Ce ne hrănește frica în momente de criză precum pandemia? Cum putem evita ca frica să ne paralizeze informarea și capacitatea de a lua decizii corecte?

Oamenii mor din „lipsă de cunoștinţă“. Lipsa de cunoștinţă este cea care ne alimentează fricile în orice împrejurare, însă cu atât mai dramatic în timpul unei pandemii.

Este ceea ce profetul Osea afirmă în cartea biblică omonimă, atunci când reverberează, ca un ecou, avertizarea lui Dumnezeu: „Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștinţă“ (Osea 4:6, NTR).

Nu lipsa informaţiei, ci frica ne paralizează gândirea

Să fi fost informaţia ceea ce lipsea poporului despre care Osea spunea că piere din lipsă de cunoștinţă? E adevărat că nu avea la dispoziţie informaţie de specialitate din partea experţilor știinţifici, articolele revizuite inter pares nu se inventaseră încă și nimeni care a trăit cu 700 de ani înainte de Hristos nu avea acces la rezultatele unor analize de laborator. Oricum, nici în secolul al XXI-lea acestea nu par să fie de mare ajutor în mijlocul bombardamentului cu știri false, afirmaţii dubioase și conspiraţii.

Chiar dacă informaţia poate salva vieţi și chiar dacă există căi de a evalua cât de demne de încredere sunt niște date, unii oameni nu vor putea să se ia decât după propriile frici. Ignoranţa naște frică și îi propulsează pe indivizi pe o spirală descendentă, care îi poate costa propria viaţă. Frica ne poate paraliza căutarea informaţiei, iar lucrul acesta poate avea consecinţe fatale.

Nu frică, ci încredere Stând în faţa unui popor fără cunoștinţă, scopul profetului Osea nu este să își înfricoșeze publicul cu oracole apocaliptice sau cu predicţii înspăimântătoare. O citire atentă a cărţii lui Osea dezvăluie că mesajul principal al cărţii este dragostea plină de pasiune pe care Dumnezeu o are faţă de oameni. O dovadă puternică în acest sens este oferită de episodul schimbării numelor copiilor lui Osea. După ce se căsătorise cu o femeie despre care toată lumea știa că este o prostituată, ca parte a unui plan uimitor prin care Dumnezeu voia să-și trezească poporul din amorţeală, Osea a ales pentru copiii lui cele mai urâte nume pe care le putea pune cineva unor copii. Pe cel mai mare l-a numit „Izreel“, ca să comemoreze tragediile sângeroase din valea cu același nume. E ca și cum și-ar numit cineva astăzi fiul „Covid“ sau fiica „Corona“. Pe celălalt fiu l-a numit „Lo-ammi“, adică „Nu-sunteţi-poporul-Meu“. Cel mai dureros însă era numele dat fiicei sale, „Lo-ruhama“, care înseamnă „Neiubită“. Legătura dintre tată și fiică este foarte importantă și mi se frânge inima la gândul că o fiică s-ar putea numi Neiubita. Dar, când a decis apoi să schimbe numele copiilor lui Osea, Dumnezeu a creat pentru tot poporul o imagine de neuitat a harului și milei Sale. Prin Izreel se subliniază cum Dumnezeu poate semăna noi recolte, iar când Lo-ammi este schimbat cu sintagma antonimică „Poporul-meu“, această expresie devine modul în care Dumnezeu Se adresează poporului. Cea mai încântătoare pentru mine a fost schimbarea numelui fetei „neiubite“ în „Iubită“ (sau „Compasiune“, „Îndurare“).

După cum conceptul ebraic al „cunoștinţei“ este mult mai profund decât sensul superficial al informaţiei bazate pe fapte, care este atât de mult evidenţiat în Occident, cunoștinţa pe care o împărtășește Osea este mai mult decât informaţie.

Dumnezeu dorește să aibă o relaţie cu noi. El vrea să avem încredere în El cu fiecare decizie bine cântărită pe care o luăm, fundamentată pe legătura noastră de dragoste cu Cel Atotputernic. Acest tip de relaţie nu este o experienţă mistică, în care activitatea neuronilor este anulată de dragul unei întâlniri „spirituale“.

Mintea omului nu este separată de dimensiunea lui spirituală. Dar căutarea informaţiei și a acurateţei ei vine pe locul al doilea, după ce legătura cu Cerul a fost stabilită.

Motivul principal pentru care lucrurile stau astfel este că prin cultivarea unei relaţii autentice cu Dumnezeu suntem făcuţi în stare să respingem frica prin care gândirea ne este paralizată, suntem făcuţi capabili să căutăm Cuvântul și să fim responsabili cu toate celelalte resurse pe care Dumnezeu ni le-a oferit.

„Poporul Meu este nimicit din lipsă de cunoștinţă…“. Încă plâng vieţile pierdute din cauza coronavirusului. Oameni dragi care au ales să nu ia în serios pericolele acestei boli, mai ales din cauza fricii.

În ceea ce mă privește, am ales să menţin o relaţie apropiată cu Dumnezeu, să Îl caut în fiecare zi mai mult decât în ziua anterioară. Mi-am luat toate precauţiile posibile, distanţare fizică, igienizarea frecventă a mâinilor, folosirea măștii, vaccinarea.

Mi-am bazat deciziile pe caracterul cert al iubirii și harului lui Dumnezeu, chiar și în timpuri provocatoare. Teama poate fi mereu la o răsuflare distanţă, însă nu îi voi permite să îmi controleze viaţa. Dumnezeul plin de milă pe care am învăţat să Îl iubesc îmi oferă oportunitatea de a-I sluji cu pasiune și energie. Nu voi permite unui virus, unei ameninţări sau oricărui alt lucru să mă intimideze. Profetul ne amintește tuturor: „Îi voi elibera din mâna Locuinţei Morţilor! Îi voi răscumpăra de la moarte! Moarte, unde îţi sunt molimele? Locuinţă a Morţilor, unde îţi este distrugerea?“ (Osea 13:14, NTR).

Conf. univ. dr. Efrain Velazquez predă studii de arheologia Vechiului Testament și este președintele Seminarului Teologic Adventist Interamerican.

Colecţia de articole cu contribuţii despre vaccin semnate de medici

(actualizare zilnică)

Articolele din secţiunea medicală a seriei de mai jos au fost revizuite de prof. univ. dr. Cristian Apetrei, care activează în Departamentul Boli Infecţioase și Microbiologie, Școala de Medicină și Școala Doctorală de Sănătate Publică, Universitatea Pittsburgh, PA, SUA, și de dr. Costel Atanasiu, virusolog, fost cercetător la Wistar Institute, Philadelphia, SUA.

Discutăm despre implicaţiile spirituale ale acestei măsuri de sănătate publică împreună cu: