Sextingul este o nouă formă de comunicare, în vogă în SUA, dar prezentă și în România. Specialiștii îi atribuie în general conotaţii negative, dar aceasta nu împiedică extinderea lui și modelarea comportamentului adolescenţilor, dar nu numai al lor, mai ales că unii psihologi, preocupaţi de fenomen, deja i-au găsit calităţi.

Un document recent prezentat la convenţia anuală a Asociaţiei Americane de Psihologie, desfășurată în Toronto, susţine că practica controversată a sextingului nu este chiar atât de nocivă. Cercetarea (prezentată deocamdată doar sub forma unei declaraţii rezumative) realizată de Emily C. Stasko, doctorand, și Pamela A. Geller, profesor de psihologie la Universitatea Drexel, susţine că „sextingul are și efecte pozitive asupra relaţiilor”, contrar a ceea ce se credea până acum.

În ce constă fenomenul?

Termenul, care încă nu are corespondent în limba română, constă în trimiterea de SMS-uri, fotografii sau filmuleţe erotice prin intermediul telefonului mobil. Nu este greu de dedus nocivitatea unei experienţe de acest gen. Specialiştii avertizează în legătură cu cyberbullyingul, fenomen soldat cu distrugerea imaginii unei persoane prin postarea pe internet a unor informaţii degradante. Din această perspectivă, sextingul și cyberbullyingul fac pereche foarte bună. Consecinţele pot fi dintre cele mai tragice.

În 2008, Jessica Logan, o adolescentă din Cincinnati, s-a sinucis după ce o fotografie nud pe care o expediase doar prietenului ei a ajuns să fie văzută de toţi colegii ei. De asemenea, sextingul este o sursă foarte bună de vânătoare pentru pedofili, care își recrutează victimele cu ajutorul internetului. Un studiu realizat în anul 2009 de Associated Press şi de MTV şi citat de CBS atestă faptul că 30% dintre tinerii între 14 şi 24 de ani au trimis sau au primit fotografii nud, dar și că 50% dintre ei au experimentat un gen de abuz în domeniul sextingului.

Bine în spatele răului?

Abuzul este posibil fiindcă „o multime de copii nu știu ce se poate întâmpla atunci când fac sexting”, spune Stephanie Mihalas, psiholog din Los Angeles. Adolescenţii tind să credă că sunt invincibili. „Asta nu se va întâmpla cu mine”,  „Nimeni nu mă va găsi niciodată”, „E doar o imagine”, enumeră psihologul pentru site-ul TeenVogue multiplele justificări ale adolescenţilor atunci când îşi pun în joc imaginea publică.

În aceste condiţii, este surprinzător cum specialiști în psihologie încearcă să confere o conotaţie pozitivă unui fenomen care alertează tot mai mult autorităţile americane. „Sextingul este, de obicei, privit ca periculos, dar dacă ar avea doar implicaţii nocive, nu ar fi la fel de popular cum este în prezent”, a afirmat Stasko în timpul unui interviu acordat Christian Post, adăugând că a fost „surprinsă de rata ridicată de sexting pe care a constatat-o”.

Psihologul recunoaște că sextingul este în mare măsură privit ca o formă negativă de comunicare, dar acest lucru este cauzat, susţine ea, de faptul că studiile privind acest tip de comunicare s-au concentrat, în general, asupra adolescenţilor și minorilor. Însă, în opinia ei, această insistenţă pe efectele nocive „nu ţine cont de posibilele efecte pozitive ale comunicării sexuale deschise cu un partener”. Drept argument ea aduce datele studiului, care sugerează că adulţii care fac sexting au tendinţa de a fi mai fericiţi.

Adulţii, la fel ca adolescenţii

„Cele mai multe dintre cercetările privind sextingul se referă la adolescenţi și tineri”, a declarat Stasko pentru CNN. „Am dorit acum să vedem rolul pe care îl joacă sextingul în relaţiile dintre adulţi.” Ceea ce a surprins-o foarte tare este numărul celor trecuţi de vârsta adolescenţei care au declarat că practică această formă de comunicare. Mai precis, din 870 de respondenţi cu vârstele între 18 și 82 de ani (care au răspuns chestionarului online), 88% au confirmat că au făcut sexting cel puţin o dată. Practic, 8 din 10 adulţi (cu o vârstă medie de 35 de ani) au raportat că nu sunt străini de acest fenomen.

Stasko este convinsă că numărul de respondenţi la sondaj nu poate fi reprezentativ pentru populaţia generală din SUA. Este posibil ca cei care au răspuns să fie mai prezenţi pe internet decât marea masă a populaţiei. În plus, susţine psihologul, persoanele interesate de subiectul sextingului ar fi mai dispuse să răspundă la chestionar. Însă, indiferent de motivul pentru care procentul este atât de ridicat, un fapt incontestabil este că fenomenul există și nu doar la vârsta adolescenţei.

Implicaţii

Cât de util este acest studiu? Autoarele spun că prezentarea a fost „foarte bine primită” și aceasta le încurajează pregătirea pentru publicarea cercetării. Faptul că se afirmă că sextingul sau flirtul prin SMS este o experienţă amuzantă și se oferă și sfaturi pentru realizarea cu succes a acesteia este o demonstraţie cu privire la modul în care unii înţeleg să promoveze un fenomen controversat care deja este în trend. Și dacă oricum există și le dă bătăi de cap autorităţilor, de ce ar mai trebui promovat și prin studii știinţifice? Nu este dificil de intuit că, odată mediatizate concluziile cercetării, cei care practică sextingul se vor simţi motivaţi să continue. Iar aici nu este vorba doar de cuplurile căsătorite (unde comunicarea poate îmbrăca variate forme, în funcţie de limitele pe care și le stabilește cuplul), ci și de flirturi sau de relaţii la vârsta adolescenţei.

O schimbare a percepţiei referitoare la acest fenomen poate că nu ar fi cel mai benefic lucru, oricât se străduiesc specialiștii să demonstreze contrariul. Încercarea de a spune că un comportament nu este chiar atât de rău precum pare duce, de fapt, la o întărire a componentei negative, cu toate consecinţele ei. Nu ar fi deloc surprinzător ca în următorii ani fenomenul să ia proporţii, iar psihologii să dezbată interminabil asupra cauzelor.

DISTRIBUIE: