Nu dorm suficient, mănâncă prost, nu fac mișcare, nu petrec timp în aer liber și contactul vizual cu prietenii lor se rezumă la urmărirea profilului de Facebook. Se mai miră cineva că femeile, predispuse biologic la fluctuaţii de dispoziţie, sunt tot mai vulnerabile la depresie și anxietate?

Statistici din Statele Unite arată că este de două ori mai probabil ca o femeie să fie diagnosticată cu depresie sau tulburare de anxietate, comparativ cu un bărbat. Iar lucrul acesta poate fi privit ca o veste bună, dacă ne gândim că, netratate, aceste tulburări psihice pot afecta nu doar funcţionarea cotidiană pe termen scurt/mediu a bolnavului, ci îi pot modifica structura neuronală, provocând leziuni pe termen lung încă insuficient cercetate știinţific.

Statistica are însă și un unghi nefast: multe dintre femeile care primesc un astfel de diagnostic sunt împinse să urmeze tratamente medicamentoase, deși afecţiunea lor nu impune acest lucru. De vină pentru tendinţa tot mai vizibilă a medicilor (cu diferite specializări, nu doar psihiatri) de a prescrie medicamente psihiatrice pe bandă rulantă este o combinaţie între presiunea socială și consumerism, susţine psihiatrul Julie Holland, într-un editorial publicat de New York Times. Ce se întâmplă însă când primești medicamente psihiatrice de care nu ai neapărată nevoie?

Pastile pentru normalitate

Holland susţine că astăzi americanii consumă mai multe medicamente psihiatrice decât oricând altcândva în istorie și că, în ultimele două decenii, vânzările de antidepresive au înregistrat un veritabil boom. Mai mult, în capul listei vânzărilor totale de medicamente (deci nu doar a celor psihiatrice) se află un antipsihotic.

Vorbind despre efecte, Holland amintește doar puţine elemente pozitive, concentrându-se pe avertizarea care le privește pe cele negative. „Evident”, spune ea, „există situaţii în care medicamentele psihiatrice sunt obligatorii. Problema este însă că prea mulţi oameni cu adevărat bolnavi rămân netrataţi, în principal din cauza factorilor socioeconomici, în timp ce oameni care nu au cu adevărat nevoie de aceste medicamente încearcă să trateze medicamentos reacţii normale la stresori nenaturali.” Psihiatrul amintește aici privarea de somn, de nutrienţi și de conectare socială, vitale pentru sănătatea psihicului nostru.

Medicamentele la care se apelează ca remediu împotriva depresiei acţionează asupra receptorilor de serotonină, cu efecte neplăcute atunci când serotonina este administrată nenecesar. Nivelul de serotonină din creierul feminin trebuie să fluctueze, susţine psihiatrul. Așa este construită femeia. Dacă nivelul rămâne constant și ridicat în mod artificial, femeile „riscă să își piardă sensibilitatea emoţională, care este o urmare a fluctuaţiilor”.

Emoţii sintetice

„Când suntem supramedicaţi, emoţiile noastre devin artificiale. Însă pentru a ne dezvolta personal, pentru a avea o căsnicie plină de satisfacţie și o lume mai pașnică în jurul nostru, ceea ce ne trebuie este mai multă empatie, compasiune, receptivitate, emoţionalitate și vulnerabilitate, nu mai puţină”, spune Holland înainte de a concluziona că „trebuie să ne oprim din a eticheta tristeţea și anxietatea ca simptome care ne creează disconfort și să le apreciem ca o parte sănătoasă, de adaptare, a biologiei noastre.”

Perspectiva psihiatrului este completată de acea a altor cercetători care atrag atenţia nu doar că medicaţia nenecesară este inoportună, ci și că efectele ei ar putea fi obţinute prin mijloace mai puţin riscante.

Minimizarea riscurilor

Pastilele împotriva anxietăţii (anxioliticele) și pilulele de dormit (sedativele) au fost corelate cu un risc crescut de deces, susţin autorii unui studiu publicat în BMJ.

„Mesajul-cheie este că trebuie să folosim aceste medicamente mult mai atent”, avertizează unul dintre autori, Scott Weich, profesor de psihiatrie la Universitatea din Warwick. Rezultatele se adaugă „unui corpus tot mai mare de dovezi care sugerează că efectele secundare ale medicamentelor sunt semnificative și periculoase. Trebuie să facem tot posibilul pentru a reduce la minimum excesul de încredere în anxiolitice și în somnifere”, a adăugat profesorul, citat de Futurity.

„Asta nu înseamnă că pilulele nu sunt eficiente. Însă, în mod special din cauza potenţialului lor adictiv, trebuie să ne asigurăm că pacienţii petrec cât de puţin timp este posibil sub medicaţie și că luăm în calcul și alte opţiuni, precum terapia cognitiv-comportamentală, pentru a-i ajuta să depășească problemele de anxietate sau tulburările de somn.”

DISTRIBUIE: