Nu știm cum ar fi arătat 2020 fără pandemie, dar știm deja că unele pierderi ar fi putut fi evitate. Iar, dacă viitorul stă sub spectrul pandemiilor, așa cum avertizează OMS, din acest drum lung pe care l-am parcurs ar trebui să învăţăm toate lecţiile care pot fi învăţate.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19

Pandemia a arătat cât de dificil este să plutim în necunoscut, dar și cât de tentant este să căutăm răspunsuri simple la cei care pretind a le deţine, atunci când specialiștii avansează lent în strângerea informaţiilor sigure. În ultimele luni a fost greu de ţinut pasul cu știrile despre pandemie, mai ales că adesea ele au livrat date și explicaţii contradictorii: declaraţii ale specialiștilor, contradeclaraţii ale amatorilor sau experţilor din alte domenii, vești contradictorii despre eficienţa unor posibile tratamente, știri despre pregătirea unui vaccin, încercări (reușite) de politizare a crizei, previziuni eșuate, discuţii despre salvarea vieţii versus salvarea economiei, schimbări în ce privește mortalitatea cauzată de COVID-19, scăderea vârstei de infectare cu SARS-CoV-2. Ceea ce pare însă clar din tot acest amalgam de vești este că n-am ajuns la finalul pandemiei și că modul în care reacţionăm la ea poate modifica indicatorii crizei, pe care ne-am obișnuit să-i vedem crescând continuu.

Reconstruind chipul pandemiei din cifre

Statisticile spun că numărul celor infectaţi cu SARS-Cov-2 a depășit deja 28 de milioane, iar numărul deceselor a trecut de 900.000.

Numărul de pacienţi vindecaţi a depășit 20 de milioane la nivel global, iar mortalitatea a scăzut, dar modul în care cifrele variază de la săptămână la săptămână arată că n-am intrat încă pe sensul unic dorit.

În săptămâna 17-23 august, OMS a raportat o reducere cu 5% a cazurilor faţă de săptămâna precedentă, încetinire înregistrată în toate regiunile, exceptând Asia de Sud-Est și estul Mediteranei.

În săptămâna care s-a încheiat pe 6 septembrie, OMS a raportat o creștere cu 5% a numărului de cazuri noi de COVID-19 și o scădere cu 2% a deceselor la nivel global, comparativ cu săptămâna precedentă, Asia de Sud-Est înregistrând cea mai mare creștere a infectărilor (peste 600.000 de cazuri raportate într-o săptămână. De asemenea, Europa și estul Mediteranei au semnalat o creștere a numărului de cazuri noi. În Statele Unite, cazurile raportate au crescut cu 1%, dar decesele s-au diminuat cu 4%. Ţara a trecut deja de 6.300.000 de cazuri confirmate de COVID-19, iar bilanţul morţilor a depășit 193.000. 

Scăderea mortalităţii la nivel global reprezintă una dintre veștile bune ale crizei, dar cauzele acestui declin nu sunt pe deplin elucidate.

Distanţarea socială, folosirea unor tratamente mai eficiente decât la debutul pandemiei și infectarea tot mai numeroasă a celor de vârste tinere reprezintă câţiva factori care ar putea interveni în scăderea mortalităţii, dar cercetătorii avansează mai multe explicaţii, unele dintre ele ridicând, la rândul lor, alte întrebări.

India a stabilit un nou record global pentru o singură zi, după ce a raportat duminică peste 90.000 de cazuri noi de infectare cu SARS-CoV-2, depășind Brazilia și clasându-se pe al doilea loc între ţările cu număr mare de infectări. Potrivit experţilor, ţara se confruntă cu al doilea val de pandemie în anumite regiuni, ca urmare a relaxării restricţiilor de deplasare.

Israelul a înregistrat marţi cel mai mare număr de infectări de la debutul pandemiei, 3.392 de cazuri, disensiunile politice fiind considerate de unii comentatori drept un obstacol în calea unei lupte eficiente împotriva epidemiei.

În ultima săptămână, numărul infectărilor a crescut în Franţa și în Europa de Est, în timp ce Spania a înregistrat peste 53.000 de cazuri noi. Cu 114 infectări la 100.000 de persoane, Spania se confruntă cu o răspândire a virusului de două ori mai rapidă decât Franţa și de 10 ori mai mare decât Germania. Vestea bună este că mortalitatea a scăzut la 6,6%, faţă de vârful de 12% atins în luna mai. Vestea rea este că ţara trece prin al doilea val al epidemiei, după cum avertizează un studiu realizat de cercetători din Catalonia, care arată că „efectul barurilor și restaurantelor ar putea avea repercusiuni uriașe în evoluţia epidemiilor”, pentru că aici măsurile de prevenţie sunt mult mai puţin respectate.

Poate că Spania este canarul din mina de cărbune”, spune profesorul și epidemiologul Antoni Trilla, exprimându-și temerea că și alte ţări europene ar putea fi lovite de al doilea val de epidemie.

Deși statele au implementat soluţii mai mult sau mai puţin riguroase pentru redeschiderea școlilor, există temeri că lucrurile ar putea să nu meargă conform planului. În SUA, ritmul de infectare al copiilor și adolescenţilor este mai crescut decât cel al altor categorii de vârstă, potrivit datelor compilate de Academia Americană de Pediatrie. La sfârșitul lunii mai, 5% dintre toate cazurile de infectare din SUA se înregistrau la copii, dar procentul a crescut la 9% pe 20 august. Deși formele pe care le fac copiii sunt, de regulă, mai ușoare, numărul de spitalizări și de decese a crescut în rândul copiilor, spune Sean O’Leary, vicepreședinte al comitetului pentru boli infecţioase al Academiei Americane de Pediatrie.

Un sondaj realizat de The New York Times în mai mult de 1.500 de colegii și universităţi americane a arătat, de altfel, că au existat cel puţin 51.000 de infectări și cel puţin 60 de decese în rândul elevilor și studenţilor, de la debutul pandemiei.

Peste 7.000 de angajaţi din domeniul sanitar au decedat din cauza COVID-19 la nivel global, potrivit unui nou raport al organizaţiei Amnesty International. O dovadă în plus că daunele provocate în mod obișnuit de gripă și cele produse de SARS-CoV-2 nu sunt, nici pe departe, comparabile.

„La multe luni de la debutul pandemiei, rata de mortalitate a cadrelor medicale rămâne teribilă în ţări precum Mexic, Brazilia sau Statele Unite”, a declarat Steve Cockburn, şeful programului de justiţie socială şi economică la Amnesty International.

De altfel, cifrele raportului pot fi semnificativ subestimate din pricina subraportării sau dificultăţii centralizării datelor. Astfel, România este înregistrată în raport cu 3 decese ale lucrătorilor medicali, dar, în realitate, numărul lor a ajuns la 35.

Cum se descurcă România

Ţara noastră înregistrează 83,8 cazuri noi de COVID-19 la suta de mii de locuitori (faţă de 81,0 în 3 august), potrivit datelor oferite de Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor. Rata deceselor cauzate de COVID-19 este de 3,2 în România (8 septembrie), comparativ cu 1,6 în Bulgaria, 1,4 în Spania, 0,7 în Croaţia sau 0,3 în Franţa. În ce privește numărul de cazuri de infectare cu coronavirus din Uniunea Europeană și Marea Britanie, ne plasăm pe locul 6, cu 95.897 de cazuri noi, după Spania (525.549 de cazuri), Marea Britanie (350.100), Franţa (328.980), Italia (278.784) și Germania (252.298), dar mult înainte unor ţări precum Bulgaria (17.146), Ungaria (8.963) sau Slovenia (4.636).

România se află pe primul loc în UE la mortalitatea prin COVID-19, iar acest lucru nici măcar nu este o premieră, pentru că își adjudeca același loc și la începutul lunii august.

Mortalitatea variază foarte mult de la un spital la altul, spune Adrian Marinescu, medic primar la Spitalul de Boli Infecţioase Matei Balș” din București: între 2 și 3% la „Matei Balș”, dar sunt și spitale la care mortalitatea e de două ori și jumătate mai mare, iar la nivelul ţării, mortalitatea depășește 6%. Unul dintre motivele mortalităţii mari din România ar putea fi acela că sistemul medical nu reușește să aibă grijă de afecţiunile cronice, cunoscute pentru asocierea cu forme mai severe de COVID-19, spune medicul. Alte motive ţin de monitorizarea slabă a evoluţiei COVID-19, de lipsa de pregătire a sistemului pentru a se ocupa de un număr mare de cazuri critice, dar și de infecţiile nosocomiale din secţiile de terapie intensivă.

Potrivit informaţiilor oficiale, la 9 septembrie, numărul total al persoanelor internate cu COVID-19 în unităţile sanitare de profil era de 7.137, la ATI fiind internaţi 459 de pacienţi, cel mai mic număr din ultimele săptămâni.

Exemple fericite din tolba pandemiei

O ţară din vestul Africii a reușit să gestioneze pandemia cu un succes care ar putea stârni invidia ţărilor dezvoltate economic. Este vorba de Senegal, o ţară care are un sistem fragil de sănătate spitalele nu au paturi suficiente și există aproximativ 7 medici la 100.000 de locuitori. După 6 luni de pandemie, Senegalul are 14.000 de cazuri și mai puţin de 300 de decese, la o populaţie de 16 milioane de locuitori.

O analiză a modului în care au gestionat pandemia 36 de ţări, realizată de revista Foreign Policy, a plasat Senegalul pe poziţia secundă, la mare distanţă de Statele Unite, clasate pe locul 31.

Folosindu-și experienţa dobândită în confruntarea cu focarul de Ebola în 2014, Senegalul a pregătit un plan de urgenţă imediat ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat urgenţă internaţională de sănătate publică, la 30 ianuarie. Primul caz de COVID-19 a apărut la sfârșitul lunii martie, iar călătoriile între cele 14 regiuni ale statului au fost restricţionate și au fost create laboratoare mobile de testare, unde rezultatele puteau fi obţinute între 3 și 24 de ore. Populaţia poartă mască și nu au existat dispute pe marginea regulilor de prevenţie stabilite de guvern. De asemenea, Ministerul Sănătăţii a comunicat zilnic numărul de cazuri noi și de decese, jucând cartea transparenţei pentru a conștientiza populaţia cu privire la seriozitatea crizei.

Shannon Underwood practică avocatura în Senegal, unde a imigrat acum doi ani. Vine din Seattle și povestește că s-a simţit mai în siguranţă în ţara de adopţie și că prietenii din Senegal sunt stupefiaţi de faptul că americanii nu iau în serios gravitatea ameninţării cu care se confruntă, contestând restricţiile care sporesc protejarea sănătăţii.

Chiar dacă mulţi specialiști și lideri politici avertizează că, în ce privește evoluţia pandemiei, „suntem la mâna populaţiei”, cazul Senegalului ne arată că aceasta este doar o faţă a monedei și că deciziile politice și robusteţea sistemului sanitar întregesc tabloul responsabilităţii generale.

Gestionarea cu succes a pandemiei nu este „un accident”

Prudentă în a estima durata pandemiei, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a vorbit doar despre speranţa încheierii pandemiei mai repede decât în cazul gripei spaniole, care a durat doi ani. Pe de altă parte, acum 5 săptămâni, Tedros Ghebreyesus, directorul OMS, sublinia nevoia de a lupta cu toate instrumentele disponibile împotriva virusului câtă vreme multe ţări care au depășit faza cea mai dificilă se confruntă acum cu noi focare”.

Chiar și peste câteva decenii am putea resimţi încă efectele acestei crize, puncta recent directorul OMS, explicând de asemenea că această pandemie nu va fi ultima și că trebuie să ne pregătim mult mai bine pentru viitoarele pandemii.

Ţările care au reușit să navigheze cu pierderi minime prin pandemia de coronavirus sunt cele care au avut strategii eficiente și sisteme sanitare bine organizate, a explicat Ghebreyesus în cadrul unei conferinţe de presă organizate la Geneva.

Thailanda a fost una dintre ţările care au cules acum roadele unei investiţii de zeci de ani în sistemul sanitar datorită cadrelor medicale pregătite, celor un milion de voluntari medicali comunitari și adoptării măsurilor de prevenţie după cele mai bune dintre recomandările specialiștilor, guvernul a reușit să determine populaţia să coopereze și să respecte măsurile de prevenire a răspândirii virusului (ţara are sub 3.500 de cazuri de COVID-19 și 58 de decese).

În lista ţărilor care au gestionat bine criza se regăsesc multe care și-au învăţat lecţiile din focarele anterioare de SARS, MERS, rujeolă, poliomielită, Ebola, gripă sau alte boli. Pentru altele însă, noul coronavirus a fost o lucrare de control neanunţată, la care abia dacă au putut obţine o notă de trecere. Iar când nota reflectă, de fapt, numărul de vieţi pierdute ori salvate, înţelegem mai bine de ce nu mai putem trata la nesfârșit sistemul medical ca pe o cenușăreasă.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.