Povești ca a ei nu ajung la oameni, pentru că nu apar la știri. Însă atunci când afli că astfel de oameni există, e o nedreptate să taci.

O cheamă Sarah Ahmed și e dentistă. S-a născut în Bagdad, dar a făcut școala în ţara în care Donald Trump adună voturi cu planuri de a despărţi localnicii de imigranţi ridicând un zid. În timp ce se instruia în stomatologie, l-a cunoscut pe reverendul Andrew White, care coordonează una dintre cele mai mari agenţii caritabile care lucrează pentru protecţia creștinilor din Irak. Lui White nu i-a trebuit altceva decât conversaţia de la acel eveniment, dedicat dialogului interreligios, ca să îi propună Sarei Ahmed să i se alăture în organizaţie. La scurt timp, spunea el într-un interviu, a regretat decizia. „Suntem o fundaţie creștină, unde lucrează numai creștini”, explica Ahmed ulterior reacţia lui White. „Se gândea «în ce loc va ajunge? N-o să se adapteze.»” Până când un gând l-a încredinţat că Dumnezeu aprobă invitaţia pe care o făcuse. Și colaborarea lor de după pare să îi confirme inspiraţia. „Ne gândim la terorismul islamic tot timpul. Cum rămâne cu islamicii care lucrează pentru protecţia creștinilor?” întreba White, citat de Christian Post.

Publicaţia a intervievat-o și pe Ahmed, care lucrează acum ca director de operaţiuni la fundaţia lui White. A început ca voluntară, dar spune că pe parcursul întregii colaborări cu fundaţia creștină nu a simţit nicio urmă de disconfort, ba chiar la un moment dat a trebuit să locuiască în biserica creștină din Bagdad. „Nu simt nicio diferenţă”, mărturisea Ahmed. „Muncesc pentru creștini, yazidi, evrei, pentru toată lumea. Din punctul meu de vedere, suntem toţi egali.” Asta nu înseamnă că femeia nu își ia religia în serios sau că nu este practicantă. „Sunt o persoană foarte credincioasă”, dezvăluia tânăra în interviu.

Ahmed lucrează în zone cu refugiaţi creștini, fugiţi din calea persecuţiei comise de ISIS. Sunt oameni care s-au trezit deodată ameninţaţi de pericole inimaginabile, trădaţi chiar și de vecini și pentru care întoarcerea acasă nu mai este demult o opţiune. Trauma și deznădejdea sunt două constante ale celor cu care Ahmed lucrează zi de zi. Și ei, și ea au însă alt lucru în comun: pericolul militar la care se expun.  „Eu cred că prin tot ce am făcut, și le-am făcut pe toate cu bună-credinţă, nu pentru faimă, bani sau orice altceva, ci doar din dorinţa de a ajuta, prin lucrurile acestea simt că Dumnezeu e întotdeauna lângă mine și mă protejează, ajutându-mă să pot ajunge la oamenii din zonele acestea.” Așa că Ahmed le aduce, atât cât poate ea, pace. „Știu ce spun mulţi oameni despre islam”, se confesa tânăra femeie, „dar islamul în care cred eu este o religie foarte pașnică, una care crede în ajutorarea celorlalţi. Cum să dormi când vecinului tău îi e foame, când suferă? Trebuie să dai o mână de ajutor. Eu cred că toţi musulmanii și toţi oamenii trebuie să facem ceva din mulţumire faţă de faptul că suntem încă în viaţă.”

Foto: Facebook/ Because I Love Peace

DISTRIBUIE: