Întrebări legate de sexul moștenit la naștere și de sexualitate au început să fie răspunse de anumite persoane de notorietate, care își expun experienţele și opiniile personale în presă, cu scopul de a avansa o societate mai tolerantă, mai liberală, mai modernă. La fel ca în politică, se observă cum publicul se informează tot mai mult din opiniile unor persoane cu vizibilitate, decât din studiile și părerile experţilor din domeniu.

„Poţi fi orice vrei să fii”, afirma Miley Cyrus, fost idol al copiilor pe vremea când o interpreta pe Hanna Montana. Cyrus a mărturisit anul trecut că nu se identifică nici cu sexul feminin, nici cu cel masculin, dar că se iubește nediscriminatoriu cu ambele. Ideea sexualităţii fluide a căpătat și mai mult aplomb după transformarea publică a lui Bruce Jenner, „erou american”, medaliat olimpic la decatlon, în Caitlyn Jenner, la vârsta de 65 de ani. „Dacă stai să te gândești că a trebuit să aștepte 65 de ani este o tragedie în sine”, a declarat Julie Albright, sociolog la Universitatea California de Sud. Părerea ei pare să fie la unison cu părerea publicului american, dar și a multor specialiști din domeniu. „Eu sunt noul normal”, avertizează și Jenner.

Despre ce vorbim?

În aceste circumstanţe, astfel de chestiuni legate de cele mai intime și personale aspecte ale umanităţii încep să fie reglementate de politica americană. „Oferim acest raport, scris de dr. Lawrence S. Mayer, un epidemiolog specializat în psihiatrie, și dr. Paul McHugh, cel mai de vază psihiatru american al ultimei jumătăţi de secol, în speranţa de a îmbunătăţi înţelegerea publicului pe aceste probleme”, este scris în jurnalul The New Atlantis. 

Mayer face parte din Departamentul de Psihiatrie al Universităţii Johns Hopkins și este profesor de statistică și biostastică la Universitatea Arizona. McHugh este profesor de psihiatrie și știinţe comportamentale la Universitatea Johns Hopkins și a fost timp de 25 de ani psihiatrul-șef al Spitalului Hopkins Hospital. Sub conducerea sa, spitalul a renunţat să mai facă operaţii de schimbare de sex, după ce un studiu intern a arătat că procedura nu aduce beneficiile pe care doctorii și pacienţii lor le caută.

McHugh, care a scris șase cărţi și cel puţin 125 articole medicale, nu este bine văzut de presă sau de colegii de breaslă, care consideră că viziunile sale nu mai sunt în acord cu medicina modernă și progresul medical. McHugh este de părere că persoanele transsexuale suferă de aceleași boli mintale de care suferă anorexicii, spre exemplu, care când se uită în oglindă văd un corp diferit de realitatea fizică, naturală a corpului pe care îl posedă. Este la fel cu cei care merg la chirurg să ceară o amputaţie fiindcă simt că s-au născut cu handicap și nu se identifică cu partea respectivă a corpului, care pare străină. Care este atunci diferenţa dintre a tăia un membru perfect sănătos- ceva ce majoritatea medicilor nu ar face- și a elimina un sistem reproductiv perfect sănătos- ceva ce acum este acceptat și oferit gratuit prin asigurările medicale de stat din diverse ţări? McHugh este de părere că mass-media și legiuitorii nu fac nimănui o favoare tratând confuzia transsexualilor ca pe un drept de apărat.

Este această opinie învechită și captivă medicinei din anii 1960-1970? Ei bine, cei doi cercetători au analizat peste 200 de studii psihologice, sociale și biologice, într-un raport de 143 de pagini, documentând ce spune cercetarea știinţifică, și mai ales ce nu spune, despre sex și sexualitate. Raportul conferă o atenţie specială problemei ratei mare de probleme mintale în cadrul populaţiei LGBT și pune sub semnul întrebării bazele știinţifice ale trendului de a administra terapii hormonale copiilor care nu se identifică cu sexul biologic. În final, raportul pune sub semnul întrebării direcţia pe care merge presa în ce privește identitatea și orientarea sexuală.

Un raport spinos

Autorul și cercetătorul Ryan T. Anderson, specializat pe bioetică, face un rezumat cu cele mai importante concluzii ale studiului. Ideea finală este că unele dintre cele mai frecvente lucruri pe care le auzim în presă pe acest subiect pur și simplu nu au suport știinţific.

De exemplu, în timp ce a reieșit ca adevărat faptul că cei din comunitatea LGBT suferă de o rată crescută de boli și probleme mintale, decât populaţia generală, nu este adevărat că această creștere este cauza faptul că această comunitate este stigmatizată și discriminată. „Deși persoanele non-heterosexuale și transsexuale sunt de multe ori obiectul discriminării și a stresorilor sociali, studiile nu arată că acești factori în sine sunt responsabili pentru întreaga, sau măcar pentru marea parte a disparităţii problemelor de sănătate mintală între această comunitate și populaţia generală”, afirmă cei doi profesori în concluziile studiului.

De asemenea, ipoteza „așa m-am născut”, conform căreia oamenii se nasc cu o anumită orientare sexuală, nu este susţinută de dovezi știinţifice. Ansamblul de diferenţe biologice între heterosexuali și non-heterosexuali care este descris în literatura de specialitate nu este suficient pentru a prezice orientarea sexuală. „Cel mai puternic argument pe care îl poate oferi știinţa pentru a explica orientarea sexuală este că pot apărea anumiţi factori biologici, despre care nu se cunoaște mai nimic, care să predispună anumite persoane către o orientare non-heterosexuală”, spun cercetătorii.

În cazul identităţii sexuale, ipoteza „așa m-am născut” este mai complexă. Pe de o parte, faptul că oamenii se nasc cu un sex dat este evident prin observare directă, majoritatea bărbaţilor identificându-se ca bărbaţi, iar majoritatea femeilor ca femei. „Faptul că copiii (în afară de unele excepţii) se nasc din punct de vedere biologic ori bărbaţi, ori femei, nici nu de discută.” Pe de altă parte, în timp ce sexul biologic este o caracteristică cu care oamenii se nasc, identitatea sexuală este un concept ambiguu și printre cercetători, ce să mai spunem de mass-media. „Analizând literatura știinţifică, am realizat că atunci când căutăm explicaţii biologice pentru ca poate cauza ca un om să creadă că sexul său nu se potrivește cu sexul biologic, nimic nu este bine înţeles. Rezultatele de până acum nu au perspectivă longitudinală și nici putere explicativă. Este nevoie de mult mai multă cercetare,” spun cei doi.

Marea problemă

Marea problemă este că mass-media și opinia publică nu au răbdare pentru încă câteva decenii de studii pe subiect. Care este rezultatul? „Suntem îngrijoraţi și alarmaţi de severitatea și ireversibilitatea unor intervenţii, care se discută în mod public în dreptul copiilor… Suntem îngrijoraţi de tendinţa de a încuraja copiii cu probleme de identitate sexuală să tranziţioneze la sexul preferat prin tratament medical sau chiar proceduri chirurgicale”, scriu Mayer și McHugh, care au citit despre cazuri de copii de 6 și chiar 2 ani în care se luau în calcul astfel de metode. „Nimeni nu poate determina identitatea sexuală a unui copil de 2 ani. Avem rezerve și despre cât de bine înţeleg cercetătorii ce înseamnă pentru un copil să își fi dezvoltat un simţ al propriului sex,” spun cercetătorii.

Pe lângă asta, cei doi precizează că „doar o minoritate dintre copiii care exprimă gânduri sau comportamente atipice sexului lor vor continua să facă asta în adolescenţă sau maturitate. Nu există dovezi știinţifice care să ateste că toţi acești copii ar trebui încurajaţi să devină transsexuali, și cu atât mai puţin să se supună tratamentelor hormonale sau procedurilor chirurgicale… Există doar puţine dovezi știinţifice care să ateste valoarea terapeutică a intervenţilor care întârzie pubertatea sau modifică caracteritisticile sexului secundar”. Cercetătorii au ajuns exact la aceleași concluzii pe care McHugh le susţine de zeci de ani de zile. Se poate ca medicina și opinia publică să se fi modernizat de atunci, dar efectele asupra oamenilor rămân aceleași. Activiștii „nu vor să știe că studiile arată că între 70 și 80% dintre copiii care se exprimă în acest sens își pierd spontan aceste sentimente”, declara McHugh anul trecut, făcând trimitere la studii realizate de Universitatea Vanderbilt și Clinica Portman, din Londra.

Societatea trece prin schimbări bruște pentru că limitele dintre realitatea naturală și dorinţele personale sunt trasate prin lobby și politică. În prezent, administraţia Obama regularizează poziţia școlilor în ce privește folosirea băilor de către persoanele transsexuale. Nu ar fi nicio problemă, dacă un copil care are probleme de identitate sexuală nu ar ajunge să fie încurajat să persiste în confuzie privind un transsexual care folosește baia care i se potrivește sexului asumat, nu a celui biologic, spune Anderson. Astfel de politici sunt date fără a știi în niciun fel ce impact ar avea pe termen lung. Din considerente de politeţe și nediscriminare, s-a instalat cenzura corectitudinii politice, care nu permite dezbateri publice reale pe această temă, ci pare să îngroape opiniile care nu merg pe val. Este asta valabil și în cazul de faţă? McHugh a fost acuzat de multe ori în presă că își conduce studiile având în spate o agendă religioasă, sau că folosește date vechi. Este important să vedem cum reacţionează presa, dar mai ales, „omologii” lui McHugh la noul studiu, care este de actualitate. Deocamdată, nici o publicaţie importantă din presă nu a preluat subiectul.