Cum ar trebui copiii învăţaţi despre homosexualitate? Este o întrebare pe care poate că nici ne ne-am pus-o. Ea a apărut însă subit, după o întâmplare nefericită la care actor principal a fost un profesor de religie din Brașov. Cazul în sine ridică multe semne de întrebare, cu atât mai mult cu cât apărătorii grupurilor LGBT s-ar putea chiar să aibă dreptate.

„Homosexualii sunt vrednici de moarte“, este una dintre afirmaţiile care au agitat recent mass-media românească. Într-un colegiu din Brașov, un profesor de religie, care este și preot, le-a distribuit elevilor o broşură editată de Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR), în care se sugerează că homosexualitatea este o „fărădelege“, o „boală“ şi o „ameninţare a civilizaţiei“. Elevii au simţit că ceva nu este în regulă cu mesajul broșurii, motiv pentru care au făcut sesizare. Astfel, broșura a ajuns în posesia Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR). Ceea ce a urmat este ușor de intuit: un scandal de presă și acuzaţii dure cu privire la educaţia sexuală din școală și la conţinutul homofob și discriminatoriu al educaţiei religioase din școlile românești.

„Este pur şi simplu stupefiant.  Biserica şi asociaţiile religioase se opun vehement orelor de educaţie sexuală“, dar utilizează un limbaj la limita pornografiei pentru educarea copiilor, susţine Toma Pătraşcu, preşedintele ASUR, conform Mediafax. Pentru asociaţia umanistă aceasta a fost o nouă oportunitate de readucere în dezbatere a unei propuneri mai vechi și insistente a umaniștilor, și anume cea conform căreia „în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor, şi nu viziunea particulară a unui anumit cult“.

Puncte ochite, puncte ratate

Broșura este mai veche, fiind apărută în anii de după revoluţia anticomunistă. Atunci era în discuţie modificarea unui articol din Codul penal care avea ca obiectiv dezincriminarea homosexualităţii. Practic, broșura face parte dintr-o campanie susţinută de BOR prin care homosexualitatea era evaluată ca fiind un păcat. Dacă în urmă cu două decenii limbajul dur avea justificările sale (asociate cu nevoia unei educaţii sexuale adresate unei populaţii scăpate proaspăt din lagărul comunist), este greu de explicat de ce un material de acest gen este pus, în prezent, în mod voit în mâinile unor copii.

Este drept că, în cazul de faţă, nu este vorba de o campanie la nivelul școlii demarată de către BOR, ci de o iniţiativă particulară a unui profesor de religie. Se poate, totuși, ridica o întrebare în legătură cu mesajul pe care biserica îl are cu privire la homosexualitate în prezent. O lectură sumară a declaraţiilor ierarhilor bisericii sugerează conservarea aceluiași tip de discurs acuzator. Cu alte cuvinte, cazul de la Brașov s-ar putea să nu fie atât de  izolat precum se invocă. Faptul că nu există sesizări nu înseamnă că fenomenul lipsește.

O a doua problemă care poate fi menţionată este legată de profesionalismul celor care predau ora de religie. Profesorul respectiv a justificat gestul și eroarea sa prin faptul că nu a citit broșura înainte, nerealizând care este conţinutul acesteia. „Cum poate acest profesor să spună că nu ştie ce le-a pus în mână elevilor când titlul este unul clar – Homosexualitatea: propagandă a degenerării umane?, a întrebat retoric Florin Buhuceanu, directorul Asociaţiei Accept (care apără drepturile persoanelor LGBT). Întrebarea este pertinentă, dar și tendenţioasă.  Ceea ce ignoră liderul Accept este faptul că aspectul „degenerării umane“, așa cum apare în titlu, este una dintre temele evidente ale Bibliei. Nu ar trebui să se vorbească despre aceasta doar pentru faptul că unii invocă discriminarea? Problema de fond nu o constituie titlul, ci conţinutul și tonul folosit în broșură. Cel mai probabil, redactorii au mizat în exces pe ideea ororii. Această strategie dezvăluie nu doar lipsa de tact pedagogic, ci și o anumită concepţie despre maniera în care trebuie făcută educaţia sexuală.

Profesorul respectiv a dorit cu siguranţă să le transmită informaţii unor adolescenţi cu privire la riscurile practicii homosexuale. Însă în spatele unui demers nobil nu se poate ascunde orice gen de abordare. Adică scopul nu scuză sub nicio formă mijloacele. În consecinţă, creionarea unei homofobii nu este deloc o soluţie optimă.

Schimbarea de macaz, o necesitate urgentă

Cazul mai evidenţiază un aspect. Tânăra generaţie este mult mai sensibilă la problema homosexualităţii și mai capabilă de a reacţiona în mod neașteptat. Despre acest lucru vorbea Josh McDowell într-una din cărţile sale atunci când aducea în discuţie conceptul de „noua toleranţă“. Acesta vizează redefinirea căsătoriei în funcţie de noile standarde ale unei societăţi pentru care totul este relativizat. Întrebarea autorului este cum poate fi schimbată percepţia tinerilor, aceasta fiind categoria cea mai expusă atacurilor predicatorilor noii ordini morale. În niciun caz discursurile radicale, care generează ostilitate,  nu sunt recomandabile. Chiar dacă mesajul în sine poate fi corect, formularea acestuia poate face ca însăși Biblia să fie percepută ca un manual de fanatizare a maselor.

Totuși, soluţia există. Aceasta implică o schimbare de percepţie a bisericii în ceea ce privește orizontul educaţional. Este vorba de promovarea unei educaţii sexuale ample, profunde, bazate pe principiile biblice. În această privinţă, poate că are dreptate preşedintele ASUR atunci când se întreabă pe blogul Adevărul: „Aşa înţelege Biserica Ortodoxă Română să îşi facă simţită prezenţa în şcoală? Subiecte importante precum sexualitatea şi identitatea se predau la ora de religie?“ Reticenţa manifestată de biserică (iar aici nu este vizată doar biserica majoritară) faţă de educaţia sexuală poate că nu este cea mai bună soluţie. Mai utilă ar fi trecerea dincolo de conceptele dogmatice și atingerea cu adevărat a acelor aspecte cărora tânăra generaţie, cu sau fără voia bisericii, va trebui să le facă faţă.

DISTRIBUIE: