Nu mai puţin de 1 miliard de dolari despăgubire au fost solicitaţi prestigioasei Universităţi americane „Johns Hopkins” de către victimele și aparţinătorii victimelor unui studiu medical teribil, desfășurat în urmă cu șase decenii.

Experimentul Guatemala este un capitol negru din istoria medicinei Statelor Unite, neîncheiat nici astăzi, la 60 de ani de la începutul lui. Între anii 1946 și 1948, în timpul administraţiei Harry S. Truman, guvernul american a ordonat, a finanţat și a organizat o serie de experimente medicale privind bolile cu transmitere sexuală. Iniţiativa, lăudabilă într-o epocă în care sifilisul și gonoreea făceau ravagii, a avut însă o latură malefică incontestabilă, pentru care Statele Unite și-au cerut în mod oficial scuze abia în anul 2010. Experimentele au fost efectuate pe subiecţi umani din Guatemala, selectaţi din rândurile soldaţilor, ale prostituatelor, ale deţinuţilor și ale pacienţilor cu boli psihice, fără ca niciunul dintre ei să își fi dat acordul pentru a participa.

Sifilis indus

Subiecţii au fost infectaţi intenţionat cu bacterii care cauzau sifilisul sau gonoreea și au fost ulteror trataţi cu antibiotice, pentru a se monitoriza eficienţa altor tratamente decât a celui pe bază de penicilină, care fusese deja brevetat. Circa 1.500 de oameni au fost victimele acestui studiu, ale cărui rezultate nu au fost niciodată publicate. Poveștile câtorva dintre cei care au supravieţuit au fost prezentate, în detalii înfiorătoare, în documentare precum cel de mai jos.

Astăzi, aproape 800 de persoane, victime rămase în viaţă și urmași ai victimelor decedate, cer să fie despăgubite material pentru pierderea lor și au înaintat o plângere împotriva Universităţii „Johns Hopkins”. Reprezentanţii acesteia spun că instituţia nu are nicio vină.

Victimele acuză „Johns Hopkins” că a iniţiat și a desfășurat experimentele din Guatemala, aprobându-le și recomandându-le apoi pentru a putea obţine finanţare. Universitatea ar fi monitorizat evoluţia studiului și ar fi tăinuit natura lui.

Unul dintre avocaţii victimelor, Paul Bekman, declara pentru CBS că universitatea „a ţinut totul sub tăcere, asigurându-se că nimeni nu știe nimic despre studiu. Au ales în mod deliberat să îi înșele pe acești oameni. Niciunul dintre ei nu și-a dat consimţământul pentru nimic, nimănui.”

Acuzatul acuză

Spitalul, în schimb, acuză victimele că „încearcă să exploateze o tragedie istorică pentru a obţine foloase materiale” și afirmă că „ne vom apăra viguros în timpul procesului”. Reprezentanţii spitalului susţin că „principala plângere a reclamanţilor este că participarea unor universitari proeminenţi din cadrul «Johns Hopkins» la comitetul guvernamental care a analizat aplicaţia pentru finanţare este echivalentă cu efectuarea studiului în sine și, prin urmare, «Johns Hopkins» ar trebui trasă la răspundere. Niciuna dintre aceste aserţiuni nu este adevărată.”

Acesta nu este singurul proces deschis în încercarea de a responsabiliza statul american pentru ce s-a petrecut în urmă cu șase decenii. Și în 2011 și 2012, experimentul a făcut obiectul analizei în instanţă, însă procesul a fost rezolvat apelându-se la un aspect tehnic: statul american nu poate fi tras la răspundere pentru acţiuni comise în alte ţări.

Iniţiatorii experimentului au văzut, de la bun început, că localizarea lui în Guatemala este o idee foarte bună. Operând cu subiecţi săraci sau în regim de detenţie, ei au profitat de faptul că ţara în curs de dezvoltare nu avea un sistem bine pus la punct de protejare a drepturilor omului. „În SUA nu aveam cum să facem așa ceva”, avea să îi spună un coleg lui John Cutler, tânărul cercetător care a coordonat experimentul.

Nicio lecţie

Trista ironie este că, în 1946, chiar când Cutler începea acest experiment, 23 de medici și oficiali naziști erau aduși la bara acuzaţilor la Nürnberg, ca să dea socoteală pentru tratamentul inuman aplicat deţinuţilor din taberele de concentrare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca urmare a acestui proces, a fost instituit Codul Nürnberg, o convenţie internaţională care mandata obţinerea consimţământului voluntar al participanţilor la experimente știinţifice.

Lecţia însă este greu de învăţat, iar ţările în curs de dezvoltare atrag în continuare, ca un magnet, cercetători din domeniul medical. În anul 2010, același în care președintele Barack Obama cerea scuze pentru ce s-a întâmplat în Guatemala, Departamentul American pentru Sănătate și Servicii Umane a descoperit că, în 2008, aproape 80% dintre cererile de aprobare a unor noi medicamente folosiseră studii experimentale efectuate în alte ţări.

https://youtu.be/nha9MsSSKvE

DISTRIBUIE: