Justo Gallego i-a făcut lui Dumnezeu o promisiune. Dacă îl scăpa de tuberculoza care îi ameninţa viaţa, avea să se dedice construirii unui lăcaș de închinare care să poarte numele Fecioarei Maria, către care rugase pentru vindecare. La 90 de ani, după jumătate de secol de perseverenţă, bărbatul încă se ţine de promisiune, cu propriile mâini.

Gallego s-a născut într-o familie de credincioși catolici, în care iubirea pentru mama lui pentru Dumnezeu era un stâlp de susţinere. A muncit ca fermier înainte să se călugărească în ordinul trapist, însă, spre dezamăgirea lui, sănătatea nu i-a permis să facă faţă stilului de viaţă monahal, așa că a trebuit să renunţe. Bolnav de tuberculoză, Gallego a părăsit mănăstirea cu unica rugăciune să nu își părăsească, odată cu vocaţia, și viaţa. Era în 1961 când I-a promis lui Dumnezeu că, dacă îl ajută să se vindece, Îi va construi o casă. Dumnezeu i-a ascultat ruga, așa că, în 1963, Gallego s-a apucat de construit.

A folosit un teren aflat în proprietatea familiei, la periferia Madridului, și, atunci când s-a apucat, toţi îl considerau nebun și incapabil să ducă la bun sfârșit un astfel de proiect. Omul n-avea studii de arhitectură, n-avea nici măcar un aviz pentru construcţie și nici susţinerea Bisericii Catolice, în demersul lui. A început să construiască având doar planul lui în minte și desenându-l direct pe teren. Clădirea nu are, în continuare, niciun plan scris, ci doar viziunea bărbatului credincios. Dar și aceasta s-a mai modificat de-a lungul timpului.

Anii au trecut și proiectul lui Gallego a atras tot soiul de asistenţi voluntari. Unii, mișcaţi de povestea lui, asemănătoare pe undeva cu cea a Sfântului Francisc, au donat chiar bani, însă cele mai multe cheltuieli, mărturisea Gallego, le-a achitat din propriul lui buzunar. Şi-a vândut și casa pentru a putea acoperi cheltuielile pentru edificiu și, pentru a eficientiza cât mai mult banii, a folosit predominant materiale reciclate. Un localnic, Angel Lopez Sanchez, i-a fost aghiotant de nădejde și cei șase nepoţi ai lui de asemenea l-au ajutat, mai ales la ridicarea cupolei. În 2006, un arhitect s-a oferit să îl ajute, pro bono, cu planurile pentru clădire și cu legalizarea construcţiei.

La 90 de ani, Gallego spune că este convins că nu va termina catedrala în timpul vieţii lui, însă este cu inima împăcată știind că lasă lucrarea „în mâinile lui Dumnezeu”.

Foto: Pinterest

DISTRIBUIE: