În ultimele 32 de zile, numărul cazurilor noi de COVID-19 a crescut cu 10 milioane, bilanţul total depășind 40 de milioane. Europa a trecut deja pragul de 1.000 de decese pe zi, COVID-19 devenind a cincea cauză de deces pe continent. Chiar dacă unii se tem că suntem martorii unui dezastru în derulare, motivele de optimism și veștile bune își găsesc și ele loc în acest tablou.
Proiecţiile evoluţiei pandemiei în Europa nu sunt optimiste, deși numărul de decese este de 5 ori mai mic decât în lunile martie și aprilie, a declarat recent Hans Kluge, directorul filialei din Europa a OMS. Una dintre explicaţiile cele mai simple pentru diminuarea ratei mortalităţii este reprezentată de scăderea vârstei pacienţilor care contractează SARS-CoV-2. O relaxare a restricţiilor s-ar putea solda cu o mortalitate zilnică de 4-5 ori mai mare, până în ianuarie 2021, faţă de aprilie 2020, a avertizat Kluge. Pe de altă parte, Europa poate evita aproximativ 281.000 de decese până în februarie, dacă 95% din populaţie va purta mască și va respecta măsurile de distanţare, susţine oficialul OMS. Iar de la această estimare putem porni în periplul veștilor bune care mijesc în toiul pandemiei.
Studii despre eficienţa măștilor
Deși există, deocamdată, doar puţine studii evaluate inter pares pe subiectul eficienţei măștilor în pandemie, cercetările de până acum au arătat că purtarea măștii încetinește răspândirea SARS-CoV-2, concluzionează un articol marca UCHealthy (despre care am scris aici).
În așteptarea unui vaccin, măștile ar putea contribui la imunizarea rudimentară împotriva noului coronavirus – aceasta este teoria nedovedită încă a unui grup de cercetători, descrisă luna trecută într-un comentariu publicat de New England Journal of Medicine. Ideea este inspirată din conceptul variolizării – expunerea deliberată la un agent patogen pentru a declanșa un răspuns imun protector a fost încercată mai întâi împotriva variolei, la începutul secolului al XVIII-lea. Persoanelor sănătoase li se aplica puroi de la bolnavii de variolă, cu scopul de a ajuta la dezvoltarea unor forme mai ușoare de boală, dar practica a fost abandonată din pricina riscurilor sale.
Cercetătorii care cred că măștile pot juca un rol în imunizare se bazează pe datele obţinute din studierea altor boli sau din cercetarea animalelor infectate cu SARS-CoV-2, care sugerează că masca poate diminua șansele purtătorului de a se îmbolnăvi, reducând cantitatea de virus la care este expus acesta.
De exemplu, datele obţinute în timpul epidemiei de SARS din 2003 au sugerat că există o relaţie strânsă între purtarea măștii și controlul pandemiei, iar cele mai recente, de la Universitatea din Boston, au arătat că infectarea cu SARS-CoV-2 a scăzut în rândul cadrelor medicale după introducerea măștilor în spitale, la sfârșitul lunii martie. Rata infecţiilor asiptomatice pe o navă de croazieră argentiniană, unde pasagerii au purtat măști chirurgicale, iar personalul, măști N95, a fost de 81%, comparativ cu rata de 20% de infecţii asimptomatice de pe navele de croazieră unde masca nu a fost purtată. Alte două exemple încurajatoare vin din două focare de la fabrici de prelucrare a alimentelor din SUA, unde muncitorii au purtat zilnic mască, iar procentul infecţiilor asimptomatice a fost de 95%.
De asemenea, autorii teoriei cred că pătrunderea în corp a unui număr mic de agenţi patogeni ar putea imuniza un număr de persoane înainte de apariţia unui vaccin. „Dacă poţi ridica rata de infectări asimptomatice cu mască, poate că aceasta devine o modalitate de a varioliza populaţia”, a declarat dr. Monica Gandhi, specialistă în boli infecţioase la Universitatea din California, San Francisco, subliniind că ideea nu este, în niciun caz, că oamenii sănătoși ar trebui să se infecteze intenţionat.
Deși are meritele ei, teoria se bazează pe două presupuneri dificil de dovedit: că severitatea bolii depinde de cantitatea de virus la care suntem expuși și că infecţiile ușoare sau asimptomatice ar putea oferi imunitate pe termen lung. Deși ambele presupoziţii au fost confirmate la alţi agenţi patogeni, în cazul SARS-CoV-2 cercetătorii nu au reușit să adune dovezi în acest sens în cele câteva luni de când studiază acest virus. Gandhi recunoaște că aceasta este doar o teorie, dar se întreabă de ce nu am acţiona într-o direcţie care ar putea reduce șansele de îmbolnăvire și crea o oarecare imunitate până când va fi disponibil un vaccin.
„Există o percepţie comună că purtarea unei măști faciale înseamnă că îi consideri pe alţii un pericol. De fapt, purtând o mască, îi protejezi în primul rând pe ceilalţi de tine”, a declarat profesorul John Colvin, de la Universitatea din Greenwich.
Colvin este coautor al unui studiu condus de Universitatea Cambridge care a arătat că până și măștile confecţionate în casă pot reduce semnificativ transmisia SARS-CoV-2, dacă sunt purtate la scară largă. Cercetătoarea Renata Retkute a subliniat că avem prea puţin de pierdut dacă populaţia poartă mască, dar că beneficiile s-ar putea dovedi substanţiale.
Potrivit datelor studiului, în orice scenariu (chiar și în acela în care crește frecvenţa atingerii feţei ca urmare a purtării măștilor), folosirea măștii la scară largă contribuie la scăderea ratei de reproducere a virusului, iar, combinată cu distanţarea fizică și cu anumite restricţii, măsura permite gestionarea pandemiei și reluarea activităţii economice cu mult mai devreme de descoperirea unui vaccin.
Speranţe legate de un tratament eficient al COVID-19
Un studiu al OMS năruie speranţele legate de remdesivir, considerat medicament-minune, care a primit aprobare parţială pentru utilizare în SUA și în UE. Anterior, un studiu realizat de Institutele Naţionale de Sănătate ale Statelor Unite a arătat că medicamentul a redus timpul de recuperare al bolnavilor de COVID-19 cu 4 zile (de la 15 la 11 zile).
„Solidarity”, un studiu clinic de proporţii efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a constatat însă că remdesivirul „pare să aibă un efect redus sau niciun efect asupra pacienţilor internaţi cu COVID-19, dacă se ia în considerare rata mortalităţii, debutul ventilaţiei sau durata spitalizării”. Studiul a concluzionat că alte trei medicamente (hidroxiclorochina, lopinavirul și interferonul) s-au dovedit, de asemenea, fără efect notabil în scăderea ratei mortalităţii și în reducerea necesităţii ventilaţiei mecanice. Potrivit cercetătorilor, dexametazona rămâne singurul medicament care poate crește rata de supravieţuire a bolnavilor de COVID-19, pe deasupra fiind ieftin și disponibil în întreaga lume.
O altă veste bună (în cazul în care va fi confirmată de un studiu clinic în desfășurare) vine de la o echipă de cercetători din Florida, care susţin că terapia ICAM, folosită pentru bolnavii de COVID-19, a avut o rată de succes de 96,4%.
ICAM este un acronim pentru o combinaţie de medicamente (vitamina C și zinc, pentru stimularea imunităţii; corticosteroizi împotriva inflamaţiei; anticoagulante și macrolide, antibiotice bacteriostatice folosite împotriva infecţiilor). Pacienţii cărora li s-a aplicat acest protocol nu au avut nevoie de ventilaţie mecanică și au supravieţuit după externare, indiferent de vârsta sau istoricul lor medical, a declarat dr. Carlette Norwood-Williams.
„ICAM funcţionează ca o super-strategie de apărare pentru organism. Nu ucide coronavirusul, dar nici nu este nevoie s-o facă. Virusurile (…) au oricum un ciclu de viaţă foarte scurt. Ceea ce ucide oamenii sunt efectele pe care le produce coronavirusul”, explică Norwood-Williams.
Un alt tratament care pare promiţător, și de care a beneficiat Donald Trump, președintele Statelor Unite, este cel cu anticorpi monoclonali, despre care unii experţi cred că ar putea avea o eficienţă mai mare decât folosirea plasmei de la persoane vindecate de COVID-19.
Studii clinice în derulare urmăresc folosirea anticorpilor sintetizaţi în laborator pentru a inactiva proteina virală (proteina spike) cu ajutorul căreia SARS-CoV-2 se atașează de celule din organism și pătrunde în interiorul acestora.
Totuși, chiar dacă tratamentul s-ar dovedi la fel de eficient și în cazul SARS-CoV-2, accesul la el ar putea fi limitat de costul mare implicat de producerea lui, dar și de faptul că oferta ar putea fi depășită foarte repede de cerere. În plus, se crede că tratamentul funcţionează doar dacă este administrat la scurt timp după infectare.
Cursa pentru obţinerea unui vaccin continuă, dar nu se știe încă dacă acesta va putea opri răspândirea virusului sau se va limita la prevenirea formelor grave de COVID-19 (despre acest subiect am scris aici). Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) ar putea aproba trei vaccinuri COVID-19 în primele luni ale anului 2021, a declarat recent directorul executiv al EMA, Guido Rasi.
Scepticismul cu privire la vaccin se va atenua, crede Donald McNeil, jurnalist specializat în epidemii la The New York Times. E adevărat că nu există vaccin 100% sigur, scrie McNeil, citându-l pe imunologul Georges Yancopoulos, care subliniază că cel mai eficient vaccin poate avea cel mai ridicat grad de risc dacă stimulează sistemul imunitar suficient pentru a crea riscul unei boli autoimune. Totuși, McNeil crede că oamenii vor analiza mai atent riscurile și beneficiile, alegând mai degrabă să fie de partea beneficiilor. Cel puţin așa s-a întâmplat în anii ′50 sau ′60, când americanii au fost mai mult decât dispuși să-și vaccineze copiii în momentul în care vaccinul împotriva poliomielitei a devenit disponibil. Aceeași tendinţă a fost clară și în Pakistan și în Nigeria, unde McNeil a urmărit acţiunile de eradicare ale poliomielitei.
Vom avea „epidemii gemene” de coronavirus și de gripă?
Săptămâna trecută a fost confirmat în Mexic primul caz de COVID-19 și de gripă, detectate simultan la același pacient. În vârstă de 54 de ani, pacientul are un istoric medical complicat, cuprinzând cancer și o afecţiune pulmonară cronică, dar suferă și de obezitate și de o boală autoimună. „Mai mult decât convergenţa celor două boli la aceeaşi persoană, un lucru mai puţin obişnuit, trebuie să ne preocupe juxtapunerea epidemiei cu sezonul de gripă, fapt ce ar putea duce la o saturaţie a spitalelor”, scria pe Twitter Alejandro Macias, responsabil cu gestionarea epidemiei de gripă din 2009.
Nu doar medicii din Mexic sunt preocupaţi de presiunea pe care ar putea să o pună asupra sistemului medical sinergia celor două afecţiuni, odată ce sezonul gripal urmează să se suprapună cu pandemia de coronavirus în emisfera nordică.
O îmbolnăvire cu unul dintre virusuri sporește vulnerabilitatea unei persoane faţă de celălalt virus, avertizează epidemiologul Seema Yasmin. Dubla infectare crește riscul afectării organelor pe termen lung, explică și Michael Matthay, profesor de medicină la Universitatea din California, sugerând că o dublă infecţie ar putea crește riscul de pneumonie și de insuficienţă respiratorie.
Potrivit specialiștilor americani, purtarea măștii și măsurile de distanţare fizică pot reduce posibilitatea unei duble infecţii. Și, după cât se pare, aceste măsuri deja și-au arătat eficienţa în ce privește gripa. Circulaţia virusului gripal a fost mai mică de 500 de ori decât de obicei în sezonul gripal din emisfera sudică, declara Alexandru Rafila, precizând că o posibilă explicaţie este legată de aplicarea măsurilor pentru limitarea răspândirii SARS-CoV-2.
Răspunsul eficient la criza provocată de SARS-CoV-2 aproape că a făcut să dispară cazurile de gripă în Noua Zeelandă, acestea reducându-se cu 99,8%, a declarat profesorul Michael Baker.
Măsurile impuse în pandemia de coronavirus au dus la „o schimbare revoluţionară în ce privește modul de tratare a agenţilor patogeni respiratori”, susţine Baker, explicând că acestea ar putea fi folosite și în cazul unei epidemii severe de gripă.
Sezonul gripal fiind aproape inexistent în emisfera sudică, chiar dacă gripa va ajunge, ca în fiecare an, în SUA purtată de călătorii care vin din emisfera sudică, nu avem motive serioase de îngrijorare în ce privește o dublă pandemie, așa cum s-au temut experţii, pentru că este foarte probabil ca aplicarea acelorași măsuri să producă aceleași efecte, scrie Donald McNail. Jurnalistul enumeră și alte motive pentru care privește cu optimism următoarele luni: vârsta media a infectării a scăzut cu aproape 30 de ani din luna martie, mortalitatea a scăzut, la rândul ei, medicii știu mai multe despre COVID-19 – pulsoximetrele ajută la detectarea pneumoniei înainte ca aceasta să pună viaţa în pericol, steroizi precum dexametazona au redus cu o treime mortalitatea pacienţilor spitalizaţi, s-a descoperit că poziţionarea pe abdomen și amânarea folosirii ventilatoarelor sunt de ajutor. Iar fiecare lecţie care a fost învăţată salvează vieţi, conchide optimist McNeil.
Al doilea val de pandemie din România
Poate că suntem tentaţi să credem că partea plină a paharului poate fi văzută doar din ţări precum SUA, care au resursele necesare pentru a traversa pandemia în condiţii mai bune. E drept, la finalul săptămânii trecute, raportul epidemiologic al Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor arăta că România este depășită doar de Cehia la numărul de decese înregistrate din cauza COVID-19. Rata de mortalitate raportată la populaţie (4,5 la suta de mii de locuitori) este de 15 ori mai mare decât a Germaniei sau a Letoniei și de 45 de ori mai mare decât cea a Estoniei.
De asemenea, experţii spun că măsurile care se iau sunt lente și adesea tardive. Săptămâna trecută, Vlad Mixich, expert independent în boardul Agenţiei Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă, enumera o serie de orașe din ţară în care, potrivit datelor Institutului Naţional de Sănătate Publică, pragul de alertă de 3 cazuri COVID-19 la mia de locuitori este mult depășit. În același timp, Mixich reitera avertizarea cu privire la consecinţele tergiversării impunerii măsurilor de sănătate publică, observând că există pericolul ca numerele să crească atât de mult, încât să fie nevoie, mai devreme sau mai târziu, de carantinarea totală a acestor orașe.
În aceeași perioadă, cercetătorul Ovidiu Jurma avertiza că epidemia este cu două săptămâni înaintea măsurilor, explicând pe larg cum am ajuns aici și la ce scenarii ne putem aștepta acum.
Așadar, veștile rele se leagă de încetineala cu care se reacţionează la creșterea numărului de cazuri, deși estimările se leagă de rata de dublare a infectărilor la aproximativ 40 de zile. O veste bună însă, precizează Jurma, este aceea că mortalitatea a scăzut la 3,5%, de la 5%, media primului val, semn că tratamentul medical aplicat acum este mai bun. Desigur, comparând mortalitatea din România cu cea din Europa, constatăm că este o veste bună doar pe jumătate.
Faptul că pandemia nu e de neoprit acolo unde se respectă măsurile de siguranţă, restricţiile sunt aplicate riguros, iar eficienţa lor este urmărită constant, a fost dovedit la noi de modelul aplicat de judeţul Argeș. În iulie, Argeșul ocupa un loc fruntaș în clasamentul cazurilor de infectări, iar la începutul lunii august se găsea la 75% din pragul limită de unde se poate, din punct de vedere legal, impune carantinarea unei localităţi. Surprinzător, judeţul a reușit să scadă și de 5 ori numărul cazurilor noi, după aproximativ o lună și jumătate de la impunerea primelor măsuri de încetinire a răspândirii SARS-CoV-2.
Masca a salvat judeţul, conchide prefectul Argeșului – deși aceasta a fost doar una dintr-un șir de măsuri aplicate și a căror eficienţă a fost verificată constant.
Epidemia nu dă semne de sfârșeală, așa că ne putem aștepta ca unele dintre speranţele de astăzi să se năruie mâine, dar, la fel de bine am putea fi martorii nematerializării unora dintre predicţiile și temerile prezentului. După cum am putea savura din nou felii din normalitatea de altădată, fără ca acest lucru să pericliteze sănătatea publică și cea economică, aparent concurente acum.
În acest proces însă avem nevoie să nu ne abandonăm iluziei înţelegerii profunde („Oamenii cred că înţeleg fenomene complexe cu mult mai mare precizie, coerenţă și profunzime decât le înţeleg de fapt”, concluzionează un experiment cunoscut, al cercetătorilor Leonid Rozenbilt și Frank Keil).
Chiar și atunci când vorbim despre un expert, scrie cercetătorul Lucian Ancu (remarcând că România are prea mulţi experţi fără expertiză), dacă opinia lui e îmbibată în certitudini, ar trebui să ne amintim „că certitudinea fără urmă de îndoială e mai degrabă un semn al lipsei de expertiză”.
Poate că tocmai certitudinile pe care ni le-am croit din speranţele și temerile noastre și din informaţii livrate de surse îndoielnice ar putea fi obstacolul așezat între nevoia de siguranţă din prezent și veștile bune care ar putea răsări în umbra nepopularelor, dar necesarelor măsuri igienico-sanitare.
Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.
