Cât de etică este homeopatia?

1674

Este homeopatia neetică? Dr. col. Harriet Hall răspunde afirmativ pe ScienceBasedMedicine.Org – publicaţie online dedicată controverselor din medicină și știinţă. Hall are și câteva argumente pentru opinia ei.

Într-o recenzie la un articol publicat recent de D. Levy la Universitatea din Sydney, dr. col. Hall atacă argumentele prin care autorii studiului susţin că homeopatia trebuie apărată ca formă de tratare a anumitor afecţiuni.

Unul dintre contraargumentele aduse este că autorii studiului „recunosc că baza de dovezi pentru homeopatie este «insuficientă» și că «eficacitatea ei nu poate fi demonstrată generalizat»” însă, cu toate acestea, militanţii pro-homeopatie încă susţin această abordare a bolilor. „Susţinătorii [homeopatiei] argumentează că ea are anumite avantaje, precum caracterul neinvaziv, eficienţa financiară, caracterul holistic și păstrarea autonomiei bolnavului,” rezumă autoarea editorialului.

Criticii, spune dr. col. Hall, au răspuns însă la aceste argumente arătând că beneficiile homeopatiei sunt minime în raport cu efectele caracteristicilor ei negative – între care eșecul de a direcţiona către îngrijiri medicale eficiente, risipa de resurse, promulgarea unor credinţe false și diminuarea angajamentului faţă de medicina știinţifică. Hall atrage atenţia și asupra opiniei potrivit căreia homeopatia nu funcţionează prin nimic mai mult decât un efect contextual, tip placebo, prin urmare „homeopaţii au un comportament neetic, fiindcă își amăgesc pacienţii pretinzând că medicamentele lor au anumite efecte specifice”.

Dr. col. Hall declară că este „neetic ca orice furnizor de servicii medicale să își mintă pacienţii sau să meargă mai departe de dovezile efective, atunci când prezintă eficacitatea unui tratament. Dacă homeopaţii chiar cred ceea ce le spun pacienţilor, atunci comportamentul lor ar putea fi considerat drept etic, însă s-ar putea spune că este totuși lipsit de etică să te reţii de la a oferi informaţie pertinentă pacientului, să nu îl informezi complet privitor la modul în care știinţa generală vede homeopatia și privitor la modul în care homeopatia este incompatibilă cu ansamblul recunoscut al cunoștinţei știinţifice.”

Medicul reclamă, de pildă, neetică plasarea produsului homeopat Oscillococcinum pe același raft cu medicamente aprobate de stat pentru tratarea răcelii, cum ar fi Tylenol (paracetamol) sau Advil.

Aciditatea cu care scrie medicul are probabil de-a face și cu faptul că firma Boiron, singurul producător al acestui produs homeopatic, câștigă anual peste 300 de milioane de dolari din vânzarea lui. Istoria acestui produs arată caracterul nejustificat al popularităţii lui (în Franţa, este cel mai bine vândut produs între cele homeopate, fiind comercializat de peste 65 de ani). Iar reţeta sa de fabricaţie sporește ridicolul pretenţiilor acestui „medicament”:

  • Se umple o sticlă sterilă cu un amestec de suc pancreatic și glucoză
  • Se ia o raţă leșească, se sacrifică și i se scot ficatul și inima
  • Se adaugă conţinutului sticlei 35 de grame de ficat și 15 grame de inimă
  • Apoi se lasă sticla în repaos 40 de zile, timp în care ficatul și inima se vor dizolva
  • Se umple un recipient, indiferent de mărime, cu apă pură
  • Se adaugă în apa din recipient o picătură din poţiunea obţinută în sticlă
  • Se agită conţinutul energic
  • Se golește recipientul
  • Se reumple recipientul cu apă pură
  • Se repetă procedeul de golire, agitare și reumplere de 200 de ori
  • Se folosește soluţia obţinută pentru a îmbiba tabletele obţinute din amestecarea produșilor inactivi.

Nu există nicio dovadă știinţifică ce ar putea demonstra că Oscillococcinum ar avea vreun alt efect în afară de efectul placebo. Ca în orice produs homeopat, în orice doză din acesta nu există niciun ingredient activ și, în plus, nu există nicio dovadă că ficatul de raţă ar putea să combată gripa.

DISTRIBUIE: