România este ţara europeană cu cel mai mare procent de copii săraci. Aceasta este concluzia celui mai recent sondaj Eurostat. Ce se știe despre acești copii și sărăcia lor?

La nivelul Uniunii Europene, peste un sfert dintre copii sunt expuși riscului de excluziune socială din cauza faptului că sunt săraci. Cei mai mulţi dintre copiii aflaţi în această situaţia sunt români. Potrivit Eurostat, nu mai puţin de 51% dintre copii sunt ameninţaţi de sărăcie.

Raportul Eurostat indică spre un număr de 26 de milioane de copii (tineri sub 18 ani) care riscă sărăcia și excluziunea socială. Numărul lor însumează 27,7% din totalul copiilor din UE. Cei mai expuși riscului sărăciei sunt copiii români (51%), urmaţi de cei bulgari (45,2%) și maghiari (41,4%). Cele mai mici procente sunt înregistrate de ţările nordice precum Danemarca (14,5%), Finlanda (15,6%) și Suedia (16,7%).

Sărăcia este, de obicei, măsurată după două indicatoare. Sociologii vorbesc despre sărăcie „absolută” și sărăcie „relativă”. Sărăcia absolută se referă la lipsa resurselor de bază necesare păstrării sănătăţii și unei funcţionări efective a corpului, explică Anthony Giddens în Sociologia. Sărăcia relativă, în schimb, implică stabilirea distanţelor dintre condiţiile de trai ale unor grupuri și cele de care se bucură majoritatea populaţiei. În cazul sondajului Eurostat, nu s-a măsurat riscul în raport cu valoarea absolută, ci s-a folosit o măsură relativă a sărăciei, care poate varia foarte mult de la un stat la altul.

Excluderea socială se referă la procesele prin care indivizii pot deveni rupţi de o deplină implicare în societate. Excluderea socială este un termen mai larg decât sărăcia, deși lipsa de resurse și de venit constituie o dimensiune a excluderii sociale. De exemplu, persoanele fără o locuinţă permanentă pot fi excluse din majoritatea activităţilor cotidiene de care cei mai mulţi oameni se bucură nestingheriţi.

O chestiune extrem de sensibilă atunci când vorbim de pericolul excluziunii sociale a copiilor este mai ales lipsa accesului constant la educaţie și lipsa înmatriculării școlare a copiilor săraci. În prezent, statisticile pentru România indică faptul că populaţia școlară din sistemul naţional de educaţie a ajuns, în anul școlar 2014-2015, la un procent de 73,9% din populaţia de vârstă școlară, așa cum informează un raport al Institutului Naţional de Statistică.

Inegalitatea pe care o suferă copiii proveniţi din familii sărace atinge uneori cote șocante. Potrivit statisticilor privind egalitatea de șanse în 32 de ţări dezvoltate, un copil născut într-una dintre primele 10% cele mai bogate familii are de până la 35 de ori mai mult venit la dispoziţie decât un copil născut într-o familie din rândul ultimelor 10% cele mai sărace familii, avertizează raportul Born Equal, documentat de organizaţia „Salvaţi Copiii”.

Din anii 2000 încoace, organizaţia se plânge că s-au luat prea puţine măsuri pentru îmbunătăţirea sustenabilităţii pe termen lung a bazei de resurse naturale, în ciuda faptului că sănătatea și prosperitatea oamenilor depind de ele.

Omenirea a înregistrat, ce-i drept, și progrese. De pildă, de la sfârșitul Războiului Rece până în anul 2012, nu mai puţin de 600 de milioane de oameni au fost scoase de sub povara apăsătoare a sărăciei. Peste 56 de milioane de copii au primit șansa să meargă la școală, iar 14.000 de copii aflaţi în condiţii care le ameninţau viaţa, în fiecare zi, au fost aduși în afara pericolului.

Însă necesitatea de a lua măsuri este cu atât mai presantă cu cât suntem încă departe de obiectivele curajoase și obligatorii de eradicare a sărăciei, și mai ales a sărăciei copiilor, asumate la ONU prin Obiectivele de Dezvoltare a Mileniului. „Combaterea sărăciei nu este o sarcină filantropică, este o înfăptuire a dreptăţii”, spunea Nelson Mandela. Avem această datorie faţă de săraci, la fel cum am avut o datorie morală pentru eradicarea altor fenomene sociale care exercitau nedreptatea asupra altor oameni. „La fel ca sclavia sau apartheidul, sărăcia nu este naturală. Este inventată de mâna omului și poate fi combătută și eradicată prin acţiunile fiinţelor umane. Uneori, devine responsabilitatea unei generaţii să fie extraordinară”, mai spunea fostul președinte african. „Voi puteţi fi acea generaţie măreaţă.”