Burnout, una dintre bolile societăţii moderne, definită în anii ’70 de către un psiholog american, reprezintă o provocare majoră pentru societatea contemporană. Nici românii nu sunt scutiţi de loviturile ei persistente.

Este un sindrom care dă mari bătăi de cap unei jumătăţi din populaţia planetei. Mai concret spus, este vorba de stresul profesional cronic sau, în terminologia anglo-saxonă, de sindromul burnout. „O să asistăm în următorii ani la apariţia unor noi patologii psihiatrice sau a unor tulburări din sfera asta psihologică”, spunea nu demult Mihai Bran, medic psihiatru la Spitalul Clinic Col­ţea și asistent universitar la UMF „Carol Davila”. Este mai mult decât intuiţia care îi transmite că „depresia va fi a doua după bolile cardiovasculare”, fapt care va genera „o societate de oameni depresivi”. Datele statistice oferite de OMS susţin și ele aceste pronosticuri sumbre previzionând că, până în 2020, depresia va fi a doua cauză de mortalitate la nivel mondial.

„Eram iritabil, nu mai aveam răbdare cu oamenii, mă durea capul, dormeam prost, mă trezeam dimineaţa la 7 de parca aș fi dormit o oră, deși dormisem 7-8 ore, nu mă mai puteam concentra, aveam o stare de rău interior pe care nu mi-o puteam explica.” Aceste cuvinte îi aparţin, culmea, unui psihiatru care se luptă și el, ca mulţi alţii, cu ceea ce știinţa numește sindromul burnout. Milioane de alţi oameni suferă în tăcere, măcinaţi de aceeași problemă. Dacă nici psihiatrii nu au imunitate în faţa bolii, cu atât mai mult alte categorii sociale sunt vulnerabile. De fapt, Agenţia Europeană pentru Securitatea și Sănătatea Muncii estimează faptul că o treime dintre medici și  o parte semnificativă a populaţiei suferă de burnout. Cele mai predispuse sunt persoanele care fac totul cu mult suflet. Este vorba despre oameni inteligenţi, cu studii superioare, care trăiesc cu intensitate.

„Sindromul burnout nu iartă pe nimeni pentru că e prea multă muncă și prea puţină satisfacere a nevoilor personale ale omului respectiv. Adică apare o suprasolicitare cronică, în primul rând, a intelectului, a funcţiilor psihice, mai ales la locul de muncă”, continuă pentru DIGI 24 psihiatrul aflat cândva în rol de pacient. Starea de burnout este cauzată de expunerea prelungită la stresul profesional și, de cele mai multe ori, este însoţită de depresie.

„Generaţiile urbane și priorităţile lor” este cercetarea făcută la începutul anului de compania de consultanţă Ernst&Young în rândul salariaţilor din ţară, în urma căreia a reieșit că peste 70% dintre respondenţi susţin că fac ore suplimentare. Acest fapt a determinat ca peste jumătate dintre respondenţi să estimeze că le este mai dificil acum, decât în urmă cu trei ani, să gestioneze echilibrul între viaţa personală și cea profesională. Un alt studiu arată că angajaţii cu normă întreagă din România au lucrat în 2015 cel mai mult din Uniunea Europeană pe parcursul unei săptămâni, respectiv 41 de ore. Mai mult,  angajaţii din IMM-urile româneşti lucrează de două ori mai mult decât media europeană. Această situaţie are și o componentă paradoxală. Deși angajaţii români ajung să stea la serviciu cu peste 30% mai mult decât media europeană, un raport Eurostat arată că productivitatea muncii pe oră în România este de șase ori mai mică decât la nivelul Uniunii Europene, conform Capital. „Şi atunci aici văd o problemă mare. Este o problemă de productivitate, de educaţie, poate şi de convingeri personale. Că trebuie să munceşti foarte mult, nu neapărat foarte bine, ca să fii văzut şi să fii acceptat”, spune Andreea Mihnea, director de resurse umane.

Întrebată cu privire la amploarea segmentului de angajaţi afectaţi de stres, în rândul grupului pe care l-a studiat, doctorul Luiza Spiru a replicat sec: „99,9%, adică toţi”. Practic, suntem printre cei mai stresaţi europeni. România este în topul ţărilor unde angajaţii își fac cele mai multe griji în legătură cu pierderea postului, le este frică de viitor și de intimidare la locul de muncă. Restul sunt doar conexiuni aproape firești. Stresul accentuat constituie, de fapt, anticamera sindromului burnout. Acest sindrom nu se rezumă doar la oboseală, deși o implică. „Sindromul burnout este, pur şi simplu, un sentiment de epuizare, un stres emoţional cauzat de un raport inechitabil între cât de mult muncim, cât de eficient şi felul în care suntem răsplătiţi sau apreciaţi pentru asta”, explică un medic psihiatru român.