Se pare că este, de fapt, destul de simplu. Totul ţine de povestea pe care ţi-o spui singur despre propria viaţă. Atunci când aceasta este inadecvată sau incoerentă, poate duce la depresie.

Povestea care ni se spune, ceea ce ni se relatează poate avea o influenţă extrem de puternică asupra noastră. Un studiu a arătat că persoanele care urmăresc seriale de dramă și de comedie, spre deosebire de cele care urmăresc știri și documentare, ajung – în urma expunerii la dreptatea poetică – să fie convinse că lumea, ca întreg, este dreaptă. Cei care se uită, în schimb, mai mult la știri sunt foarte conștienţi de faptul că oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele tot timpul și că cele mai multe rele trec nepedepsite. Ceea ce înseamnă că relatările la care suntem expuși ne pot schimba viziunea despre lume, până într-un moment în care creierul nu mai face diferenţa între realitate și poveste. Acest lucru este și un avantaj, și un dezavantaj.

Dacă poveștile noastre sunt greșite, dacă viziunea noastră despre propria viaţă este greșită, impactul poate fi profund negativ, ducând chiar la depresii severe. Psihoterapeuţii ne pot ajuta să „rescriem” povestea, iar procesul în sine pare să fie cel puţin la fel de eficient ca tratamentul medicamentos cu antidepresive, conform unui articol publicat recent în American Psychologist. Prin urmare, un psihoterapeut joacă rolul unui scenarist care își ajută pacienţii să își revizuiască povestea vieţii – ca protagoniști, cu problemele și defectele lor, dar care la final ies la lumină –, scrie Time. 

Dacă vrem să schimbăm comportamentul unui om, trebuie să încercăm să înţelegem felul în care vede lumea, să înţelegem poveștile pe care și le spune despre cine este și de ce face ce face”, explică Timothy Wilson, autor al cărţii Redirect: The Surprising New Science of Psychological Change.

De asemenea, faptul de a reflecta asupra diverselor moduri în care viaţa noastră ar fi putut decurge și asupra poveștilor de viaţă care ar fi rezultat ne ajută să ne ancorăm în prezent și să dăm un sens acţiunilor noastre. Faptul de a accepta că, în final, „așa a fost să fie” și faptul de a aprecia beneficiile călătoriei care ne-a adus în prezent pot da un sens mai profund vieţii noastre.

DISTRIBUIE: