Cazul de la Vaslui a incitat atât de mult spiritele, încât problema de fond a scăpat aproape neobservată. S-a discutat despre această situaţie ca și cum ar fi unică. În realitate, statisticile arată îngrijorător și generează semne de întrebare cu privire la ceea ce se întâmplă în ansamblul societăţii.

Presa s-a înfierbântat, politicienii au reclamat, opinia publică s-a indignat. Toţi au arătat cu degetul când spre o tabără, când spre cealaltă, grăbindu-se să ofere soluţii, de cele mai multe ori punitive. Și dacă pista pe care s-a mers până acum duce spre un drum înfundat?

În primul rând, trebuie observat că situaţia de la Vaslui are un corespondent statistic la nivelul societăţii românești. Derapajul din satul vasluian este multiplicat și în alte regiuni, chiar dacă sub scenarii diferite. Este îngrijorător trendul ascendent al abuzurilor sexuale, fie că se concretizează sau nu sub forma violului. Astfel, în prima jumătate a anului curent, peste 60.000 de apeluri s-au înregistrat la Telefonul Copilului, numărul cazurilor de abuz sexual sesizate fiind dublu faţă de aceeaşi perioadă din 2014, susţine un raport al Asociaţiei Telefonul Copilului, proaspăt menţionat de Mediafax. În 39% dintre cazuri, fetele abuzate au avut între 13 şi 15 ani, iar 27% între 6 şi 12 ani, iar 10% dintre cazurile de abuz sexual raportate s-au soldat și cu sarcini nedorite.

„Creşterea alarmantă a numărului de cazuri de abuz sexual asupra minorilor, scăderea dramatică a vârstei victimelor, precum şi reflectarea acestei realităţi în situaţia mediatizată din judeţul Vaslui ne dau o imagine profund îngrijorătoare, care trebuie să fie luată în serios de autorităţi şi să se acţioneze cu promptitudine şi în concordanţă cu legislaţia în vigoare în vederea atât a prevenirii, cât şi a sancţionării unor astfel de fapte”, a declarat directorul executiv al Asociaţiei Telefonul Copilului.

Mutare de accent

Poate că în această constatare rezidă chiar soluţia autentică pentru situaţia cu care se confruntă nu doar un sat de la periferia unui judeţ cu o rată de analfabetism ridicată, ci societatea românească în ansamblul ei. În timp ce mulţi români au solidarizat cu victima din Vaslui, semnând o petiţie online de arestare a violatorilor (mizând pe adoptarea rapidă a unei metode punitive), s-a trecut cu vederea o problemă al cărui substrat merită analizat. Cum pot fi prevenite astfel de situaţii, nu doar pedepsite?

Unii formatori de opinie și politicieni s-au grăbit să spună că este necesară o educaţie în privinţa sexualităţii. Însă tot aceeași presă care acum ia partea victimei a reacţionat la iniţiativa unor ONG-uri care au „îndrăznit” să solicite ca în mediul școlar să fie promovată abstinenţa sexuală până la căsătorie. „Poate poţi să le vorbeşti despre protecţie şi despre întârzierea începerii vieţii sexuale, dar nu ar fi deloc realist să le vorbim despre abstinenţa până la căsătorie”, au intervenit în joc și psihologii, plecând, probabil, de la premisa că este în ton cu „moda” ca elevii să își trăiască liber sentimentele. În cazul ăsta, atunci când ajung să fie dominaţi de impulsuri și instincte, de ce ar trebui să mai fim indignaţi?

Soluţia cea mai la îndemână pare să fie campaniile de educare, de genul „Acţionează împotriva violului!” (o iniţiativă europeană) sau una mai recent creată, „Bărbaţii adevăraţi condamnă violul” (asociată cazului din Vaslui). Eficienţa lor este însă îndoielnică. Situaţia de la Vaslui, acolo unde poliţiștii susţin că desfășoară sistematic acest gen de campanii, arată că eforturile poliţiei nu prea îi învaţă pe oameni bunele moravuri.

Șeful poliţiei din Vaslui incrimina încă din 2009 pornografia pentru situaţia cu care se confruntă judeţul. Poate că sună banală concluzia, dar dacă are dreptate? În ciuda campaniilor de informare și conștientizare, trendul agresiunilor cu tentă sexuală a crescut. Problema de fond este percepţia despre sexualitate pe care societatea românească o promovează, pornografia fiind doar vârful unui aisberg cu rădăcini extrem de adânci.

Ne indignează efectele, dar nu și cauzele

O analiză la firul ierbii arată că românii sunt în topul celor care petrec cel mai mult timp urmărind pornografie pe internet, cu o vizită medie durând 7 minute şi 15 secunde. În consecinţă, poate fi invocată formarea unei percepţii la care, spre exemplu, și presa (acum acuzatoare) a participat cu multă veselie. Este suficientă o răsfoire a unor ziare sau o vizualizare a unor emisiuni TV pentru a constata gradul mare de conţinut sexual. Imaginile nu cad pe un teren neutru. Sub o formă sau alta, ele formează niște percepţii, modelează niște mentalităţi și provoacă un anumit gen de comportamente.

Din această perspectivă, violul nu este decât partea vizibilă a unui fenomen pe care societatea românească l-a tolerat. Partea invizibilă este alimentată de un stil de viaţă care gravitează în jurul ideii de plăcere. Restul sunt doar efectele. Pe unele doar le presupunem, în condiţiile în care este dificil de estimat situaţia reală a abuzului sexual. Psihologul Aurora Liiceanu declară că numărul real al violurilor din România este dublu faţă de cel din statistici. În opinia ei,  „suntem un popor violent”, iar violul nu este decât reproducerea sub această formă a „tiparelor violente ale societăţii. 2.500 de violuri pe an sunt în medie în România. E un sport naţional până la urmă…”, afirmă psihologul.

O viaţă dedicată hedonismului, intersectată cu o predispoziţie culturală spre violenţă, conturează această reţetă aplicată într-unul dintre satele vasluiene. Celorlalţi nu ne-a rămas decât opţiunea indignării. Nu ne-am exprimat însă aceeași repulsie și faţă de conţinutul explicit sexual în care societatea românească se scaldă. „Toată lumea se plânge astăzi de o criză morală a societăţii şi ceva adevăr este. Însă oamenii nu înţeleg ce înseamnă să fii liber”, susţine mai departe Aurora Liiceanu. O libertate prost înţeleasă și defectuos asumată a dus la un exces de sexualitate și la geneza unor fenomene a căror nocivitate nici acum nu o intuim suficient. Faptul că și minorii cad pradă impulsurilor sexuale necontrolate ale adulţilor arată că cei care culeg roadele imoralităţii din societatea românească sunt cei nevinovaţi.

DISTRIBUIE: