Din ce în ce mai mulţi tineri amână să preia responsabilităţile pe care părinţii lor le aveau la aceeaşi vârstă, să îşi cumpere o locuinţă, să se căsătorească, să facă copii, să facă planuri financiare. Planurile de viaţă a tinerilor de 30 de ani din ziua azi se extind până la distracţia de weekend. Ei se numesc generaţia „Peter Pan".

Deşi sunt membrii ai societăţii adulte, plătesc taxe, lucrează, votează, aceşti tineri par totuşi să îşi nege vârsta. Generaţia „Peter Pan” include un grup de tineri între 25 şi 40 de ani care trăiesc într-o stare de adolescenţă extinsă, evitând „capcanele” maturităţii pentru cât mai mult timp.

„Aceşti tineri mai sunt numiţi şi adulescenţi, un termen care defineşte o persoană care refuză să se aşeze la locul ei în societate şi să facă anagajemente, ci preferă să se distreze până ajunge la vârsta a doua,” explică pentru Daily Mail profesorul Frank Furedi, un sociolog care a studiat acest fenomen la Universitatea Kent.

Aceşti oameni au tendinţa să locuiască cu părinţii până la 30 de ani, încearcă să amâne căsătoria cât mai mult, sau chiar rămân burlaci până târziu, şi îşi duc viaţa aşa cum o făceau la 20 de ani, explică Furedi. Iar statisticile îi dau dreptate. Conform Daily Mail, în anii 1970, oamenii obişnuiau să achiziţioneze prima locuinţă în jurul vârstei de 29 de ani. Acum media de vârstă este de 38 de ani. Tot în acea perioadă bărbaţii obişnuiau să se căsătorească la 24 de ani, iar femeile la 22. Acum vârsta medie pentru bărbaţi este de 32 de ani şi pentru femei 30.

În acelaşi timp, vârsta media la care femeile încep o familie în ziua de zi este de 28 de ani, comparativ cu 24 de ani în 1970. Şi datorită tratamentelor de ferlitate şi a celor in vitro, din ce în ce mai multe femei amână să înceapă o familie chiar şi până la 40 de ani.

Ce s-a schimbat?

Cel mai la îndemână şi poate şi corect ar fi să dăm vina pe economie. Parcă nu a fost niciodată atât de grea începerea vieţii ca adult, cum este acum. Potrivit unui studiu Pew, unul din cinci tineri cu vârsta între 25 şi 34 de ani trăieşte într-o locuinţă în care se află mai multe generaţii.

Asta pentru că, în cele mai multe ţări, piaţa forţei de muncă suferă un deficit de locuri stabile de muncă, iar cei mai mulţi tineri sunt nevoiţi să se angajeze cu contracte pe termen scurt, lucru care îi împiedică să poată obţine un credit pentru propria locuinţă. Şi chiar dacă nu locuiesc cu părinţii, mulţi încă se bazează pe ajutor financiar din partea lor. Astfel, fenomenul are impact şi asupra părinţilor, în condiţiile în care ei înşişi trebuie să-şi facă planuri de economii pentru pensie.

Profesorul Furedi, care are în jur de 60 de ani, îi acuză pe cei care dau vina pe economie sau pe piaţa imobiliară, de amnezie istorică. El spune că ultimul secol a fost traversat de episoade de recesiune şi depresie economică, dar că pe vremea lui fiecare îşi vedea de treaba lui. „Acum oamenii inventează scuze,” mai completează el.

Furedi crede că o problemă mai mare o reprezintă factorii psihologici, şi anume frica de a fi rănit în procesul de asumare de responsabilităţi şi angajamente intime. El mai spune că infuzia de filme, cărţi şi desene animate pentru adulţi, la fel ca şi jocurile video, este un simptom al dorinţei de a scăpa de maturitate.

Chiar şi contraceptivele şi atitudinile schimbătoare ale societăţii împing spre amânarea deciziei de a întemeia o famile până mai târziu, cât mai târziu. Generaţia „Peter Pan” este divizată între alegeri, după părerea unora chiar sufocată de alegeri, dubiu şi îndoieli.

Într-o cercetare de la Universitatea Greenwich, s-a arătat că cei între 20 şi 30 de ani nu se mulţumesc nici cu o viaţă convenţională, mediocră ca a părinţilor lor, dar nu sunt fericiţi nici nu libertatea pe care o au. De fapt, toate deciziile privind căsătoria, începerea unei familii, schimbarea locului de muncă etc. îi pot face să se simtă depăşiţi şi depresivi.