„Per total, sunt îngrijorat pentru generaţia mea, în circumstanţele recesiunii-depresiei, cum i se mai spune acum. Dacă noi, ca indivizi, nu o să ne revenim complet din asta? Cred că o să ajungem în istorie ca generaţia pierdută”, este părerea unui tânăr american despre situaţia economică pe care a moștenit-o.

Pentru mileniali, tinerii între 18 și 35 de ani, termenul „milenial” este deja insuportabil, având o conotaţie puternic negativă. Părinţii se plâng că trebuie să aibă grijă de ei la o vârstă la care lucrurile ar trebui să stea invers, angajatorii se plâng că nu au de unde alege și trebuie să îi angajeze, bisericile se plâng că sunt părăsite, societatea se plânge că… prea multe selfie-uri. Dar nu cumva multe dintre aceste reproșuri sunt gratuite?

„În liceu, am lucrat în două schimburi, am activat în 10 organizaţii studenţești și am avut note bune. Am primit o bursă la una dintre primele 20 de universităţi, unde am studiat afacerile și am absolvit cu 3 semestre mai devreme. Era mai 2008. Abia în vara lui 2010 am reușit să mă angajez full-time. Doar că jobul ăsta nu era deloc ce voiam să fac. Încă sunt aici, doar pentru că știu cât de greu mi-ar fi să găsesc altceva. Simt că îmi irosesc viaţa stând la birou și făcând munci banale toată ziua. Când îmi spune cineva că sunt norocoasă să am un loc de muncă, îmi vine să plâng. Cum se poate ca existenţa asta să fie cu adevărat invidiată? Este îngrozitor că atât de mulţi tineri trec prin aceleași probleme. Suntem mii de oameni care am muncit din greu și am făcut tot ce trebuia să facem. Ni s-a spus că așa vom reuși. Nu noi am creat problemele pe care le are ţara noastră azi și nu noi am distrus speranţele unei întregi generaţii”, povestește o altă tânără americancă pentru The Atlantic.

„Generaţia stresată”

Asociaţia Americană pentru Psihologie arată că 19% dintre milenialii americani au raportat că suferă de depresie, comparativ cu 14% dintre adulţii cu vârste între 34 și 47 de ani; cu 12% dintre cei între 48 și 66 de ani și cu 11% dintre cei peste 67 de ani. Diferenţele se menţin și când este vorba doar despre simptome anxioase. Factorii de stres sunt: locul de muncă, banii și relaţiile intime. Se pare că rata depresiei crește în mod particular printre studenţi. Un studiu al American College Counseling Association a raportat o creștere cu 16% a vizitelor acestora la psihiatru în perioada 2000-2011. Alte studii mai recente spun că 44% dintre studenţi au simptome de depresie, iar suicidul este prima cauză de deces printre studenţi, scrie Slate.

Faptul că instabilitatea locului de muncă este cel mai mare stresor este „normal”. În SUA anului 2013, rata șomajului era de 16,3% pentru o generaţie cu 7% mai mare decât cea anterioară, care acum nu mai iese la pensie la 59 de ani, ci la 65. Deși generaţia milenialilor este cea mai educată generaţie din istoria SUA, 58% dintre manageri spun că nu angajează tineri absolvenţi. În consecinţă, peste 21 de milioane de tineri s-au întors să trăiască cu părinţii. Situaţia nu este izolată la Statele Unite. Povești dinspre „generaţia pierdută” se aud din toată lumea. În Uniunea Europeană, procentul șomajului printre tineri a ajuns la 20% în martie 2015.

Aceasta nu este o situaţie creată de mofturi și narcisism, iar în condiţiile de faţă, în care speranţa de viaţă a crescut și în care nu se poate atinge independenţa financiară decât la o vârstă relativ înaintată, întârzierea maturizării – o gravă eroare de care este acuzată această generaţie – este o consecinţă normală, nu un motiv pentru care un tânăr – stresat de competivitatea exacerbată, stresat de părinţi anxioși, stresat de meritocraţie  să își pună în pericol sănătatea și viaţa.

Eșec sau oportunitate?

Milenialii sunt prima generaţie a erei moderne care se confruntă cu cele mai mari niveluri de șomaj, sărăcie și datorii de studii și, în același timp, cu niveluri de venituri mai mici decât ale generaţiilor imediat predecesoare, la aceeași vârstă – arată un studiu Pew, realizat pe tineri americani. Însă printre generaţii, milenialii sunt caracterizaţi de un set de atribute care îi pot ajuta să treacă peste probleme: încredere în sine, expresivitate, liberalism, jovialitate și deschidere spre schimbare.

Milenialii sunt totodată prima generaţie de nativi digital, care s-au născut în era digitală. Datorită unor surse educaţionale gratuite în lumea online, ei au abilitatea de a dezvolta noi seturi de atribute peste noapte, permiţând un proces de reinventare continuă. Pentru angajatori, acestea nu sunt vești bune. S-ar părea că fluxul constant de informaţii și nevoia de a-și satisface diverși stimuli au redus abilitatea de a fi mulţumiţi cu starea în care se află pentru prea mult timp. Atât angajatorii, cât și tinerii angajaţi ar avea de câştigat dacă primii ar îmbrăţișa caracteristicile acestei generaţii, monetizând abilitatea acesteia de a se reinventa într-un timp foarte scurt. Tinerii angajaţi pot asigura noi perspective și pot genera un val de inovaţii.

Însă dacă mediul extern nu se schimbă, milenialii riscă să rămână blocaţi în frustrări. Consecinţa este o viaţă instabilă, petrecută  într-o căutare permanentă, generatoare de frustrări nenecesare. Cheia este chiar acceptarea situaţiilor neplăcute în care se află, pentru că, odată cu asta, vine și abilitatea de a lua decizii care să îi ducă spre locul în care vor să ajungă. Acceptarea nu este capitulare, ci este tocmai momentul în care încetează să se mai simtă victime ale circumstanţelor și preiau cârma propriei vieţi. Pe cât de multe obstacole, pe atât de multe oportunităţi! Astăzi tinerii nu mai sunt obligaţi să parcurgă un drum prestabilit, precum au făcut-o părinţii și bunicii lor, iar fiecare blocaj în drum este o ocazie de descoperire a sinelui, către împlinirea visului de a face din pasiune o carieră și a găsi astfel împlinirea. În lumea haotică în care trebuie să se maturizeze, totul se reduce la găsirea identităţii și a autenticităţii, indiferent de domeniul de aplicare.

DISTRIBUIE: