Non Sequitur. O concluzie forţată nu este o concluzie

Multitudinea și complexitatea informaţiilor pe care avem nevoie să le încadrăm în intervale scurte de timp în categoriile mintale potrivite pregătesc terenul pentru apariţia raţionamentelor eronate. Când o concluzie este susţinută de argumente foarte slabe sau chiar irelevante, raţionamentul este încadrat în categoria numită non sequitur, adică „nu decurge”, sau „argumentul irelevant”.

Apelul la ipocrizie. Sau trucul arătatului cu degetul

Când cineva dorește să justifice răul pe care l-a făcut prin faptul că și altul sau alţii au făcut la fel sau prin faptul că acest rău nu a fost decât o reacţie la răul făcut de altcineva, comite eroarea logică a apelului la ipocrizie.

Argumentum Ad Hominem. Sau cum te ataci pe tine când ataci pe un altul

Într-o discuţie argumentativă, fiecare parte implicată trebuie să-și poată expună punctul de vedere fără constrângeri, discriminare sau interferenţe. Aceasta este, de altfel, o premisă importantă în încercarea depășirii diferenţelor de opinie. În practică însă, adesea lucrurile sunt departe de acest ideal. Interlocutorii nu doar că nu-și respectă dreptul la liberă exprimare, dar apelează și la...

Argumentul circular. Cercul vicios al logicii defectuoase

Argumentul circular descrie preluarea ca argument a unei părţi din teză care nu este încă acceptată, ci ea însăși trebuie argumentată.

Tot ce e relevant să știi despre argumentul irelevant

Ceea ce numim „argument irelevant” este o eroare de argumentare prin care cineva plasează, într-o controversă sau într-un discurs, un argument care doar pare să aibă legătură cu o idee pe care vrea să o susţină, dar care mută atenţia pe altceva.

Apelul la noutate. Cum poate fi greșit dacă lucește?

A argumenta făcând apel la noutatea unei idei, la ceea ce ea inovează într-un domeniu nu este neapărat greșit. Gânditorul vizionar Alvin Toffler a lansat frumoasa expresie „nostalgia viitorului”, ce arăta preţuirea sa pentru aventura pe care ne-o promite viitorul, pentru năzuinţa unora dintre noi de contopire cu timpul nou, in statu nascendi.

Falsa dilemă. De ce ai accepta să nu ai de ales?

Falsa dilemă este eroarea de argumentare ce constă în formularea forţată a unei probleme ca și cum ar avea doar două căi de rezolvare, eventual opuse, când, de fapt, ar exista mai multe, chiar simultane, iar opoziţia celor două căi enunţate ar fi și ea falsă.

Omul de paie. Un argument cât focul de paie

În momentul în care am denaturat intenţia, afirmaţia, gestul sau acţiunea unei persoane pentru câștigul personal am folosit, conștient sau nu, argumentul omului de paie, o eroare logică des întâlnită.

Apelul la tradiţie sau riscul de a repeta istoria

În viaţa de zi cu zi apelăm adesea la simpla repetare a ceea ce s-a mai zis sau s-a mai făcut. Însă nu tot ceea ce este vechi este autentic sau corect. Atunci când ne raportăm la tradiţie cu încrederea totală că modul în care s-a înţeles și s-a acţionat în trecut este de la...

Apelul la autoritate, o costisitoare greșeală logică

În viaţa cotidiană ne bazăm, că vrem, că nu vrem, pe acţiunile sau informaţiile furnizate de experţi sau specialiști. Cu toate acestea, nicio autoritate nu merită încredere oarbă. Atunci când luăm de bun cuvântul cuiva doar fiindcă acel cineva este o autoritate, facem greșeala logică numită „apel la autoritate”.

Apelul la majoritate. Sau cum se explică popularitatea unei erori

Atunci când considerăm că o concluzie este fondată doar dacă foarte multă lume o consideră adevărată cădem în capcana „argumentului prin apel la majoritate”.

Un leac pentru singurătate

„Ochii îs doi și-s triști, d-apoi inima, singură?” – Grigore Vieru

Paradisul, văzut din afară

„Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pământul este plin de făpturile Tale” (Psalmii 104:24)

Rădăcini creștine ale dreptului contemporan

„Vedem din ce în ce mai clar că Dumnezeu este în politică. Că dintotdeauna a fost și întotdeauna va fi. Că într-un sens mai măreţ și mai înalt decât am înţeles noi vreodată, vorba aceea vox populi vox dei este adevărată pe vecie.“ Winston Churchill

Biserica, între escatologie și ecologism

În miezul frământărilor polarizante legate de mediu, creștinii s-au trezit prinși în tensiunea dintre convingerea că mediul se va degrada continuu, ca semn al iminentei Apocalipse, și necesitatea de a avea un comportament proactiv în protejarea mediului.