Nimeni nu poate spune cu certitudine care va fi traiectoria noului coronavirus, dar unii cercetători susţin că este posibil ca acesta să nu fie niciodată eliminat, ci să atingă o stare de echilibru endemic.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19

Mă îndoiesc că vom eradica această boală”, declara Anthony Fauci, consilierul Casei Albe în domeniul combaterii noului coronavirus, în noiembrie 2020, la puţin timp după ce Pfizer și BioNTech au anunţat că vaccinul lor are o eficacitate de peste 90% în prevenirea infecţiei cu SARS-CoV-2. Expertul imunolog explica faptul că va fi nevoie de un plan de ţinere sub control a COVID-19, subliniind că există posibilitatea ca, în final, noul coronavirus să devină endemic. Un scenariu pe care îl iau în calcul și alţi specialiști; rezultatele unui studiu recent sugerează că poate fi o chestiune de timp până când COVID-19 va deveni o boală endemică, adică una care își face apariţia în mod periodic, numărul îmbolnăvirilor menţinându-se relativ constant de-a lungul timpului.

Va deveni COVID-19 o viroză sezonieră?

Eradicarea COVID-19 s-ar putea dovedi imposibilă, un scenariu mai probabil fiind acela în care noul coronavirus ar deveni endemic, deci mai puţin primejdios, circulând în mod obișnuit, precum răceala sau gripa, potrivit unui studiu publicat recent în revista Science.

Modelul prefigurat de echipa de cercetători s-a bazat pe studiile efectuate asupra celorlalte șase coronavirusuri umane, care se răspândesc în mod obișnuit și provoacă simptome ușoare de răceală.

Majoritatea oamenilor contractează unul din aceste coronavirusuri endemice în copilărie, iar în perioada adultă beneficiază, în cazul reinfectării, de imunitate parţială. Chiar dacă reinfectarea apare, simptomele sunt mai blânde, iar virusul este eliminat mai repede din corp, precizează autorul principal al studiului, Jennie Lavine, de la Universitatea Emory, din Atlanta.

De fapt, în cazul celor 4 coronavirusuri, imunitatea care blochează infectarea este de scurtă durată, însă imunitatea care reduce severitatea bolii rămâne pentru mai mult timp, potrivit autorilor studiului.

Din păcate, nu există date similare legate de durata imunităţii în cazul noului coronavirus, fie că este vorba de imunizare prin vaccin, fie de imunitate obţinută natural, după infectarea cu SARS-CoV-2.

Modelul cercetătorilor se bazează pe presupunerea că imunitatea la SARS-CoV-2 va funcţiona similar cu cea dobândită în urma acestor coronavirusuri endemice, deși nu știm ce s-ar întâmpla dacă o persoană ar fi infectată pentru prima dată cu aceste coronavirusuri în timpul vârstei adulte, și nu în perioada copilăriei, spune Lavine. Dacă SARS-CoV-2 ar urma acest model, rata de fatalitate a cazurilor ar scădea chiar sub cea a gripei sezoniere (0,1%), iar urgenţa vaccinării pe scară largă s-ar diminua, odată ce virusul ar deveni endemic, concluzionează cercetătorii.

Alţi experţi consideră că această teorie se bazează pe presupuneri care ar putea să nu se confirme și că o teorie la fel de plauzibilă ar fi aceea că vaccinul va preveni formele grave de boală, dar nu și răspândirea noului coronavirus.

În orice caz, dacă modelul cercetătorilor americani este unul corect, atingerea pragului de la care noul coronavirus nu va mai provoca focare importante și îmbolnăviri grave depinde însă de viteza cu care se răspândește boala, dar și de ritmul în care se vaccinează populaţia, subliniază Lavine.

Cursa strânsă dintre vaccinare și răspândirea noilor variante ale SARS-CoV-2

„Dacă există suficiente bărci de salvare, nu trebuie să ne luptăm pentru cine intră primul”, punctează Zeynep Tufekci, profesor la Universitatea din Carolina de Nord, într-un articol care pledează pentru un ritm mai rapid de vaccinare și pentru creșterea accesului la vaccin. Vorbind de decalajul dintre dozele distribuite în SUA și cele administrate, Tufekci avertizează că ţara sa luptă nu doar cu timpul, ci și cu o variantă mai contagioasă a virusului, detectată iniţial în Marea Britanie.

Fiecare vaccin făcut înseamnă o persoană care este mai puţin în pericol și care îi va pune mai puţin în pericol pe ceilalţi, scrie profesorul, admiţând că nu știm cât de mici sunt riscurile ca o persoană vaccinată să transmită SARS-CoV-2. Având însă în vedere că un vaccin poate reduce chiar și cu 95% riscul de a dezvolta boala sau de a face o formă gravă a bolii și, potrivit datelor preliminare, reduce cu aproximativ două treimi chiar și infectarea fără simptome, este puţin probabil ca, în final, transmiterea virusului să nu se diminueze, la rândul ei, conchide Tufekci.

Ministerul Sănătăţii din Israel a oferit date care arată că vaccinul a avut eficienţă de 90% în prevenirea deceselor provocate de Covid-19.

Potrivit datelor transmise de companiile producătoare, vaccinul dezvoltat de Pfizer și BioNTech a avut o eficienţă de 89,4% în prevenirea transmiterii virusului în Israel.

Pe de altă parte, persoanele infectate cu SARS-CoV-2 pot fi protejate împotriva reinfectării timp de câteva luni, deși pot purta și transmite virusul în acest timp, potrivit unui studiu recent al cercetătorilor britanici.

Răspunzând îngrijorărilor legate de noile variante mai contagioase ale SARS-CoV-2 (B.1.1.7, identificată pentru prima dată în decembrie 2020, în Marea Britanie; 501Y.V2, identificată în Africa de Sud, în decembrie 2020, și P1, detectată în Brazilia, la 13 ianuarie 2021), Philip Dormitzer, cercetătorul şef al echipei Pfizer, a declarat luna trecută că vaccinurile actuale ar putea fi modificate pentru a răspunde noilor mutaţii. De altfel, cu două săptămâni în urmă, Africa de Sud a oprit vaccinarea cu Astra Zeneca, în urma primelor dovezi că vaccinul nu oferă o protecţie bună în cazul tulpinii sud-africane a virusului SARS-CoV-2.

Screenshoot- COVID-19: Distanţarea socială, noul fel de a iubi în mijlocul pandemiei

Citește și:COVID-19: Distanţarea socială, noul fel de a iubi în mijlocul pandemiei

După ce primul locuitor al orașului New York a fost infectat cu varianta apărută în Africa de Sud, guvernatorul Andrew Cuomo a declarat că există o cursă strânsă între capacitatea de vaccinare și capacitatea de proliferare a noilor variante și că este nevoie de disciplină pentru a ieși învingători din ea.

Datele de până acum arată că strategiile de prevenire a infectării cu SARS-CoV-2 rămân aceleași, indiferent de variante. Aceasta este o veste bună, pentru că oamenii se sperie când aud de noi variante ale SARS-CoV-2, spune Pavitra Roychoudhury, expert în genetică, la Facultatea de Medicină a Universităţii din Washington. Ceea ce ar trebui să li se reamintească oamenilor este faptul că singura metodă de prevenire a apariţiei altor variante este reducerea numărului de cazuri de COVID-19, punctează Roychoudhury.

„Luminiţa de la capătul tunelului”

În ediţia de duminică, 21 februarie, ziarul The New York Times a publicat pe prima pagină  „un zid al durerii”, format din aproape 500.000 de puncte, numărul americanilor decedaţi din cauza COVID-19 la acea dată (între timp, bilanţul morţilor a depășit cifra de jumătate de milion). Imaginea este copleșitoare, dar exact așa cum ar trebui să fie, afirmă Lazaro Gami, unul dintre editorii grafici ai proiectului, subliniind că, dacă în aprilie 2020 senzaţia de cer prăbușit era foarte vie, graficele arată că lucrurile au mers chiar mai rău decât era de așteptat.

De altfel, nicio altă ţară nu a înregistrat un număr mai mare de decese cauzate de COVID-19. SUA a pierdut în pandemie mai mulţi cetăţeni decât în timpul celor două războaie mondiale și în Războiul din Vietnam luate împreună.

Bilanţul este chiar mai sumbru dacă e comparat cu cel de acum un secol, când pandemia a ucis aproximativ 675.000 de americani, populaţia reprezentând atunci o treime din cea de astăzi, iar instrumentele medicale fiind cu mult mai puţine (în urmă cu un secol nu existau antibiotice, vaccinuri antigripale, aparate de ventilaţie mecanică).

Iar viteza cu care s-a întâmplat totul a fost pur și simplu năucitoare: în februarie a fost înregistrat primul deces provocat de COVID-19, iar pe 27 mai 100.000 de oameni muriseră din aceeași cauză. Patru luni mai târziu, ţara înregistra încă 100.000 de decese, iar peste încă 3 luni, o altă sută de mii. Următorul interval în care au murit alte 100.000 de persoane a fost de numai 5 săptămâni.

Pandemia a creat un imens gol, scrie jurnalista Julie Bosman, subliniind că jumătate de milion de morţi înseamnă mai mult decât o statistică neagră. Înseamnă milioane de oameni îndoliaţi și spaţii goale peste tot: un scaun de la o terasă unde se așeza un cunoscut, o jumătate de pat pe care nu mai doarme nimeni, o bucătărie din care a dispărut cel care gătea.

Screenshoot-De la gripa spaniolă la COVID-19. Lecţiile unei pandemii uitate

Citește și: De la gripa spaniolă la COVID-19. Lecţiile unei pandemii uitate

 

Acest bilanţ al pierderilor are loc într-un moment în care oamenii au motive de speranţă, pentru că numărul de noi cazuri de COVID-19 a scăzut brusc, decesele sunt în scădere, iar vaccinul se administrează în mod constant, scrie Bosman, adăugând însă că rămân și motive de îngrijorare legate de noile variante ale SARS-CoV-2 și de posibilitatea ca pandemia să nu poată fi controlată încă în următoarele luni.

Nu știm de ce scade numărul de noi cazuri de COVID-19, dar se pare că aceasta este tendinţa în multe părţi ale lumii, scrie Paul Sax, profesor la Școala de Medicină a Universităţii Harvard. Există mai multe teorii cu privire la această scădere, de la faptul că pandemia urmează un model sezonier (teorie contrazisă de creșteri abrupte ale numărului de cazuri în unele state în timpul verii) și instalarea unui anumit grad de imunitate naturală până la faptul că se administrează mai multe vaccinuri și la teoria că virusul ar deveni mai puţin virulent, chiar dacă anumite variante ale sale au devenit mai contagioase.

Doar cu o lună în urmă, pandemia părea că ia un curs sumbru, cu peste 750.000 de noi infectări într-o singură zi la nivel global, dar acum schimbarea este una surprinzătoare, numărul noilor cazuri diminuându-se la jumătate din vârful atins la nivel global, arată o analiză a ziarului The New York Times. Sunt vești foarte bune, care ar trebui primite cu optimism rezervat, subliniază autorul articolului, amintind că această scădere a noilor cazuri este în mare parte determinată de 6 ţări afectate dramatic de pandemie, dar și că multe ţări (printre care Brazilia, Spania, Cehia, Estonia sau Slovacia) înregistrează o înrăutăţire a situaţiei.

Momentul pe care îl trăim este unul de optimism extraordinar, dar foarte fragil, declară epidemiologul american Wafaa El-Sadr, subliniind că „vedem luminiţa de la capătul tunelului, dar tunelul rămâne totuși lung”.

La o concluzie asemănătoare ajunge și profesorul Sax, care dezavuează pretenţiile celor care susţin a ști cauzele exacte ale declinului numărului de cazuri de COVID-19 sau durata necesară stingerii pandemiei. Până la urmă, ceea ce trebuie să acceptăm în timpul unei pandemii provocate de un virus nou este că multe date rămân necunoscute pentru un interval incomod de timp. Și că încremenirea în datele disponibile la un moment dat nu ne folosește, indiferent care este viziunea noastră asupra crizei, pentru că lucrurile se schimbă chiar mai repede decât reușim noi să metabolizăm schimbarea.

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.