Ce nu ar face o mamă pentru copiii ei? Ar face orice. Dar ce nu ar face o mamă pentru a avea „acel” copil la care a visat? Unele mame ar face orice.

Rose Costa și soţul ei, Vincent, au doi băieţi în vârstă de 13 și 15 ani. Dar Rose întotdeauna și-a dorit o fată. „Ca și mamă te simţi incompletă până nu ai o fată”, spune femeia în vârstă de 36 de ani. Rose este acum însărcinată în patru luni cu o fată. Dar asta s-a întâmplat după 7 fertilizări in vitro, care au ajuns să coste 100.000 de dolari.

Obsesie costisitoare

Rose a dat naștere celor doi băieţi pe cale naturală, însă a decis să opteze pentru fertilizarea in vitro la al treilea copil pentru că nu voia să riște să aibă al treilea băiat. „Toată viaţa mea am dorit să fiu mamă de fată. Îmi iubesc băieţii foarte mult și nu i-aș schimba pentru nimic în lume, dar e important pentru mine să am o fată”, spune ea.

Soţii Costa au trebuit să facă anumite sacrificii pentru a putea plăti tratamentele, cum ar fi să reducă numărul de vacanţe anuale de la trei la una și să renunţe temporar la planurile de a construi o piscină și de a-și lărgi grădina. În articolul din NYPost, ei numesc aceste decizii „schimbări de stil de viaţă”.

După un ciclu FIV, embrionii rezultaţi sunt testaţi pentru a li se determina genul sexual și anumite defecte genetice, care pot rezulta în distrofie musculară sau sindrom Down, într-o procedură ce se numește „diagnostic genetic preimplantare” sau PGD. Doar embrionii dezvoltaţi care au sexul dorit sunt implantaţi apoi în uterul mamei. Ceilalţi embrioni, depinzând de dorinţa părinţilor, pot fi congelaţi pentru a putea fi păstraţi și folosiţi mai târziu, pot fi donaţi altui cuplu, pot fi donaţi pentru cercetare sau pot fi distruși.

Spre dezamăgirea lui Rose, toţi cei cinci embrioni rezultaţi după primul ciclu de fertilizare ar fi fost băieţi. Fără să stea pe gânduri, a schimbat clinica și a încercat din nou. De data aceasta a avut succes și a rămas gravidă cu o fată. Din nefericire, la 7 săptămâni de sarcină a suferit un avort spontan. Asta a determinat-o și mai mult să încerce în continuare. „Voinţa mea de a avea o fată și suportul soţului meu au fost fundamentale”, spune Rose, explicând că în tot acest timp a folost metode contraceptive pentru a preveni o sarcină naturală cu un băiat. Într-un final, după alte patru cicluri de fertilizare, Rose a rămas din nou însărcinată cu o fetiţă pe care o va chema Olivia.

Familia Costa nu este nici pe departe un caz aparte. O altă femeie în vârtstă de 40 de ani a apelat la aceeași tehnică, tot din dorinţa de a avea o fată, după doi băieţi. Ea a vorbit sub anonimat cu reporterii NYPost, pentru că decizia a fost luată în secret faţă de familie și prieteni. „Nu îmi pasă dacă bebelușul ajunge să fie bisexual sau să nu fie feminin deloc. Dar există a conexiune mai bună între o mamă și o fiică și vreau să am experienţa asta. Nu este atât vorba despre haine drăguţe, cât despre această legătură. Un număr mai mare de femei în familie creează relaţii speciale și este bine pentru mentalitatea mamei”, a explicat femeia de 40 de ani, însărcinată în 8 săptămâni cu copilul visurilor ei.

Cu toate astea, nu se identifică cu termenul de „designer baby” pentru că a refuzat oferta medicului de a selecta și culoarea ochilor. Opţiunea este valabilă pacienţilor din New York și Los Angeles, dar este făcută în Mexic, unde este legală. Medicul care a tratat-o, dr. Jeffrey Steinberg, a povestit că a avut un caz în 2014 când un bărbat rămas văduv a vrut să dezgheţe embrionii pe care îi făcuse cu soţia lui și să facă un copil care să aibă culoare ochilor decedatei. Însă la scurt timp după analiza cromozomială bărbatul a renunţat pentru că „soţia nr. 2 a venit mai repede decât se aștepta”.

Balanţă în familie

„Este vorba despre o mentalitate exacerbată de a crede că totul ţi se cuvine”, spune Jennifer Lahl, fondator și președinte al Center for Bioethics and Culture Network, organizaţie care se opune procedurilor de alegere a sexului. „Copiii sunt făcuţi pe comandă la fel ca genţile Prada”, adaugă ea.

Steinberg confirmă această ideea, mărturisind că 85% dintre pacienţii care vin pentru tehnici FIV au acest singur scop, de a alege sexul copilului. Majoritatea sunt americane, dar mulţi vin și din Anglia, Franţa, China și India, unde procedura este ilegală. „Cei mai mulţi dintre ei nu au probleme de fertilitate, vor doar garanţia unui băiat sau a unei fete”, spune doctorul, care a observat o creștere de 250% a numărului de pacienţi care cer procedura, în ultimii cinci ani de zile.

Dr. Joel Batzofin, de la o clinică din New York, spune că și el s-a confruntat cu sute de astfel de cereri, în special din partea cuplurilor gay, care vor în general băieţi. Batzofin ţine condica acestor cereri și insistă, ca și alte centre de fertilitate din New York și New Jersey, că nu se produce un dezechilibru între sexe, ci se cer la fel de multe fete ca băieţi. Situaţia ar putea însă să fie diferită în ţări precum India și China, unde băieţii sunt genul favorit. Tocmai de aceea, practica este scoasă în afara legii în aceste ţări, dar și în ţări europene. Asta însă nu îi poate împiedica pe părinţii cu bani să facă manevra în afara graniţelor.

Update la bebeluși

Încă de acum câteva zeci de ani, ideea că vor exista tehnologii care să permită clonarea umană sau selectarea și îmbunătăţirea anumitor trăsături umane a creat respulsie faţă de ideea bebelușilor modificaţi genetic. Însă pe măsură ce tehnologia a evoluat, s-a schimbat și opinia publicului și a corpului știinţific.

„Asta nu e H.G.Wells, chiar îţi poţi imagina oameni făcând asta curând”, a declarat dr. Tony Perry, de la University of Bath. Dacă în trecut discuţiile erau pur speculative, acum există diverse metode de selecţie genetică. Procedura PGD este una dintre cele mai populare pentru diagnosticarea sexului și a bolilor. Dar cercetătorii au venit și cu o metodă de a extrage ADN-ul mitocondrial defect dintr-un ovul și de a-l înlocui cu unul sănătos de la o donatoare. De asemenea, sunt teste care pot detecta ADN-ul defect din sângele mamei, devreme în sarcină, evidenţiind erori cromozomiale care pot cauza sindromul Down. Și deși părinţii nu își pot încă „scana” copiii pentru gena inteligenţei sau a aptitudinii atletice, există cel puţin o companie, 23andme, care a aplicat pentru un patent pentru teste care să facă chiar asta.

În concluzie, într-un viitor poate nu atât de îndepărtat pe cât ne așteptăm, ar putea fi posibilă analiza întregului genom al fătului. Administraţia pentru Medicamente și Alimente din SUA regularizează aceste tehnici pe baza siguranţei lor, și nu a implicaţiilor etice. Este motivul pentru care Perry, un pionier în clonare, și alţi cercetători și bioeticieni cer deschiderea unei dezbateri în privinţa „bebelușilor de designer”. Progresul în genetică este rapid și societate trebuie să fie pregătită, spun ei.

Societatea are obligaţia de a determina dacă tehnologiile folosite vor aduce beneficii sau probleme copiilor. De exemplu, este posibil ca atunci când se dă părinţilor abilitatea de a selecta trăsăturile copiiilor lor, în final să ducă la înrăutăţirea relaţiilor dintre părinţi și copii. „Una dintre grijile mele este că vom crea dinamica pentru niște așteptări tiranice ale părinţilor privind viitorul copiilor lor”, explică Thomas Murray, bioetician. „Îl poţi clona pe Michael Jordan, dar dacă numărul doi va dori să se facă contabil?”, se întreabă Murray. Ce va face doamna care a vrut să aibă o fată pentru a avea o relaţie specială cu ea, dacă cele două vor ajunge să nu se înţeleagă? Și cum va crește fata sub presiunea unor asemenea așteptări, care trebuie să se termine cu „bunăstarea mentalităţii mamei”?

DISTRIBUIE: