„Dacă îi întrebi de faţă cu alţii, o să-ţi spună că sunt bine. Dar dacă le iei mâncarea, o să înţelegi gravitatea situaţiei lor”, spune Charolette Tidwell, o asistentă pensionară din statul american Arkansas, care susţine o bancă de alimente pentru săraci.

Charolette Tidwell nu își poate imagina viaţa altfel decât ajutându-i pe cei din jur. Asta a făcut ca asistentă medicală și asta face 6 zile din 7, fără să fie plătită, acum, când a ieșit la pensie. La 69 de ani, femeia spune că „a fost mentorată înspre acest tip de muncă”. „În comunitatea în care am crescut se făcea așa ceva. Mama mea făcea la fel, oamenii de la biserică, și ei. Călugăriţele de la școala mea primară făceau și ele același lucru. (…) Ajutorarea altora este pur și simplu ceva în care am fost mereu implicată”, mărturisește Charolette.

În fiecare lună, aproape 7.000 de oameni calcă pragul băncii de alimente pe care Charolette Tidwell o coordonează în Fort Smith, Arkansas, orașul în care s-a născut. Și, în fiecare an, banca de alimente Antioch for Youth and Family oferă nu mai puţin de 500.000 de mese oamenilor nevoiași. La început, Charolette și-a folosit economiile din pensie pentru a putea pune pe picioare proiectul. Spune că se învăţase să cumpere inteligent, știind de unde să ia mâncare ca să poată obţine un maximum pentru suma plătită. Și folosea cât mai puţin utilităţile, ca să își reducă facturile. În prezent, mai mulţi oameni încântaţi de ce a reușit ea i-au oferit donaţii pentru a putea continua proiectul.

„Am crescut în sărăcie și înţeleg toate problemele care se adună atunci când nu ai suficienţi bani”, spune Charolette. Femeia a fost martoră la degradarea economică a comunităţii mici din care face parte, după ce, în ultimii câţiva ani, mai multe fabrici au fost închise sau și-au concediat un segment semnificativ de angajaţi. Oamenii s-au orientat spre slujbele spre care au mai putut. Mulţi sunt prost plătiţi, mulţi — abia în stare să își hrănească familiile.

„Nu pot să-mi imaginez că putem permite generaţiei care ne-a crescut să ajungă la punctul în care să mănânce resturi ca pisicile și câinii…” adaugă Charolette. „Cred că ei sunt o populaţie de care se uită.”

Statisticile spun că 1 din 3 copii din statul Arkansas trăiește într-un cămin în care nu este suficientă mâncare. Însă lipsa mâncării nu este niciodată singurul necaz. Acolo unde nu este hrană suficientă, va fi hrană proastă și, odată cu ea, vor fi și bolile asociate: obezitatea și diabetul.

Foto: captură YouTube

DISTRIBUIE: