În ultima convorbire pe care a avut-o cu tatăl lui, caporalul Gregory Buckley Jr. i-a destăinuit acestuia că, din patul său din baza militară ridicată în sudul Afganistanului, putea auzi cum ofiţerii afgani, partenerii americanilor, abuzau sexual mai mulţi băieţi pe care îi aduseseră în tabără. „Noaptea îi auzeam ţipând, dar nu aveam voie să intervenim”, i-ar fi spus caporalul tatălui său, înainte de a fi ucis în 2012, chiar în tabăra militară și chiar de către unul dintre acești băieţi.

NY Times aduce în atenţia publicului povestea caporalului Buckley și a altor soldaţi americani trimiși în Afganistan care s-au confruntat cu această dilemă și care au fost și pedepsiţi disciplinar pentru că au intervenit. Se pare că abuzarea sexuală a copiilor, în special a băieţilor, este de mult timp o problemă în Afganistan, în special în zonele rurale din sud, dominate de câte un comandant al armatei care terorizează populaţia. Practica are și un nume, bacha bazi, iar conform mai multor interviuri și documente judecătorești, ofiţerii americani ar fi primit în mod neoficial instrucţiuni să nu intervină, nici chiar când aliaţii lor afgani comit fapta pe teritoriul bazei militare comune.

Antrenaţi să fie orbi

Forţele militare americane trimise să recruteze și să organizeze miliţia afgană pentru a putea face faţă talibanilor s-au trezit că înarmează pedofili, pe care îi pun după aceea în fruntea unei comunităţi, și sunt legaţi cu mâinile la spate când aceștia încep să abuzeze copii. „Motivul pentru care ne-am dus acolo este pentru că am aflat de lucrurile teribile pe care talibanii le făceau și cum le luau orice drepturi umane. Dar puneam în poziţii de putere oameni care făceau lucruri mai rele decât talibanii – asta mi-au spus-o și bătrânii satului”, povestește Dan Quinn, fost căpitan al Forţelor Speciale. Politica americanilor de a trata abuzul sexual asupra copiilor drept o chestiune culturală a rezultat în alienarea acelor sate unde au fost abuzaţi copii, lucru observat când forţele americane au început să formeze miliţiile locale care să apere satele pe care forţele americane le recâștigaseră de la talibani în 2010 și 2011.

În vara lui 2011, căpitanul Quinn și sergentul Martland, aflaţi în al doilea tur în provincia Kunduz, au început să primească plângeri despre unităţile poliţiei locale pe care le antrenau. Căpitanul îl informa pe șeful poliţiei la nivelul provinciei, dar pedeapsa nu însemna mai mult de o zi în închisoare. Astfel că, după fiecare caz căpitanul îi chema pe toţi comandanţii afgani și le ţinea o predică despre drepturile umane. În septembrie 2011, o femeie plină de vânătăi a venit la baza militară americană cu fiul ei, care șchiopăta. Se pare că unul dintre comandanţii poliţiei afgane din zonă, Abdul Rahman, îl răpise pe băiat și îl legase de patul lui pentru a-l folosi ca sclav sexual. Când femeia a venit să îl caute pe fiul el, a fost și ea bătută. Într-un final, i-a dat drumul băiatului, dar femeia se temea că vor veni iar după el, pentru că era „un băiat frumos” și avea un statut simbolic pentru comandanţii locali. Căpitanul Quinn l-a chemat pe Rahman pentru a-i cere explicaţii, iar acesta ar fi recunoscut fapta, dar nu i-a acordat și importanţă. Când căpitanul a început să îi explice că oamenii se așteaptă la mai mult de la el pentru că lucrează împreună cu forţele americane, acesta a început să-i rândă în faţă. „L-am luat și l-am trântit la pământ,” spune Quinn, care în momentul respectiv era însoţit de sergentul Martland. „Am făcut asta pentru a mă asigura că a înţeles că, dacă se va întoarce după băiat, nu va mai fi tolerat.”

Există un dezacord cu privire la rănile suferite de comandant. Quinn spune că nu au fost serioase, mărturie coroborată cu cea a unui alt oficial afgan, care s-a întâlnit cu comandantul la puţin timp după incident. Abdul Rahman a murit între timp, dar fratele său neagă că acesta l-ar fi violat vreodată pe băiat și că este „victima unor acuzaţii false, puse la punct de dușmanii săi”. După incident, armata i-a retras lui Quinn comanda și l-a retras și din Afganistan. De atunci a părăsit armata. La patru ani de atunci, armata încearcă să îl pensioneze forţat și pe sergentul Martland, care a fost decorat cu Steaua de Bronz pentru acţiunile sale din timpul unei ambuscade a talibanilor. Anul acesta, sergentul a adresat o scrisoare armatei în care spune că, atât el, cât și căpitanul Quinn „au simţit că, din punct de vedere moral, nu le-au mai putut permite aliaţilor afgani să comită atrocităţi”.

Tatăl caporalului Buckley crede că politica de a ignora abuzurile sexuale săvârșite de afgani a avut un rol în moartea fiului său. Caporalul și alţi doi soldaţi au fost uciși în 2012 de către unul dintre băieţii care trăiau în baza militară, ca parte a unui întreg anturaj de „băieţi de ceai”, servitori domestici cu rol de sclavi sexuali, al unui comandant afgan pe nume Sarwar Jan. Băiatul avea 17 ani când i-a împușcat fatal pe soldaţii americani. Despre Jan se știa că prezintă un factor de risc, iar după incident a fost promovat pe o poziţie superioară, în aceeași provincie. Acesta a negat într-un interviu că deţinea sclavi sexuali sau că avea vreo legătură cu băiatul care l-a ucis pe Buckley.

Inocenţii de dincolo de reguli

Întrebaţi despre această politică a armatei americane, purtătorul de cuvânt pentru acţiunile militare americane în Afganistan, colonelul Brian Tribus, a răspuns că, „în general”, problemele care ţin de conduita personalului afgan, fie că este din armată sau din poliţie, sunt o chestiune domestică, reglată de legea penală locală. El a mai adăugat că nu există nicio cerinţă expresă pentru ca personalul american din Afganistan să raporteze un abuz, decât în cazul excepţional în care abuzul este folosit ca armă de război.

Conform NY Times, politica americană de nonintervenţie este menită să menţină o relaţie bună cu unităţile din miliţia și armata afgană pe care americanii le-au antrenat să lupte cu talibanii. De asemenea, reflectă și o reţinere în a mai impune valori culturale într-o societate în care astfel de comportamente sunt uzuale, în special printre bărbaţii cu putere în societate, pentru care „prada” le conferă un anumit statut social. Unii soldaţi înţeleg acest punct de vedere, deși sunt vizibil afectaţi de lucrurile la care au fost martori: „Imaginea de ansamblu este lupta împotriva talibanilor, nu este oprirea abuzurilor”, a declarat un fost militar american.

Pe de altă parte, în lumina articolului din NY Times, comandantul NATO John Campbell a dat o declaraţie de presă în care neagă faptul că soldaţilor americani li s-ar fi spus vreodată în ignore abuzarea copiilor de către aliaţii afgani. Conform Time, Campbell a declarat că, după ce a fost trimis de mai multe ori în Afganistan, poate confirma că nu există o asemenea politică și că cel mai probabil guvernul afgan investighează toate cazurile semnalate. „Vreau să fie foarte clar că orice abuz sexual sau similar, indiferent de cine este victima sau de cine este vinovatul, este complet inacceptabil și culpabil”, a declarat Campbell.

Citește și Partea II, despre cultura din Afganistan și ce înseamnă bacha bazi