Descoperirea apei în stare lichidă pe Marte a produs deopotrivă teamă şi entuziasm legat de faptul că Planeta roşie ar putea susţine viaţa. Reapar în spaţiul public speranţe și temeri legate de un posibil contact cu civilizaţiile extraterestre. Reputatul fizician Stephen Hawking nu are nicio îndoială cu privire la acest aspect. Mai mult de atât, chiar se teme de o asemenea întâlnire.

Într-un interviu acordat publicaţiei El Pais, Hawking a spus că există pericolul ca extratereştrii să ne distrugă, iar rezultatul ar fi „chiar mai rău decât în urma sosirii lui Columb în America”. „Nişte extratereştri avansaţi ar putea să devină nomazi, încercând să cucerească şi să colonizeze toate planetele la care pot ajunge. Creierul meu matematic crede că e perfect raţional să ne gândim la ei şi să fim aproape convinşi de existenţa lor. Adevărata provocare e să aflăm cine sunt ei, de fapt”, a spus fizicianul.

Viitorul umanităţii nu mai este pe Pământ?

Acum, a apărut un argument în plus care pare să confirme , fie și parţial, temerile sale. Mulţi oameni de știinţă sunt convinși că apa de pe Marte e un indiciu clar că există forme de viaţă inteligente. Cunoscutul scriitor cu preocupări în domeniul știinţei Alexandru Mironov spunea că este foarte probabil ca următorul anunţ important al NASA legat de Marte să fie că a depistat forme de viaţă.„Ăștia cu capul în nori, care se gândesc la planeta Marte, sunt mai pragmatici decât vă închipuiţi”, a adăugat Mironov.

Pe fondul acestei noi febrilităţi provocate de recentele descoperiri, declaraţiile lui Hawking au o miză mult mai puternică. Nu știm dacă vom fi „vizitaţi” chiar din acea direcţie, după cum nu știm nici cât vom mai supravieţui pe planeta aceasta. Hawking e îngrijorat de răul pe care i-l producem Pământului, astfel încât să trebuiască să ne găsim, în viitorul nu foarte îndepărtat, alte case în Univers. „Cred că supravieţuirea rasei umane va depinde de abilitatea noastră de a ne găsi o nouă casă undeva în Univers, pentru că există un risc tot mai mare de producere a unui dezastru pe Pământ.” Soluţia pe care savantul o ia în calcul este explorarea tot mai insistentă a spaţiului.

De fapt, asta este chiar o preocupare a sa. Susţinut de miliardarul rus Iuri Milner, el însuși fizician, a demarat un proiect cu o durată de zece ani, denumit „Breakthrough Listen”, care beneficiază de o finanţare de 100 de milioane de dolari. Cu ocazia lansării acestui proiect de explorare spaţială, Hawking a spus că „undeva, în cosmos, poate că există viaţă inteligentă. În orice caz, nu e momentul să ne mai punem marea întrebare. E timpul să găsim răspunsul, să căutăm viaţa dincolo de Terra. Trebuie să știm.” Și atunci, ca și acum, Hawking și-a exprimat temerea faţă de civilizaţiile extraterestre. „Ar putea fi mult mai puternici și s-ar putea să nu ne acorde mai multă importanţă decât îi acordăm noi unei bacterii”, subliniază astrofizicianul.

Frica de necunoscut

Hawking nu are deloc dileme legate de „dacă”. Singura lui incertitudine este „când” se va întâmpla acest lucru și cu ce efecte. Nu este pentru prima oară când fizicianul anunţă un final apocaliptic. În urmă cu câteva luni avertiza că „nu vom supravieţui în următorii 1000 de ani fără a depăşi limitele planetei noastre fragile”. Inteligenţa artificială sau barbarismul care domină planeta erau, cel mai adesea, nominalizate ca surse sigure de distrugere. Acum Hawking asociază finalul planetei și cu preconizata sosire a extratereștrilor.

Revenind în interviul din El Pais, Hawking a folosit prilejul acesta pentru a reitera ideea că nu există Dumnezeu. „Folosesc acest cuvânt într-un sens impersonal, la fel cum o făcea Einstein, pentru a mă referi la legile naturii.” În opinia sa, legile știintei sunt suficiente ca să ne explice originile Universului. Nu este necesar să-l invocam pe Dumnezeu, este convins Hawking. Spre deosebire de el, alţii nu consideră că sunt motive de temere, atâta timp cât Însuși Dumnezeu este extratarestru. Potrivit Mișcării Raeliene (are adepţi și în România), după prima coborâre pe Pământ, oamenii I-au spus Elohim și L-au perceput ca pe o fiinţă supranaturală. Deci, în opinia acestora, extratareștrii nu sunt violenţi, atâta timp cât ei au continuat să viziteze periodic Terra prin intermediul profeţilor.

Ceea ce omite Hawking să menţioneze sunt argumentele care îi alimentează convingerea agresivităţii civilizaţiilor extraterestre. Dincolo de tema explorată până la saturaţie a filmelor care acreditează ideea unei invazii extraterestre (poate chiar marţiene), ar trebui să fie și alte argumente care să susţină acest punct de vedere.  Nu este exclus ca savantul să proiecteze, de fapt, asupra Universului imaginea deloc idilică pe care o atribuie în prezent Terrei. De mai multe ori a menţionat agresivitatea umană ca un posibil factor de distrugere a planetei. În privinţa aceasta cu greu ar putea fi contestat. În contextul actual, când incertitudinile se acumulează și crizele se amplifică, nici Universul nu pare să fie mai ospitalier decât Pământul.

Alt deznodământ

Dar dacă așteptările astrofizicianului, și nu doar ale lui, sunt construite pe o premisă greșită? Plecând de la ipoteza că nu suntem singuri în Univers,  percepţia noastră vizavi de alte fiinţe este preponderent fantezistă, alimentată de multă imaginaţie și speculaţii pe măsură. Ceea ce ar putea aduce mai multă limpezime în acest carusel al presupunerilor este un aspect pe care Hawking preferă să îl ignore complet. În contextul „anulării” existenţei divine, se poate afirma orice despre viitor și se poate specula relativ ușor pe marginea necunoscutului.

Problema ar putea fi abordată și altfel. Ar fi suficientă reintroducerea lui Dumnezeu în ecuaţie pentru ca o serie de incertitudini să fie spulberate. Am ști, astfel, că finalul vieţii pe planetă ar fi rezultatul altor factori și s-ar produce într-un cu totul alt context decât cel menţionat de Hawking. În plus, teologia nu neagă existenţa vieţii pe alte planete, însă Terra trebuie să ducă, deocamdată o povară care o împiedică să aspire la contacte externe, oricât de mult ar explora Hawking spaţiul. Obstacolul este major, iar Biblia îl dezvăluie pe toate paginile sale. Este exact ceea ce Hawking menţiona ca o posibilă cauză de autodistrugere a planetei: răutatea umană rămâne o piatră de moară pe care mulţi par să o poarte cu mare plăcere.

DISTRIBUIE: