii lumi: Nu ne interesaţi, nu suntem curioşi”, afirmă primarul neafiliat niciunui partid politic.

Au fost și reacţii care au ieșit din sfera politicii. De exemplu, firma berlineză Mutanox a refuzat să vândă 10.000 de suluri de sârmă ghimpată Ungariei, varianta cu lamele tăietoare. „Sârma ghimpată este concepută pentru a preveni actele criminale. Când copiii şi adulţii fug, nu este un act criminal”, a declarat un oficial al companiei.

Ungaria, în afara spiritului european

Uniunea Europeană (UE) nu-i va respinge „niciodată” pe imigranţii în căutare de protecţie, a dat asigurări prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans. Problema este că Ungaria cântă altă partitură, punând în pericol întreg edificiul european și toată stabilitatea regională.

Într-o emisiune televizată, Cristian Diaconescu, fost ministru român de externe, a susţinut că acţiunile actuale ale Ungariei nu au deloc acoperire în legislaţia europeană, fiind, de fapt, acte de reprimare a refugiaţilor și nu forme de apărare a spaţiului Schengen, după cum încearcă să invoce partea maghiară. Diaconescu a argumentat cu articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), care oferă un temei legal specific pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă de la frontierele externe. Acesta prevede că, „În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un flux brusc de imigranţi, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăște după consultarea Parlamentului European.”

Până acum, articolul nu a mai fost invocat, statele membre confruntate cu situaţii de presiune deosebită fiind sprijinite prin furnizarea de asistenţă financiară (din Fondul european pentru refugiaţi) și prin sprijin operaţional. Din formularea acestei dispoziţii, reiese că este vorba de un mecanism destinat aplicării în circumstanţe excepţionale. Este exact situaţia prin care trece Ungaria în momentul de faţă, însă alternativa pentru care a optat o scoate în afara cadrului european.

Efecte periculoase

Consecinţele politicii de forţă a Ungariei deja se întrezăresc. În primul rând, Ungaria devine un exportator de instabilitate. Tensiunile cu vecinii riscă să treacă dincolo de banale dispute diplomatice. Croaţia și România sunt deja ţinta politicienilor maghiari, iar gardurile de sârmă ghimpată riscă să transforme Europa într-un veritabil ghetou. Pe fondul crizei, o tensiune suplimentară în zonele de frontieră ale statelor membre ale Uniunii Europene ar da încă o lovitură unei construcţii politice a cărui supravieţuire pare să își fi început numărătoarea inversă.

Pe de altă parte, Europa, o comunitate de valori, riscă să se disipeze din cauza fricii și a intereselor meschine. Nu este doar cazul Ungariei, care joacă acum pe cartea naţionalismului. Pe forumuri, dar și în declaraţii publice, românii par să fie încântaţi că ţara este suficient de săracă pentru a nu fi atractivă. Ruta de acces a refugiaţilor spre inima Europei nu trece prin Carpaţi. Într-un climat al disperării, afișarea satisfacţiei personale nu face decât să indice că spiritul de solidaritate se termină acolo unde interesul propriu primează.