Ultima postare de pe pagina de Facebook a Cătălinei Ponor este din 14 august. „Ultimul antrenament !!! Totul este așa cum ne dorim: energie pozitivă, antrenament bun, comunicare perfectă și uniţi până la capăt !!! Doamne ajută mâine!” Pe 15 august, Cătălina a ieșit penultima la finala la bârnă, iar interviul ei ulterior cu jurnalistul Cătălin Tolontan arată că energia pozitivă și ideea de echipă au fost mai mult vise pentru gimnasta română la JO de anul acesta.

Revenită la Jocurile Olimpice după o pauză îndelungată, Cătălina spera la medalia de aur. Și avea de ce, fiind triplă campioană olimpică. România a sperat împreună cu ea, dar nu a sperat pentru ea, iar asta s-a simţit. „De ce ai plîns la scrimă?” o întreabă Tolontan. „Mi-am amintit parcă tot, dintr-o dată. Am trăit și eu cu echipa clipe ca aceasta. Pe de o parte, mă bucuram enorm pentru fetele de la spadă (n.r.: au câștigat medalia de aur), pe de altă parte știam că pierdusem ceva. Pierdusem echipa!”, a explicat gimnasta română. După cum spune și Cătălin Tolontan, la cea mai slabă reprezentare a României la JO în 44 de ani, Cătălina a fost o gimnastă fără echipă și o româncă fără România. 

„Aruncaţi în luptă, precum Ponor sau Drăgulescu pentru a recupera demnitatea pierdută a unei întregi discipline, oamenii singuri fără echipă nu pot să facă mare lucru… Dacă Ponor ar fi avut echipa lîngă ea, chiar și într-o stare de iritantă competiţie internă, poate că nu i se mai părea, conform comentariilor de pe net, că jumătate din ţară îi contestă prezenţa la Rio, în detrimentul Larisei Iordache”, scrie Tolontan. Cătălina nu a vrut să vorbească despre cei care „mi-au transmis numai gînduri și fraze negative”, dar ezitarea românilor în a o susţine s-a reflectat inclusiv în concursul ezitant pe care l-a făcut la Rio. „N-am putut să răspund tuturor celor care mi-au contestat prezenţa aici, am încercat să le dau peste nas și am greșit”, recunoaște Cătălina. Și încă nu au venit mesajele de după concursul de la bârnă.

La prima Olimpiadă aruncată cu adevărat în gura opiniei publice exprimate pe reţelele de socializare, concursul gimnastei românce nu a fost singurul care a avut de suferit de pe urma comentariilor transmise pe internet. Desigur, pierderea ei ne afectează personal, însă cazul de sonoritate de anul acesta o are în atenţie pe gimnasta de culoare din Statele Unite, Gabby Douglas. La Olimpiada trecută, americanii au iubit-o. Patru ani mai târziu, pare că o urăsc.

În 2012, Gabby Douglas a devenit prima americancă de culoare din istoria Jocurilor Olimpice care a devenit campioană individuală la toate aparatele de gimnastică, dar și prima gimnastă americancă care a câștigat aurul, atât individual, cât și pe echipe, în cadrul aceleiași Olimpiade. Nu este de mirare că la acea vreme presa americană a îndrăgit-o și i-a dat porecla „Fierce Five”. Și la Jocurile de la Rio de anul acesta, Douglas a câștigat medalia de aur, la proba pe echipe. Însă, spre deosebire de acum patru ani, americanii călare pe reţelele de socializare au linșat-o.

Totul a pornit de la ceremonia de premiere, când se cânta imnul Americii și toate gimnastele americane și-a dus mâna dreaptă în dreptul inimii. Toate, în afară de Douglas, deci Douglas nu e patrioată. De aici, acuzele au început să curgă exact ca un bulgăre rotindu-se la vale. Douglas nu a ţopăit și nu a zâmbit destul când concurau colegele ei, deci este invidioasă și nu are spirit de echipă. Douglas nu și-a îndreptat bine părul, iar femeile de culoare au criticat-o în mod special pentru asta. Valul de sentimente negative a avut același efect ca în cazul Cătălinei, deși Douglas era totuși în cadrul unei echipe închegate. La ultimul concurs individual compus, la paralele, Gabby Douglas a ezitat și a ocupat penultimul loc. După eșec, jurnaliștii au luat-o repede la întrebări, nu despre concurs, ci despre comentariile negative de pe internet. Tânăra de 20 de ani s-a retras într-un colţ și a început să plângă. „La o zi după, interviul ăla mă hăituiește. Și mi se rupe inima pentru Douglas, o campioană olimpică care s-a calificat pentru a doua oară în echipa olimpică, sperând să își apere titlul”, scrie, pentru Washington Post, Liz Clarke.

Olimpiada, și poate gimnastica în mod special, presupune un sport pe marginea căruia toată lumea comentează. Iar sportivii care duc cu ei povara unei ţări întregi au capacitatea de a trece peste dezamăgirea colosală de a pierde un loc pe podium. Nu sunt însă nicidecum pregătiţi să facă faţă criticilor care curg pe reţelele de socializare. Ce s-a întâmplat în cazul lui Douglas a fost atât de rapid, violent și rasist, încât întreaga familie a fost luată prin surprindere și mama ei a încercat să gestioneze cumva situaţia, lansând o scrisoare deschisă în presă, pentru că fiica ei încă avea probe olimpice de trecut. Însă efectul s-a văzut la paralele. Când a terminat, și ea era perplexă de cât de prost făcuse. Dar mama ei recunoscuse deja că are inima frântă.

„Te duci la Olimpiadă pentru ţara ta, pentru tine și pentru toţi ceilalţi oameni… Și acum stau și mă întreb ce am făcut ca să îi desconsider pe acești oameni? Cum i-am ofensat? Eu vin aici să îi reprezint cât pot de bine, să reprezint SUA, cum adică îi desconsider? Pur și simplu, nu înţeleg”, le spunea Douglas jurnaliștilor, cu ochii în lacrimi și plină de frustrări. Cum a putut ea să devină peste noapte sportivul cel mai nepatriot de la Rio? Sportivi ca Gabby Douglas și Cătălina Ponor nu ar trebui puși în situaţia de a răspunde în faţa tribunalului online pentru ceea ce unii oameni, cu răutate și negativism, își închipuie despre ei. Olimpicii și-au câștigat locurile în concurs, iar cei mai buni și-au câștigat medaliile în urma unor sacrificii pe care nu le pot înţelege decât cei care au trecut pe acolo. Trolli din spatele calculatoarelor nici măcar nu și le pot imagina. Faptul că am ajuns să trăim într-o astfel de societate deschisă și democratică, în care avem acces la internet și la reţelele de socializare, vine cu beneficii și cu pericole evidente. Dar faptul că mass-media merge pe valul pornit de o mână de oameni pe internet și aruncă bulgărele la vale arată cât de mult s-a schimbat mersul lucrurilor. Gabby Douglas a stat departe de reţelele de socializare tocmai din cauza negativităţii, după care a venit mass-media preluând și aprofundând subiectul. Prin astfel de acţiuni iresponsabile, mass-media își predă rolul istoric de „păzitor” al agendei publice, pe care îl preia bucuroasă social-media.

Foto: Facebook