Imaginează-ţi că, într-o zi cu soare, intri într-un mall cu ochelarii de soare la ochi. Deși luminile strălucesc puternic, tu nu le vezi, totul în jurul tău fiind întunecat și rece. Dar, imediat ce îţi dai jos ochelarii, lumea prinde viaţă: vitrinele magazinelor sclipesc atrăgător, hainele sunt pline de culoare, iar ecranul luminos al telefonului tocmai te anunţă că ai un mesaj nou pe WhatsApp.

Ochelarii de soare purtaţi în interiorul magazinului sunt ca depresia: deși viaţa este plină de culoare și de strălucire, tu nu o vezi.

Ce este depresia?

Ne confruntăm permanent cu tristeţea, fie când nu avem succesul sau recunoașterea pe care le așteptăm, fie când suntem respinși de o persoană foarte importantă pentru noi, fie, în cazurile cele mai dureroase, atunci când pierdem pe cineva drag. De aici până la depresie este, însă, cale lungă.

Se consideră că un episod depresiv major – forma acută și gravă de depresie – se poate manifesta prin cel puţin două din trei simptome majore, în cea mai mare parte a zilei și în fiecare zi timp de două săptămâni1: tristeţe profundă sau o stare de iritabilitate permanentă; lipsa interesului pentru activităţi care, în mod normal, erau plăcute; scăderea energiei, care duce la o stare de oboseală cronică și la o reducere a activităţilor.

O altă clasificare2 a simptomelor depresiei implică existenţa celor două criterii majore: dispoziţie depresivă sau iritabilitate și lipsa interesului pentru activităţi plăcute (anhedonie), alături de cel puţin patru din următoarele situaţii, experimentate zilnic, timp de cel puţin două săptămâni: modificări ale greutăţii corporale (scădere în greutate fără a urma o cură de slăbire sau o creștere semnificativă în greutate); pierdere a apetitului; tulburări de somn (insomnie sau, dimpotrivă, tendinţa de a dormi prea mult); lipsă de energie și senzaţie permanentă de oboseală; sentimente de vinovăţie fără o cauză clară sau senzaţia de lipsă de valoare personală; lipsă de concentrare și dificultăţi de memorie; incapacitate a de a lua decizii; idei legate de sfârșitul vieţii sau gânduri despre sinucidere.

O formă ușoară de depresie este distimia3, o stare permanentă de tristeţe care durează cel puţin un an, însoţită sau nu de episoade depresive majore.

Diagnosticul de tulburare depresivă nu poate fi pus de o persoană fără studii de specialitate – medicul psihiatru este cel care poate identifica, diferenţia și trata depresia. Totuși, dacă observi la tine sau la un prieten de-al tău aceste semne, este probabil vorba de depresie.

Lucrurile se complică în cazurile în care depresia este însoţită de tulburări de anxietate. Acestea se manifestă fie printr-o stare de neliniște și de anticipare a unor evenimente negative în viitor, fie printr-o frică intensă însoţită de palpitaţii, transpiraţii reci, dificultăţi de respiraţie sau tulburări digestive. Anxietatea este extrem de greu de suportat și de obicei căutăm ajutor fie la prieteni, fie la specialiști.

Prima întrebare: de ce eu?

Se discută frecvent despre cauzele depresiei, considerată un dezechilibru biochimic în creier. Complexitatea fenomenului nu poate fi însă explicată prin fluctuaţiile cantitative ale unei singure substanţe. Vorbim despre milioane de reacţii chimice4 în care sunt implicaţi mediatori și neurotransmiţători, reacţii care duc la dispoziţia pe care o avem, la modul în care percepem și experimentăm lumea în care trăim.

Studiile pe gemeni identici arată că factorii genetici contribuie cu 30-42% la variaţiile în simptomele de anxietate şi depresie.5 Acest lucru înseamnă că, în condiţii de stres, persoanele vulnerabile vor face depresie și anxietate la fel cum alţii vor face hipertensiune arterială sau diabet. Situaţiile dificile din viaţă nu ne ocolesc nici la vârste tinere: probleme familiale (tensiune, separare, divorţ sau abuzuri), dificultăţi la școală (situaţie școlară nefavorabilă, hărţuire morală sau fenomenul bullying6), conflicte cu prietenii, respingere în dragoste. Sunt însă și cazuri în care modificările biochimice din creier apar fără o cauză anume.7

Societatea în care trăim oferă condiţii favorabile dezvoltării unor tulburări anxiodepresive. Individualismul, singurătatea și îndepărtarea de familie și de comunitate ne fac vulnerabili în faţa vieţii.8 Dificultatea de a găsi un serviciu potrivit cu studiile noastre este urmată de probleme financiare și de sentimentul neputinţei și al eșecului. S-a observat însă că cei care au o viaţă socială satisfăcătoare, au prietenii și familia aproape și manifestă o credinţă autentică în Dumnezeu au echilibru și sens și sunt mai feriţi de furtuna tulburărilor anxiodepresive.

Nu ești singur!

Încă din 2001, Organizaţia Mondială a Sănătăţii estima că una din patru persoane va avea o problemă neurologică sau de sănătate mintală pe parcursul vieţii.9 La nivel global, aproximativ 350 de milioane de oameni suferă de depresie, aceasta fiind principala problemă de sănătate mintală la adolescenţi și tineri, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.10 Un studiu realizat în Statele Unite ale Americii arată că aproximativ 8% dintre tinerii cu vârste între 18 și 22 de ani au prezentat un episod depresiv major în ultimul an.11 Suicidul, ca o consecinţă a depresiei, este a doua cauză de mortalitate la tinerii cu vârste între 15 și 29 de ani.

O călătorie de la depresie la speranţă

Vestea bună este că depresia poate fi controlată. Vestea proastă este că nu există o reţetă magică pentru rezolvarea acestei probleme. Fiecare dintre noi avem temperamentul și deci vulnerabilitatea noastră. Fiecare dintre noi trăim într-un anumit context social, aproape sau departe de familie, cu împlinirile și dezamăgirile noastre, cu trecutul și cu perspectivele noastre de viitor. Julie K. Hersh, autoarea cărţii Struck by Living: From Depression to Hope12 (Lovită de viaţă: de la depresie la speranţă), prezintă cinci etape de gestionare a depresiei.

Prima etapă este caracterizată de lipsa de conștientizare a problemei. Deși nu ne simţim bine, nu putem explica clar de ce sau ce se întâmplă cu noi. De multe ori, mergem la medic pentru investigaţii, iar acesta nu găsește nimic în neregulă din punct de vedere fizic. În această etapă, avem adesea nevoie de o „oglindă” – un prieten, un părinte, un mentor – care să ne atragă atenţia că ne-am schimbat și că este evident că trecem printr-o perioadă grea.

A doua etapă este negarea: „Nu, mie nu mi se poate întâmpla așa ceva!” Cu toate că cei din jurul nostru pot pune degetul pe simptomele din listă, enumerate mai sus, noi ignorăm ceea ce ni se întâmplă și considerăm că nu avem nevoie de ajutor.

Rezistenţa este a treia etapă. Acceptăm că avem probleme, dar simţim că ne putem descurca singuri, fără tratament și fără suport psihologic. Este adevărat că un stil de viaţă sănătos ajută foarte mult. Alimentaţia corectă, exerciţiul fizic, odihna și relaxarea, timpul petrecut cu familia și cu prieteni adevăraţi și relaţia strânsă cu Dumnezeu, toate acestea rezolvă o parte din problemă. Tratamentul corect însă este foarte important pentru a restabili echilibrul biochimic al creierului. Care dintre noi ar refuza tratamentul cu un antibiotic, dacă ar ști că are o infecţie gravă, dar tratabilă? La fel trebuie privit și tratamentul medicamentos al depresiei.

A patra etapă este inerţia. Deși înţeleg ce mi se întâmplă și știu care sunt soluţiile, îmi este greu să le aplic. Julie Hersh dezvăluie secretul reușitei: ia-o încetișor, cu pași mici, zi după zi, până când noile activităţi devin obiceiuri. „În ciuda progreselor medicale”, comentează autoarea, „mult prea mulţi oameni nu înţeleg cum să își protejeze creierul de afecţiunile psihice. Odihna, exerciţiul fizic, alimentaţia corectă, diminuarea stresului și suportul social sunt la fel de importante pentru sănătatea mintală cum este renunţarea la fumat pentru plămâni.”

Ultima etapă este acceptarea. Știu ce am de făcut și fac ceea ce e bine pentru mine. Este posibil ca depresia să reapară chiar după o lungă perioadă de echilibru, dar cu siguranţă că drumul nostru este orientat în direcţia speranţei.

„Am avut un câine negru, numele lui era Depresie”.13

Acesta este titlul unui film de animaţie realizat de scriitorul și graficianul Matthew Johnstone pentru a marca Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale din 10 octombrie 2012. Filmul prezintă grafic modul în care câinele negru acaparează progresiv fiecare element al vieţii interioare și al relaţiilor noastre, până în momentul în care ajunge să devină una cu noi. Există însă speranţă pentru orice om care vrea să își recupereze viaţa: ajutorul specializat oferit prin psihoterapie și tratament medicamentos, alături de susţinerea necondiţionată a familiei și a prietenilor și de consiliere spirituală, pot transforma câinele negru într-un căţeluș ușor de controlat. Și, chiar dacă este posibil ca el să nu dispară niciodată din viaţa noastră, putem învăţa de la el și putem deveni mai empatici, mai sensibili, mai umani.

Cu toate că depresia este o experienţă negativă, care ne apropie mai mult de vulnerabilitatea și efemeritatea noastră, putem învăţa totuși ceva. Învăţăm că avem limite peste care nu este bine să trecem. Învăţăm să dăm lucrurilor importanţa cuvenită. Aflăm cât de mare nevoie avem unii de alţii. Căpătăm noi deprinderi care ne menţin corpul sănătos și mintea limpede. Înţelegem că, fără Dumnezeu, nu putem fi împliniţi. Căpătăm curaj să trăim viaţa din plin, să salutăm surprizele pe care ni le aduce și să avem încredere într-un viitor luminos, ca o zi însorită de primăvară, văzută fără ochelari de soare.

 

Articol apărut în revista Semnele timpului, mai 2016

1 „International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems” (ed. a 10-a), Organizaţia Mondială a Sănătăţii, http://apps.who.int/classifications/icd10/browse/2016/en#/V

2 Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. a 5-a), Asociaţia Psihiatrică Americană, Association, 2013, http://psychiatryonline.org/doi/book/10.1176/appi.books.9780890425596

3 Susan Nolen-Hoeksema şi M. Hilt Lori (ed.), Handbook of depression in adolescents, Taylor & Francis Group, 2009, LLC

4 „What causes depression?”, Harvard Health Publications, 9 iunie 2009, http://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/what-causes-depression

5 K.S. Kendler, A. Heath, N.G. Martin şi L.J. „Eaves Symptoms of anxiety and symptoms of depressions. Same genes, different environments?” în Archives of General Psychiatry, 1987, nr. 44, p. 451-457.

6 „Folosirea unei forţe superioare pentru a influenţa sau intimida pe cineva. Este un comportament repetat şi intenţionat, prin care agresorul îşi persecută, răneşte, intimidează victima verbal, relaţional şi/sau fizic.” (Împreună putem combate fenomenul Bullying în 2 paşi, telefonulcopilului.ro).

7 „More than Sad: Facts about depression in teens”, Fundaţia Americană pentru Prevenirea Suicidului, http://afsp.org/our-work/education/more-than-sad

8 Iain Wilkinson, Anxiety in a Risk Society, Routledge, Londra, [1969] 2001.

9 „Mental disorders affect one in four people” în The world health report 2001 – Mental Health: New Understanding, New Hope, Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2001, http://www.who.int/whr/2001/en

10 „Adolescents: health risks and solutions”, (Fact sheet N°345), mai 2014, http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs345/en

11 „Major Depressive Episode among Full-Time College Students and Other Young Adults, Aged 18 to 22”, The NSDUH Report, 3 mai 2012, http://www.samhsa.gov/data/sites/default/files/NSDUH060/NSDUH060/SR060CollegeStudentsMDE2012.pdf

12 Julie K. Hersh, Struck by Living: From Depression to Hope, Brown Books Publishing Group, Dallas, 2010.

13 Poţi urmări filmul pe pagina de Youtube a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, I had a black dog, his name was depression. https://youtu.be/XiCrniLQGYc