Fiecare generaţie pornește în viaţă cu o definiţie a fericirii care este dată de contextul geografic, temporal și social din care face parte. Unii au învăţat că fericirea este depășirea limitelor și eliberarea de normele morale (în special sexuale) ale societăţii. Alţii au învăţat că trebuie să îţi ucizi sinele pe altarul familiei, iar alţii, că trebuie să îţi ucizi sinele pe altarul carierei. Unii au învăţat că trebuie să abandoneze și familia, și cariera pentru a-și descoperi sinele, iar alţii au învăţat că nimic nu are valoare în afară de clipa de faţă.

Cine are dreptate? Cine a tras lozul câștigător? Faimosul studiu Grant al Universităţii Harvard este cel mai în măsură studiu să răspundă la întrebări. Este vorba despre un studiu care a început acum 75 de ani și care nu s-a terminat nici până în prezent. Este un studiu care a început cu un director de studii, care urmărea anual vieţile a 724 de tineri, și care acum este la al patrulea director de studii, care a început să urmărească vieţile nepoţilor celor investigaţi iniţial (din care doar 60 mai sunt în viaţă și fac în continuare parte din cercetare), înregistrându-se acum mai mult de 2.000 de participanţi.

Jumătate dintre tineri au fost aleși chiar de pe băncile Universităţii Harvard, iar jumătate au fost aleși dintre copiii celor mai sărace cartiere din orașul Boston. Deci, tineri din familii cu bani versus tineri din cele mai sărace și dezavantajate familii din acea vreme. Unii promiteau să devină elita societăţii, iar ceilalţi nu aveau apă curentă ca să se spele. Acești tineri s-au născut după Primul Război Mondial, odată cu răspândirea tehnologiei și a culturii consumeriste, au fost crescuţi într-o eră de obiceiuri sexuale în schimbare, de către părinţi care trecuseră prin Marea Depresie și mulţi dintre ei au luptat în cel de al Doilea Război Mondial.

Unii au crescut să devină avocaţi, doctori, alţii zidari, alţii muncitori în fabrică, iar unul, președinte al SUA. Unii su devenit alcoolici, alţii au dezvoltat schizofrenie, unii au urcat pe scara socială până în top, iar alţii au coborât scara socială până la ultima treaptă. Prin toate aceste activităţi și schimbări sociale, prin căsătorii și divorţuri, colapsuri și reușite profesionale și până la pensionare, persoanele în cauză s-au supus în mod regulat la analize fizice și psihologice, au răspuns la chestionare, au participat la interviuri, au dat acces la dosarele lor medicale, au permis să fie filmate în intimitatea căminului, vorbind cu soţiile sau cu copiii lor. Într-un final, și soţiile acestora au fost rugate să intre în studiu, iar acum urmează copiii. Dosarele strânse în acești ani sunt ca niște enciclopedii mamut, povestește Joshua Shenk, jurnalist la The Atlantic, care a petrecut o lună la Harvard printre aceste dosare, încercând să afle secretele unei vieţi fericite.

Care sunt, deci, lecţiile generate de acest munte de informaţii, care continuă să crească? Lecţiile nu sunt nicidecum despre faimă, bani sau carieră, ci sunt despre relaţii și mai ales despre calitatea acelor relaţii. „Cel mai clar și mai simplu mesaj pe care îl putem extrage din toate aceste experienţe este că relaţiile bune ne ţin fericiţi și sănătoși, atât”, a spus Robert Waldinger, directorul actual al studiului. Iar tinereţea nu este supraestimată din acest punct de vedere. Trebuie să rămânem optimiști și pozitivi până la final, pentru că „vieţile se schimbă și lucrurile pot deveni mai bune”, a spus și George Vaillant, unul dintre foștii directori ai studiului. „Dar oamenii care nu învaţă devreme să iubească vor plăti scump.” Vieţile noastre continuă să evolueze şi în anii de pe urmă, care adesea se dovedesc a fi o perioadă mai împlinită decât cele de dinainte, iar oamenii care se descurcă bine la vârsta a treia nu au avut, în mod obligatoriu, şi acelaşi succes la vârsta a doua sau viceversa, profesional sau personal.

Un alt aspect important este că îmbătrânirea fizică după vârsta de 80 de ani este determinată mai puţin ereditar şi mai mult de stilul de viaţă manifestat înainte de vârsta de 50 de ani. La acest capitol, bărbaţii au avut cea mai mare problemă cu alcoolismul, identificat drept cea mai des întâlnită cauză de divorţ în rândul participanţilor la studiu și asociat unor probleme precum depresia sau nevroza. Dar dacă alcoolul are forţa cea mai distructivă pentru bărbaţi, iubirea este cea care îi împlinește, în special iubirea de mamă. „Bărbaţii care au avut relaţii călduroase, plăcute, cu mamele lor au câştigat mai mult decât cei cu mame mai nepăsătoare. De cealaltă parte, o relaţie bună cu taţii a fost corelată cu o rată scăzută de anxietate, cu o mai bună petrecere a timpului liber şi cu o satisfacţie mai crescută a vieţii după 75 de ani”, arată studiul. De la partenerele lor de viaţă, bărbaţii au nevoie cel mai mult tot de afecţiune. Studiul a stabilit o legătură puternică între afectuozitatea relaţiilor din timpul vieţii şi sănătatea şi fericirea anilor de pe urmă .

„După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuite, Grant Study duce la o concluzie simplă, alcătuită din patru cuvinte: fericirea este iubire, punct”, conchide George Vaillant.

DISTRIBUIE: