Un studiu publicat recent de jurnalul Archives of Sexual Behavior a ajuns la o concluzie contraintuitivă cu privire la comportamentul sexual al tinerilor mileniali. În plină cultură hook-up, se pare că tânăra generaţie este mai puţin activă sexual decât generaţia de dinainte. Cel puţin în SUA.

Imaginea milenialului dezinhibat și profund ancorat în explorarea liberă și deseori promiscuă a sexualităţii a primit o lovitură grea. O cercetare monumentală, condusă de o echipă de psihologi coordonată de dr. Jean Twenge, profesor la Universitatea de Stat din San Diego, a argumentat statistic împotriva „depravării tineretului de azi”, arătând că procentul tinerilor inactivi sexual este mai mare astăzi (deși nu majoritar) decât era pe vremea când generaţia anilor ’60 era tânără.

Circa 15% dintre tinerii mileniali de 20-24 de ani, născuţi între 1990 și 1994, nu au avut raporturi sexuale după vârsta de 18 ani. Segmentul acestora este mai mare decât dublul celor 6 procente înregistrate în rândul tinerilor de 20-24 de ani născuţi între 1965 și 1969. Modificarea procentuală este cu atât mai semnificativă cu cât a fost calculată pe un eșantion de 26.707 adulţi americani, comparând datele actuale cu cele obţinute în cadrul General Social Survey.

Cercetătorii au observat că, în rândul tinerilor inactivi sexual, femeile tind să fie mai numeroase decât bărbaţii. La fel se întâmplă și cu persoanele fără educaţie superioară, care tind să le depășească numeric, în rândul cohortei, pe cele cu facultate. Curentul s-a observat și în cadrul persoanelor care participau la serviciile divine ale unei biserici.

Rezultatele studiului sunt congruente cu cele ale unei alte cercetări naţionale, efectuate anterior în SUA în rândul elevilor de liceu. Sondajul naţional Youth Risk Behavior, efectuat în luna iunie de Centrele pentru Controlul Bolilor, a scos la iveală că numărul adolescenţilor de liceu care erau activi sexual a scăzut în 2015 faţă de 1991. Această scădere este reflectată și de studii mai vechi care susţin că numărul adolescenţilor care și-au început viaţa sexuală s-a diminuat.

Cercetarea vine într-o contradicţie flagrantă cu ceea ce înţelepciunea convenţională identifică azi drept „cultura hook-up”, pentru a descrie un reviriment al promiscuităţii și al libertinajului sexual tipic perioadei revoluţiei sexuale. Cultura hook-up, văzută ca o consecinţă a faptului că tinerii au la dispoziţie tot mai multe instrumente pentru „a se cupla” – de la evenimente sociale la aplicaţii sociale online –, se manifestă cum altfel decât printr-o incidenţă crescută a sexului ocazional. Studiul dr. Twenge vine însă cu constatarea că, deși o majoritate de 85% dintre tineri sunt activi sexual, numărul lor nu este în creștere, ci în scădere.

Intuiţia asupra acestui fapt a avut-o și Shirley Zussman, un consilier pe probleme sexuale cu peste 50 de ani de experienţă în domeniu. În urmă cu doi ani, ea afirma că „sexul ocazional nu mai e la fel de frenetic azi cum era în anii ’60”. La cei 100 de ani ai săi, dr. Zussman a putut observa în direct efectele unor schimbări majore de mentalitate în privinţa relaţiilor sexuale (legalizarea contraceptivelor în anii ’60, epidemia de SIDA din anii ’80 și invazia pornografiei online care caracterizează anii 2000). Zussman apreciază că „marea cuplare” a momentului nu este la fel de incitantă fără contextul unei revoluţii sexuale și, într-un interviu acordat revistei Time, terapeuta acuza o superficialitate accentuată a relaţiilor și o lipsă de conectare socială paradoxală în contextul în care dispozitivele electronice care promit tocmai acest lucru sunt atât de utilizate azi.

Dr. Twenge are propria interpretare a rezultatelor studiului, deși o expune cu rezerva faptului că este constituită mai degrabă din intuiţii, nu din aspecte verificate empiric. Psihologul vorbește despre o încetinire în ritmul de dezvoltare psihoafectivă a adolescenţilor. Această interpretare este susţinută anecdotic de observaţii privind geneza unei „generaţii Peter-Pan” – tineri între 25 şi 40 de ani care trăiesc într-o stare de adolescenţă extinsă, evitând „capcanele” maturităţii pentru cât mai mult timp. Ceea ce face însă rezultatele să fie fascinante este modul în care ele s-au suprapus pe curente contrare, cum este natura sexualizantă a societăţii și sexualizarea timpurie, mai ales a fetiţelor. Probabil, intuia Twenge, și educaţia sexuală care accentuează abstinenţa a avut un rol mai puternic decât ne-am fi așteptat.

https://www.youtube.com/watch?v=LwMvF9VLCGQ