Benjamin Solomon Carson este faimosul neurochirurg american care a reușit în premieră, în 1987, să separe cu succes doi siamezi ale căror capete erau unite.

Absolvent al Universităţii Yale, Carson și-a primit titlul de doctor la universitatea Michigan Medical School. De-a lungul carierei, Carson a fost profesor de neurochirurgie, oncologie, chirurgie plastică și pediatrie, precum și directorul departamentului de neurochirurgie pediatrică la Universitatea Johns Hopkins. A înfiinţat, de asemenea, o fundaţie, Carson Scholar Fund, pentru susţinerea elevilor cu rezultate școlare deosebite și care se implică în ajutorarea celor aflaţi în nevoie.

În anul 2008, dr. Carson a primit Medalia Prezidenţială a Libertăţii din partea președintelui SUA, George Bush. În februarie 2013, Carson a ţinut un discurs foarte mediatizat la Micul Dejun cu Rugăciune, organizat anual în SUA. Impactul discursului său a fost cu atât mai mare cu cât la eveniment a fost prezent și președintele Barack Obama, ale cărui politici nu sunt, în în anumite privinţe, în acord cu opiniile doctorului Carson. Ben Carson este cunoscut și ca scriitor, iar patru dintre cărţile sale, devenite bestselleruri, sunt disponibile și publicului din România: Mâini înzestrate, Gândește cutezător, Asumă-ţi riscul și Imaginea de ansamblu.

A.B. : După un început de viaţă marcat de numeroase dificultăţi, aţi ajuns la punctul în care vi s-au deschis posibilităţi nevisate și aţi ales neurochirurgia. De ce?

B.C. : Mi-am pus întrebarea la ce sunt bun, pentru că Dumnezeu îţi dă talente pentru ceea ce vrea să faci. M-am analizat și am văzut că aveam o coordonare foarte bună ochi-mână, capacitatea de a gândi tridimensional, eram foarte atent, foarte sigur în mișcări. Am început să mă gândesc la toate acestea și la interesul meu pentru creier. Așa că mi-am spus că trebuie să mă fac neurochirurg, că sunt perfect dotat să fac lucrul acesta. Mulţi au crezut că e o idee ciudată pentru că, în acea vreme, erau doar opt neurochirurgi negri în lume. Dar pentru mine era ceva foarte natural.

A.B. : Când aţi pus primei dumneavoastră cărţi titlul Mâini înzestrate

B.C. : …am recunoscut că Dumnezeu mi-a dat un dar special.

A.B. : În timp, aţi ajuns să faceţi operaţii incredibile. La unele aţi avut nevoie de echipe mari, cu zeci de oameni, care lucrau împreună zile întregi.

B.C. : Una dintre cheile succesului a fost să învăţăm să lucrăm împreună. Dacă nu contează cine adună laudele, ci se urmărește rezultatul final, este uimitor cât de multă cooperare se obţine. Ajungi să lucrezi în sinergie cu oameni inteligenţi și talentaţi, și rezultatele pot să fie spectaculoase.

A.B. : Sunteţi un neurochirurg excepţional, aţi instruit mii de studenţi, aţi scris cărţi, aţi primit Medalia Libertăţii în ţara dumneavoastră, aţi avut realizări incredibile. Dacă priviţi retrospectiv la prima jumătate a vieţii personale, ce vă aduce cea mai mare împlinire?

B.C. : Sunt foarte multe lucruri care mă bucură. Mă întâlnesc mereu cu foști pacienţi, pentru că am făcut atât de multe operaţii. Ei sunt sănătoși și lucrul acesta îmi aduce foarte multă satisfacţie. Mă întâlnesc cu studenţi și medici care îmi spun că una dintre primele cărţi pe care le-au citit a fost Mâini înzestrate și aceasta le-a influenţat viaţa. Sau uneori m-au auzit vorbind sau m-au văzut la televizor și viaţa lor a fost schimbată în mod pozitiv. Acest lucru îmi aduce multă bucurie. Dar o și mai mare bucurie îmi aduce faptul de a auzi despre oameni care s-au apropiat de Dumnezeu.

A.B. : Fiindcă aţi pomenit de Dumnezeu, știu că Biblia a avut un rol crucial în copilăria dumneavoastră. Aţi putut să continuaţi să studiaţi Biblia cu un program așa de încărcat?

B.C. : Absolut. Încep și sfârșesc ziua citind din Biblie. Citesc și în timpul zilei. Este ceva ce fac de la vârsta de 14 ani. Și ceva ce voi face până în ziua când voi muri. A devenit o parte din mine, pentru că, așa cum spune cartea Psalmilor, „cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea“. Dumnezeu ne oferă călăuzirea și înţelepciunea. Eu Îi cer în fiecare zi înţelepciune. Cred că, de fapt, Dumnezeu are un simţ al umorului bun pentru că Proverbele, din care citesc în fiecare zi, au fost scrise de Solomon. Datorită lui, părinţii mei mi-au pus al doilea nume Solomon. Cred că El a știut că mă voi identifica cu cartea Proverbelor. Atunci când Solomon a devenit regele lui Israel, vă aduceţi aminte care a fost primul lucru pe care l-a făcut și prin care a ajuns faimos ? Două femei au venit la el și au pretins că fiecare din ele este mama aceluiași copil. Ce a făcut el? A spus să se împartă copilul. Așa am devenit și eu faimos, separând copii siamezi. Cred că Dumnezeu are simţul umorului.

A.B. : Ce credeţi că oferă o bună platformă ca să vorbim despre Dumnezeu? Este destul să ai curaj?

B.C. : Trebuie să ai niște calităţi. Contează și oportunităţile. Sunt mulţi oameni care cântă superb, dar nu vor ajunge pe o scenă la Hollywood pentru că nu sunt în locul în care trebuie, la momentul la care trebuie și nu cunosc pe cine trebuie. Sunt mulţi oratori excelenţi, dar nu au o platformă, nu sunt auziţi. Lucrul acesta nu poate fi planificat. Este ceva ce ţi se oferă. Poţi să folosești ocazia sau nu. Cred că Dumnezeu mi-a oferit acea platformă cu un scop. El mi-a oferit cariera cu un scop. În această carieră este nevoie de foarte multă gândire creativă și de mult curaj. Ca să vorbești despre chestiuni publice, ai nevoie de aceleași calităţi.

A.B : La un moment dat, aţi avut o dezbatere cu unul dintre cei mai mari atei din lume, dr. Stephen Hawking. Cum a fost?

B.C. : El nu are răbdare cu cei care cred în Dumnezeu și consideră că sunt proști. Eu i-am spus foarte clar: Ceea ce credeţi este tot o religie. De fapt, cred că este mai multă religie decât în cazul meu, pentru că e nevoie de mai multă credinţă. I-am spus: În sistemul dumneavoastră de credinţe, din nimic a fost creat ceva. Eu nu am văzut întâmplându-se așa ceva. Nici măcar nu cunosc vreo dovadă știinţifică că așa ceva se poate întâmpla. Dar să spunem că ceva a fost făcut din nimic. Apoi spuneţi că a explodat și a format un sistem solar perfect organizat și universul ca atare. În același timp, credeţi în legea a doua a termodinamicii, potrivit căreia lucrurile tind spre o stare de dezorganizare. Cum se pot împăca cele două? Desigur că nu a avut un răspuns bun la așa ceva.

L-am întrebat cum se polenizează florile. El mi-a spus că prin albine, fluturi, insecte, păsări colibri. I-am spus că aici suntem de acord. Dar ce a fost mai întâi? După teoria lui, viaţa vegetală a existat cu sute de mii, dacă nu cu milioane de ani mai înainte să existe aceste vietăţi. Cum erau polenizate atunci? Desigur că nu a avut un răspuns bun nici la acest lucru. Apoi i-am spus că avem sisteme organice complexe, ca rinichii, ochii, creierul, care au numeroase componente care funcţionează interdependent. Acestea nu pot funcţiona de unele singure. Potrivit cu selecţia naturală, lucrurile care nu sunt funcţionale vor dispărea în următoarele generaţii. Cum mai ajungem atunci la organisme complexe? O celulă-bastonaș din retină va aștepta milioane de ani să apară celulele-con și alte milioane de ani pentru neuroni și reţeaua de nervi? I-am spus că nu înţeleg cum va funcţiona și l-am rugat să îmi explice. Bineînţeles că nu a putut. Și lucrurile au continuat la fel.

Apoi i-am spus: Sunt multe lucruri pe care nu le puteţi explica și le acceptaţi prin credinţă. Prin urmare, ceea ce credeţi este religia dumneavoastră. Alegeţi să vă puneţi credinţa în om și în căile lui mereu schimbătoare. Eu aleg să îmi pun credinţa în Dumnezeu și în căile Lui neschimbătoare.

A.B. : A fost dispus să vă asculte?

B.C. : Nu.

A.B. : Dr. Carson, aţi crescut în timpuri dificile, într-un mediu ostil, în sărăcie. La vremea aceea, mulţi oameni din medii dezavantajate au obţinut succese foarte frumoase. Credeţi că este posibil să mai vedem așa ceva și în ziua de astăzi?

B.C. : Cred că există multe oportunităţi pentru aceia care sunt hotărâţi să nu devină victime. Un lucru care s-a întâmplat mai ales în Statele Unite este că am ajuns de la o societate cu accentul pe „eu pot“ la una cu accentul pe „ce trebuie să faci tu pentru mine“. Mulţi oameni au devenit dependenţi de autorităţi. În multe cazuri, guvernul încearcă să îi facă dependenţi pentru că astfel le poate controla votul, promiţându-le bunuri și servicii, chiar dacă nu poate să se ţină de cuvânt. Eu am încredere că mulţi oameni din pătura mai săracă a societăţii vor ajunge să înţeleagă că oportunităţile chiar există. Atunci când îţi dezvolţi mintea, devii o persoană de valoare și oamenii vor croi cărări spre ceea ce faci. Dar nimeni nu poate să facă lucrul acesta pentru tine. Tu trebuie să faci această alegere de unul singur.

A.B. : Ce înseamnă să fii om de succes? Cum măsurăm succesul?

B.C. : Eu cred că succesul înseamnă să poţi să te dezvolţi și să folosești talentele pe care ţi le-a dat Dumnezeu pentru a te face util în societăţii în care trăiești. Cred că aceasta înseamnă succes, nu să ai un miliard de dolari în cont și să stai toată ziua pe yachtul sau în avionul personal și să nu faci nimic pentru nimeni. Pentru mine, aceasta ar însemna o viaţă foarte nereușită.

A.B. : De curând aţi hotărât, și cred că a fost destul de dureros, să încheiaţi cariera de chirurg. Acum vă dedicaţi timpul prezentărilor publice. Ce urmăriţi să realizaţi prin asta?

B.C. : Pentru a avea o influenţă maximă, trebuie să avem relaţii puternice. Cea mai puternică relaţie care există este relaţia cu Dumnezeu. El controlează toate lucrurile. Pentru mine este fascinant că ţin foarte multe conferinţe. Aproape în fiecare zi sunt într-un alt stat. Mulţimile de oameni sunt așa de mari și oamenii sunt așa de entuziaști. Vorbesc despre credinţă, valori, bun-simţ, despre problemele cu care se confruntă ţara și despre soluţiile logice pentru aceste probleme. Oamenii sunt interesaţi de asemenea subiecte.

Ei nu sunt interesaţi de toate teoriile complicate, făcute de economiști cu doctorate, dar care nu funcţionează, iar situaţia se înrăutăţește. Ei sunt interesaţi de lucruri de bun-simţ. Dacă ai depășit bugetul, atunci încetează să mai cheltui atât de mult. Fă lucrurile cinstit și echitabil. Toată lumea să fie tratată la fel. Trebuie să ne folosim logica atunci când facem aceste lucruri.

A.B. : Acesta este cuvântul dumneavoastră favorit: „logic“, „o politică logică“. Vreau să spun logică, nu politică.

B.C. : Ar fi un oximoron. Nu există logică în sfera politică, pentru că toată lumea vrea fotolii și ceea ce este bine pentru ei, în loc să aibă în vedere binele public.

A.B. : Spuneţi că politicienii s-au îndepărtat de ideea originală despre ce înseamnă să fii reprezentantul poporului.

B.C. : Oamenii au pierdut complet din vedere care sunt obiectivele lor. Ei sunt interesaţi să fie realeși, să aibă o susţinere mai mare.

A.B. : Totuși, sunt voci și partide politice care vorbesc mult despre ajutorul oferit celor săraci și dezavantajaţi. Este propagandă sau ceva realizabil?

B.C. : Se poate realiza în mod categoric, dar există o cale pentru asta. Motivul pentru care bisericile și organizaţiile non-profit sunt scutite de impozite este că ele ajută pe oamenii din colectivitatea lor. Ele ar trebui să facă lucrul acesta. Noi trebuie să le încurajăm. De fiecare dată când guvernul își asumă această responsabilitate, dă faliment, după un timp nu mai poate să facă asta. Trebuie să ne folosim iarăși bunul-simţ.

A.B. : Sunt resurse suficiente ca să le purtăm de grijă tuturor celor săraci?

B.C. : Desigur că sunt, dacă oamenii sunt dispuși să le ofere altora. Trebuie să subliniem faptul că e nevoie să învăţăm cum să avem compasiune, cum să împărţim altora din ceea ce avem.

A.B. : Pare că Iisus are un mesaj contradictoriu. Odată a refuzat să Se amestece într-o dispută de familie și să facă dreptate. Dar altă dată a spus că trebuie să-i eliberăm pe cei care sunt sclavi, să restabilim dreptatea. Nu putem să facem dreptate, să-i eliberăm pe sclavi doar prin predicare, pentru că sclavii sunt în lanţuri. Trebuie să schimbăm legile. Trebuie să luptăm cu cei care îi ţin în lanţuri pe cei oprimaţi. Nu poţi face asta doar rugându-i frumos.

B.C. : Poţi să îi înveţi pe oameni cum să își rupă lanţurile. De exemplu, dacă privim la populaţia afro-americană săracă din America, a cărei situaţie se înrăutăţește, cred, trebuie să îi învăţăm pe oameni să ruleze dolarii de două-trei ori în cartierul lor înainte să fie trimiși în afară. Așa se creează bogăţia. Apoi trebuie să îi înveţi pe oameni să se întoarcă spre ai lor atunci când au ajuns bogaţi, ca și ei să devină bogaţi și să-i înveţe și pe alţii. Acesta este secretul succesului financiar al comunităţilor evreiești, coreene, care au mari realizări financiare pentru că au învăţat să ruleze banii. Acestea sunt lecţii care trebuie învăţate. Acesta este lucrul pe care îl face un lider înţelept. Un lider înţelept nu spune: Motivul pentru care tu ești sărac este că acea persoană este bogată, creând în felul acesta mari neînţelegeri între ei.

A.B. : Deci, pe de o parte, trebuie să învăţăm pe toată lumea să fie responsabilă, și pe de altă parte trebuie să îi învăţăm pe toţi să ofere, după posibilităţile fiecăruia.

B.C. : Acesta este motivul pentru care am vorbit la Micul Dejun cu Rugăciune despre un sistem de impozite care are la bază modelul zeciuielii. Cine este mai corect decât Dumnezeu? El spune: Dacă recoltele tale nu cresc, tot Îmi datorezi zeciuială. Dar mai mică. Dacă ai o recoltă foarte bogată, tot îmi datorezi zeciuială. El nu spune: Îmi datorezi o zeciuială de trei ori mai mare. Spune doar că Îi datorăm zeciuială pentru că sistemul se reglează singur. Dacă tu câștigi un miliard de dolari, dai zece milioane de dolari. Dacă câștigi un dolar, dai 10 cenţi. Sistemul se reglează automat. De îndată ce faci modificări în funcţie de cât crezi tu că ar trebui să dea cineva, te așezi în locul lui Dumnezeu, spui că știi mai mult decât știe El, deși nu știi.

A.B. : De curând aţi început să ţineţi o rubrică regulată în The Washington Times. Care este scopul și ce fel de mesaje transmiteţi?

B.C. : Scopul este să existe un alt punct de vedere acolo, un punct de vedere care îi are în centru pe oameni, și nu guvernul. Îmi dau seama că sunt oameni care nu sunt de acord cu mine. Nu e nicio problemă. Eu spun că atunci când doi oameni cad de acord cu privire la toate lucrurile, nu mai este nevoie de unul dintre ei. Trebuie să promovăm un dialog civilizat. Este în regulă să nu fim de acord, dar trebuie să vorbim despre asta, în felul acesta vom ajunge la un consens. Nu vom ajunge la un consens aruncând cu noroi în persoana cu care nu suntem de acord.

Oamenii se simt jigniţi prea repede și caută motive să te atace, să te calomnieze. Ei nu acordă atenţie mesajului, imaginii de ansamblu. Trebuie să facem asta mereu. Când aducem în discuţie acest mesaj în mod constant, cred că putem avea un mare impact.

A.B. : Aveţi încredere că, folosindu-și influenţa, cu logică și în mod dezinteresat pentru ceea ce crede cu sinceritate, un creștin poate să schimbe ceva în societatea în care trăiește? Nu este o bătălie pierdută de la bun început?

B.C. : Nu este o bătălie pierdută. Este ceva pentru care trebuie să luptăm. M-aș bucura ca Christos să Se întoarcă mâine. Între timp, cred că El ne oferă capacităţi și ne deschide uși, ne oferă oportunităţi să trăim Evanghelia și să Îi permitem să îi schimbe și pe alţii prin noi.

A.B. : Dr. Carson, o ultimă întrebare. În cea mai recentă carte pe care aţi semnat-o, America the Beautiful, aţi spus că Dumnezeu a orchestrat viaţa dumneavoastră de la început și până acum. Ce aţi vrut să spuneţi, mai exact?

B.C. : Când privesc la viaţa mea și văd diferitele uși care s-au deschis, diferitele oportunităţi care mi s-au ivit, văd că Dumnezeu pregătise terenul întotdeauna înainte să deschidă acele uși. El aranjase totul de la început. El mi-a oferit, unul după altul, cazuri care apar odată într-o viaţă, ceea ce mi-a construit rapid o reputaţie și mi-a asigurat o poziţie. Apoi mai este vorba și de modul în care El a așezat oamenii potriviţi la timpul potrivit în viaţa mea. Sincer, nici nu s-ar fi putut să fie mai bine!

De aceea vorbesc foarte deschis despre credinţa mea și am făcut întotdeauna lucrul acesta. Citiţi Proverbe 3:5-6, acolo se spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înţelepciunea ta.“ „Recunoaște-L în toate căile tale și El îţi va netezi cărările.“ El a făcut exact lucrul acesta pentru mine. Eu Îl mărturisesc, indiferent de locul în care mă aflu și de ceea ce fac. Nu îmi este rușine de lucrul acesta. Recunosc că El este sursa succesului meu.

De exemplu, m-am întrebat de ce mi s-a cerut să vorbesc la Micul Dejun cu Rugăciune, la ultima ediţie. Mai vorbisem acolo acum 16 ani și nu cunoșteam pe nimeni care să fi vorbit de două ori. Apoi am aflat că Billy Graham vorbise de două ori. I-am spus Domnului: E clar că ai ceva ce vrei ca eu să spun acolo. El a avut, și lucrul acesta a deschis următoarea etapă a vieţii mele. Întotdeauna contez pe El. Întotdeauna privesc la El. Iar El are întotdeauna grijă de mine în mod minunat.

Traducere: Raluca Ștefan