Viaţa gamerilor profesioniști, între joacă și traume

880

Într-o cameră plină de trofeele pe care le-a câștigat, Lee Young-ho stă de vorbă cu Dave Lee, jurnalist BBC, și își ridică mâneca de la pulover pentru a-i arăta „medalia de onoare”, cel mai preţios trofeu dintre toate.

„Compania noastră i-a acoperit toate costurile medicale”, a început să explice antrenorul Kang Doh Kyung, cu referire la cicatricea care se întinde de la cot și până la umăr. Mișcările repetitive executate în orele nesfârșite petrecute în faţa calculatorului i-au deformat mușchii, astfel încât operaţia a fost singura cale de a-și salva cariera.

„El e cel mai bun jucător de StarCraft, a câștigat tot ce se putea câștiga în acest domeniu și încă merge înainte”, explică antrenorul.

Pentru jurnalist, a fost o confirmare a bănuielilor sale că jocurile video au atins un nivel periculos în Coreea de Sud, unde și profesioniștii, dar și amatorii își distrug vieţile și corpurile. Pentru Lee însă, este ceva de care se simte mândru, o mărturie a faptului că este la un alt nivel, iar pentru antrenorul său este ceva la fel de normal precum genunchiul distrus al unui maratonist. Dacă l-ar fi intervievat pe acela, nu ar fi fost surprins să afle de rănile sale și nici nu ar fi concluzionat că sportul este prea extrem, l-a avertizat Kang pe jurnalistul BBC.

E-sportul, sau gamingul profesionist, este la mare căutare în Coreea de Sud, unde există și un departament guvernamental dedicat dezvoltării acestui segment. Jucătorii profesioniști sunt la fel de căutaţi și la fel de populari precum sunt jucătorii de fotbal în Anglia sau în Spania. Meciurile pe care le joacă la calculator sunt difuzate la televizor și pe internet, echipele au sponsori și fiecare membru poate câștiga sute de mii de euro pe an.

Lee Young-ho este starul uneia dintre cele mai cunoscute echipe din ţară, KT Rolster, pentru care joacă de 10 ani. KT Rolster are însă o echipă și pentru League of Legends (LoL) – cel mai popular joc în industria e-sporturilor, cu cele mai importante titluri și cele mai mari câștiguri. Jocul, bazat pe strategie de grup și lucru în echipă, îi forţează pe jucători nu doar să se antreneze împreună, ci și să locuiască împreună, în apropiere de locul unde se antrenează.

„Acasă”, în afară de televizor, nu au alte gadgeturi. Pentru ei, jocurile video deja nu mai sunt amuzante sau antrenante, ci, câteodată, la fel de enervante și stresante ca orice alt job normal. De casă și de băieţi are grijă o doamnă, care spune despre ei că „sunt adorabili” și că încearcă să le gătească mâncăruri slabe în calorii, dar face și excepţii, pentru că băieţii „iubesc mâncăruri din-alea”.

Acesta este peisajul în topul gamingului profesionist. La nivelul amatorilor însă, impactul pe care această activitate îl are asupra vieţii și sănătăţii lor este cauză de îngrijorare. Sute de tineri își petrec viaţa în camerele publice de gaming, ce se întâlnesc la tot pasul și unde nu puţini au și murit din cauza extenuării. Coreea de Sud este deja lider mondial în tratarea diverselor dependenţe de tehnologie, gamingul fiind cea mai întâlnită problemă, în special la copii.

Chiar și la KT Rolster, antrenorul Kang este conștient de efectele negative: „Când oamenii se afundă în ceva și devin dependenţi de asta, deja au trecut peste linie. Corpurile noastre nu rezistă. Asta nu se întâmplă doar jucând jocuri video. Se poate întâmpla și când faci sport.” Concluzia finală ar fi că, pe cât de mare este problema, pe atât de mare este afacerea.

DISTRIBUIE: