Despre Alex Lewis am scris acum un an, când a trecut prin nenorocirea care avea să îi schimbe viaţa. La 34 de ani, avea o familie frumoasă şi nicio problemă importantă nu-i tulbura viaţa. Din cauza unei infecţii cu o bacterie rară, care i-a pătruns în toate organele şi ţesuturile corpului şi chiar şi în sânge, a fost la un pas de moarte. A supravieţuit, dar a rămas fără mâini, fără picioare şi fără buze, din cauza bacteriei care pur şi simplu i-a mâncat carnea. Acum revenim la povestea lui Alex, pentru a vedea cum este viaţa sa în prezent.

Încă de pe patul spitalului, Alex afișa o atitudine optimistă, fiind mai degrabă recunoscător că este în viaţă și concentrându-se asupra a ce va putea face pe viitor. Astăzi, pubul este administrat de soţia sa, dar în continuare dă și el o mână de ajutor, din scaunul cu rotile. Cei doi au reușit să strângă 20.000 de lire din donaţii și mai speră să strângă încă 180.000, bani destinaţi unor proteze de ultimă tehnologie pentru mâini și picioare, care să îi faciliteze mobilitatea. Deocamdată, „toată independenţa sa stă într-un singur cot”, spune Lucy despre soţul ei. Cotul braţului drept este crucial pentru controlarea mișcărilor și Alex se gândește mereu cât este de norocos să îl mai aibă.

Dar, dincolo de obstacolele fizice, adevărata luptă este susţinerea relaţiilor cu familia și prietenii, pe termen lung. Mental, Alex dinainte de boală era același cu Alex de după boală, însă fizic, impactul era sever, iar apropiaţii săi au reacţionat în stiluri diferite la această problemă, unii evitând să îl viziteze pentru un oarecare timp, chiar lung, iar alţii plonjând direct în noua situaţie. Faptul că Alex a reușit să își menţină viu simţul umorului a fost o binecuvântare pentru toţi.

Chiar și acum, Lucy și Alex nu se feresc să spună povești umoristice despre acele momente, despre toate situaţiile în care cineva a spus ceva nepotrivit, fiindcă era atât de șocat încât nu se putuse gândi la altceva. Umorul în faţa unei situaţii atât de grave a fost o atitudine conștient adoptată de ambii soţi, care, imediat după acciden,t au făcut o listă cu noile avantaje și dezavantaje pentru viaţa lor și au hotărât să adopte această strategie ca pe una de supravieţuire, scrie The Guardian.

Lucy spune că nu s-a gândit niciun moment să își părăsească soţul, deși prietenii cuplului i-au oferit suportul necesar. Discuţiile au fost deschise și chiar și Alex a fost recunoscător că cineva a rugat-o să își analizeze viaţa și dorinţele într-un moment în care el nu găsea puterea să facă asta. Un alt pact pe care l-au făcut și care menţine relaţia pe roate este ca ambii să depună efortul maxim posibil în toate treburile, de la creșterea copilului la administrarea barului, și să nu se poziţioneze niciunul în ipostaze de victimă, respectiv de asistentă, ci, pe cât posibil, amândoi să-și menţină statutul de parteneri.

DISTRIBUIE: