La 1 iulie, Biserica Ortodoxă comemorează vieţile sfinţilor mucenici Cosma și Damian. Cultul lor stârnește și astăzi fascinaţie și stupoare și, nu de puţine ori, aduce cu el multe întrebări. Pentru a înţelege despre ce e vorba vă invit la o călătorie în timp, în forumul roman din capitala fostului imperiu.

Mergând pe Via Sacra spre Arcul lui Titus, între Palatino și Esquilino, se află basilica Maxenţiu, unul dintre cele mai impunătoare edificii din toată Roma imperială. La câţiva pași se afla un mic templu construit de Maxenţiu pentru fiul său Romulus – Templul Divinului Romolo.[1] Edificiul făcea parte din vechiul For al Păcii, unde se afla biblioteca Sacre urbis și unde erau ţinute tabelele și hărţile de cadastru ale orașului. Templul este circular, cu o deschidere centrală (la fel ca Panteonul), care permite intrarea luminii. În jurul lui se află alte structuri ale forumului. Templul, împreună cu clădirile înconjurătoare, a fost donat de împăratul Teodoric papei Felice al IV-lea în anul 527. Papa l-a modificat și l-a transformat în biserică, pe care a dedicat-o sfinţilor Cosma și Damian.

Cei doi bărbaţi, după cum aflăm din Legenda Aurea[2], au fost doi medici care, după ce au devenit creștini, au început să îngrijească de bolnavi fără să primească bani. Au primit darul să facă minuni și vindecări nemaiauzite. În timpul persecuţiei lui Diocleţian (284-305) au fost arestaţi de prefectul din Cilicia și martirizaţi de „de cinci ori”[3] după unii, au fost loviţi cu pietre, dar pietrele s-au întors împotriva celor care le aruncau; loviţi cu biciul, dar biciul îi lovea pe cei care îi băteau; alţii spun că au fost crucificaţi, dar cuiele refuzau să le intre în mâini; loviţi cu lăncile, care săreau fără să îi atingă; aruncaţi în mare cu pietre la gât, dar legăturile s-au desfăcut miraculos și au ieșit din apă; aruncaţi în foc, dar au ieșit fără să fie arși și așa mai departe.[4] În cele din urmă ar fi fost decapitaţi cu o sabie, care a fost considerată sfântă și păstrată cu multă grijă în domul din Essen. Ulterior s-a dovedit că sabia este din secolul al X-lea, dar acesta este un detaliu prea puţin important, fiindcă oamenii continuă să creadă că a fost folosită pentru decapitarea celor doi medici.

Seria de legende și povești legate de viaţa și de moartea acestor bărbaţi este neimaginat de mare. Din Orient până în Occident s-a menţinut vie memoria lor, sunt pomeniţi în Asia, în Europa și chiar în nordul Africii, dar fiecare ţinut are povestea lui, una mai ciudată decât alta. Pentru a înţelege, redau povestea unei „minuni” așa cum apare prezentată în Dizionario delle Reliquie e dei santi della chiesa di Roma („Dicţionarul relicvelor și a sfinţilor bisericii din Roma”): „Un credincios devotat lor a făcut o cangrenă la piciorul drept: într-o noapte, în timp ce dormea, au apărut sfinţii și s-au sfătuit cum să îl vindece. Sfântul Cosma voia să taie piciorul, Sfântul Damian să-l ungă cu untdelemn: au decis să taie piciorul, dar de unde să ia altul bun? Sfinţii și-au adus aminte că în aceeași zi a fost înmormântat un etiopian în cimitirul San Pietro în Vincoli așa că s-au dus și au luat piciorul bun de la mort și l-au pus omului, care s-a trezit vindecat; și spune mai departe raportul miracolului că omul, văzând piciorul negrului, s-a gândit că nu era el, dar apoi și-a venit în fire și a sărit în sus de bucurie. (…) S-au dus apoi și au deschis mormântul și au găsit pe etiopian cu piciorul drept plin de cangrenă.”[5]

Ce-o fi făcut bietul om cu un picior alb și unul negru?

Vorba lui Tudor Arghezi în Cântec de adormit Mitzura: „Doamne, fă-i bordei în soare / Într-un colţ de ţară veche/ Nu mai nalt decât o floare / Și îngust cât o ureche. (…) Şi mai dă-i, Doamne, vopsele / Și hârtie chinezească, / Pentru ca, mânjind cu ele, / Slava ta s-o zmângălească.” Slava lui Dumnezeu, mâzgălită și mânjită cu tot felul de povești.

Revista Famiglia cristiana, într-un articol dedicat celor doi bărbaţi, recunoaște „zmângăleala”: „Sursele de informaţii despre vieţile Sfinţilor Cosma și Damian nu sunt în deplin acord între ele, deși au aspecte comune, dar au tradiţii diverse: o tradiţie asiatică, originară din Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin; o tradiţie romană, afirmată mai ales în Siria; o tradiţie arabă, care s-a răspândit în Europa occidentală.”[6]

Deși marea majoritate a textelor tradiţiei spun că cei doi martiri au fost omorâţi în Orient, totuși scriitorul Jaques-Albin-Simon Collin de Plancy crede că trupurile neînsufleţite au fost aruncate în fântâna din Roma: „Este arătată, la Roma, în Biserica „Sfinţii Cosma și Damian”, o fântână foarte adâncă unde se spune că persecutorii au aruncat corpurile martirilor.”[7] Apoi mai găsim un mormânt al celor doi și la Constantinopol și, chiar mai mult, Don Giovanni Croiset, membru al Ordinului Iezuit, susţine că au „luat oasele din Ţara Sfântă și de acolo ar fi fost aduse corpurile”[8]. Deci, Cosma și Damian au murit la Roma, în Cir (Siria), la Constantinopol sau în Ţara Sfântă? Nu se poate în atâtea locuri.

Preotul Croiset continuă: „Un gentilom francez, numit Giovanni de Belmonte, mergând cu cruciaţii în sprijinul Ţării Sfinte, a adus ce a rămas din relicvele Sf. Cosma și Sf. Damian și le-a pus într-o biserică pe care a construit-o în onoarea lor în Luzarches, și de aici au fost luate cele care se găsesc la Paris și în alte locuri.”[9] Preotul care înainte afirmase că relicvele se află la Roma acum face referire și la Luzarches, în Franţa. El pomenește și de un „gentilom francez”, care se numește Giovanni de Belmonte, însă oricine își dă seama că Giovanni nu pare, după nume, francez, ci mai degrabă italian, iar Belmonte, locul de unde este acest „francez”, se află în Sabina, o comună nu departe de Roma.[10]

Confuzia, intenţionată sau nu, este demonstrată cu prisosinţă de modul în care, la fel ca multe alte relicve, și corpurile celor doi martiri s-au înmulţit direct proporţional cu trecerea timpului. Dizionario delle Reliquie spune: „Corpul era în Luzarches, în Franţa. Un altul, la Roma, în biserica ce le poartă numele și care înainte le fusese dedicată lui Castore și Polluce; un al treilea, la Veneţia”[11], „fără să punem la socoteală că la Chartres se arată alte oase cu numele lor, iar la Roma sunt arătate două capete ca fiind ale sfinţilor Cosma și Damian”[12].

Conform lui Jacques-Albin-Simon, craniile celor doi bărbaţi se găseau, atunci când scria el cartea (1821), la Roma, totuși tradiţia spune că încă din secolul al XV-lea fuseseră transferate la Brem, apoi, în anul 1581, Maria, fiica regelui Carol al V-lea, le-a făcut cadou mănăstirii clariselor din Madrid. Cum se face că erau și la Roma, și la Madrid în același timp? Și aceasta nu este totul. Orașul München pretinde și el că are capetele celor doi sfinţi. O inscripţie din secolul al XV-lea din Biserica „Sfântul Mihail” atestă prezenţa lor: „La München sunt păstrate craniile celor doi martiri într-o ladă acoperită de basoreliefuri aurite, pusă în centrul Bisericii «Arhanghelul Mihail»”[13].

Și, dacă totul s-ar limita aici, praful istoriei ar acoperi mai devreme sau mai târziu aceste informaţii contradictorii, dar interesul pentru moaștele acestor doi sfinţi ridică și astăzi mari semne de întrebare: Ce se află în spatele uimitoarei răspândiri a relicvelor? Cum se face că diferite biserici pretind că au corpul adevărat al unui martir? De ce sărbătorile și comemorările acestor relicve adună încă mii de oameni? Este doar dorinţa după minuni sau există ceva mai mult, care ne scapă la prima vedere?

Nevoia de vindecare dintotdeauna a adunat mase uriașe de oameni. Acest lucru s-a petrecut încă de pe vremea lui Iisus, când „mulţimile” Îl îmbulzeau cu dorinţa de a se atinge de El, și continuă până astăzi, cu pelerinaje în locurile considerate miraculoase.

Cu sfinţii Cosma și Damian este totuși ceva special, cu adevărat incredibil. Pentru a înţelege ce se află în spatele cultului lor, vă invit la sărbătoarea dedicată lor în orașul italian Isernia[14]. Între 26 și 28 septembrie, mulţimi de oameni din oraș și din localităţile înconjurătoare se adună în capela dedicată[15] celor doi sfinţi. Ceremonia începe printr-o slujbă specială de adorare a moaștelor celor doi sfinţi, care sunt păstrate cu mare grijă în această biserică[16], apoi continuă cu slujba principală și prima procesiune. Într-un un articol scris de teologul Pasquale Laurelli este descris în culori vii afluxul de pelerini „atrași de foamea de miracol”, veniţi din toate părţile în număr foarte mare. În biserica unde se află relicvele, oamenii stau la rând intonând cântece și rugăciuni vechi de sute de ani: «Sfinte Cosme, în graţia lui Dumnezeu, ridică-ne toate bolile și dă-ne sănătate, Sfinte Damiane, Sfinte Damiane…».”[17]

Anna Maria Bruno și Mauro Gioelli, în articolele lor[18], văd în sărbătoarea din Isernia rădăcinile unui cult arhaic păgân, falic, ce s-a mutat de-a lungul anilor în creștinism. Lucrul acesta este cert, afirmă ei, întrucât este atestat de o scrisoare din secolul al XVIII-lea, adresată de Sir William Hamilton – ministrul Majestăţii Sale Britanice către Curtea din Napoli, în 1781 – lui Sir Joseph Banks, baron, președintele Societăţii Regale Britanice, în care, descriind în limbaj destul de explicit procesiunea din jurul relicvelor, arată că era plină de elemente din desfășurarea unui cult falic: „Într-o provincie la circa 50 de mile de capitala acestui regat se află o formă de cult numită Priapo, divinitate obscenă a anticilor.”[19] Scrisoarea continuă: „În timpul uneia dintre zilele de sărbătoare erau expuse relicvele sfinţilor, purtate în procesiune din catedrală pe o colină. Era purtat și un stâlp dionisiac a cărui formă, clar aluzivă, nu avea nimic în comun cu ceremonia dedicată martirilor din sfânta Biserică Romană. (…) Erau oferite sfântului organe genitale masculine făcute din ceară. Vânzătorii mergeau la târg cu un coș plin de falusuri într-un braţ și cu o cutie în care aveau banii în altul, strigând tare: «Sfinţii Cosma și Damian!» și când cineva întreba cât costă, ei răspundeau: «Cu cât dai mai mult, cu atât meriţi mai mult.» (…) «La altarul central se puteau unge cu ulei sfânt, pregătit după ritualul roman, aducând și o rugăciune către cei doi martiri.” Și conchide ministrul: „Toată sărbătoarea era în jurul profitului câștigat din vânzarea amuletelor organelor sexuale masculine.”[20] Ca să confirme, aristocratul englez a trimis la Londra o colecţie de falusuri, cu intenţia să fie expuse în muzeul de curând deschis (1784), Muzeul Britanic.

Informaţia este confirmată și de Catherine Johns: „Cumpărarea și dăruirea de falusuri de ceară, rezervate sfinţilor Cosma și Damian, se practica în context creștin, dar o astfel de practică trebuie să fi aparţinut unei tradiţii neîntrerupte care mergea înapoi până în perioada romană.”[21]

Să includem și mărturia lui Mantegazza Paolo, care afirmă: „Erau așa-numiţii fallofori sau ittiofallofori, care însoţeau fecioarele din Grecia și care îi slujeau lui Bachus cu trei falusuri, la fel cum se întâmplă cu Cosma și Damian, când se vindeau public falusuri de ceară.”[22]

Cultul avea ca scop ritualuri de fertilitate, drept pentru care bărbaţii, după slujbele religioase, erau invitaţi să facă și tratamente la Solfatara, o zonă cu aburi de sulf de lângă Napoli. Pentru ei, spun Di Agnese Palumbo și Maurizio Ponticello, „erau invocaţi Cosma și Damian și se atingea falusul lui Priapo”[23]. Și femeilor sterile li se oferea același obiect, în speranţa că rugăciunea sfinţilor și puterea obiectelor le va aduce copilul mult dorit.

O sută de ani mai târziu, în 1878, încă se mai găseau la Napoli și în zona înconjurătoare referiri la cultul lui Priapo. Călătorul milanez Giuseppe Gorani spunea că a văzut în anumite biserici din Napoli multe obiecte falice vândute de preoţi cu numele de Sf. Cosma.[24]

Cultul acestor sfinţi s-a schimbat astăzi și nimeni nu mai vinde falusuri, deși, timp de 1.800 de ani, acest lucru s-a făcut cu știinţa și aprobarea bisericii. Totuși a rămas memoria cultului de altădată. În anunţul programului oficial, oferit de revista Molise Network cu un articol dedicat celor doi sfinţi cu ocazia sărbătoririi lor în 26 septembrie 2018, se menţionează: „Încep astăzi sărbătorile religioase ale Sfinţilor Cosma și Damian, printre cele mai importante pentru locuitorii din Isernia. Amintirea sfinţilor-medici, celebri prin puterea lor vindecătoare, este înrădăcinată în timp și se amestecă cu cultul antic al lui Priapo. Biserica dedicată lor a fost, într-adevăr, construită pe ruinele vechiului templu dedicat tocmai protectorului virilităţii.”[25]

În timp ce statuile sfinţilor sunt purtate în procesiune în multe localităţi și regiuni din Italia[26] (Sicilia, Campagna, Calabria, Puglia, Regio Emilia), oamenii aduc și prezintă înaintea lor organele bolnave făcute din ceară, în speranţa că vor fi vindecate. Tot lor, femeile li se roagă să poată rămâne gravide, iar templele care odată aparţineau zeilor au fost transformate în biserici creștine.

La Nola, la Campagna, la Viterbo sau la Gubbio, lângă Perugia, mase imense de oameni poartă în precesiune obeliscuri falice botezate cu nume de sfinţi. Descriind sărbătoarea din Nola, Agnese Palumbo și Maurizio Ponticello spun: „Cultul (falic, n.n) a supravieţuit până astăzi, mascat sub alte forme, în Sagra dei gigli la Nola: înalte mașini împodobite de sărbătoare, aparate de înălţimi uimitoare care alunecă pe străzile înguste ale cetăţii episcopale. Un cult care îl amintește pe Osiris, făcut bucăţi de Seth, și pe Isis, care îl recompune, în timp ce un pește din Nil îi mănâncă falusul, singurul element lipsă. Se spune că faraonii au ridicat construcţii până la cer să compenseze lipsa. (…) Între secolele II și III, semnul lui Priapo a pătruns în Italia, găsind intrare deplină cu lumea agricolă și pastorală. Falusuri enorme în erecţie.”[27]

Priapo, „prietenul” lui Cosma și Damiano

În Cursa dei Ceri, de la Gubbio, elementele păgâne legate de fertilitate sunt recunoscute de multă vreme. Bonaventura[28] spunea încă din anii 1680 că păgânismul și cultul fertilităţi este primit în biserică. Am avut ocazia să stau de vorbă cu persoane care participă regulat la această sărbătoare și mi-au confirmat fără jenă caracterul păgân al sărbătorii, mascată sub nume de sfinţi creștini.[29]

În timp ce în multe locuri prin Italia și din Europa cei doi sfinţi continuă să facă „minuni”, biserica dedicată lor în Forumul roman este mai tot timpul goală. Acolo intră doar turiștii, atunci când este deschisă, și, după ce fac în grabă o poză, pleacă mai departe fără să știe ce miracole le stau la îndemână.

Footnotes
[1]„ Claudio Rendina, Le chiese di Roma, Roma, 2004, p. 74.”
[2]„Jacopo da Varazze, Legenda aurea, «Cosma e Damiano», Giulio Einaudi editore, 2007; vezi și Leggenda dei Santi Cosma e Damiano, Napoli, 1857, p. 5-34. ”.
[3]„Giuseppe Campagna, Sciglio e i Santi Cosma e Damiano. Storia, fede, tradizione, Messina, 2011, p. 99.”
[4]„Legenda dei santi Cosma e Damiano, ed. cit., p. 8-19. ”.
[5]„«Cosimo e Damiano», în Dizionario delle Reliquie e de santi della chiesa di Roma, Firenze 1871, p. 57.”
[6]„ «Santi Cosma e Damiano, i gemelli medici che curavano gratis», Famiglia cristiana, 26 iun. 2018, http://www.famigliacristiana.it/articolo/santi-cosma-e-damiano-i-gemelli-medici-che-curavano-gratis.aspx.”
[7]„Jacques-Albin-Simon Collin de Plancy, în Dictionnaire critique des reliques et des images miraculeuses (https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k2078876/f1.image), citat de Mauro Gioelli, «Isernia, SS. Cosma e Damiano», Forche Caudine, http://www.forchecaudine.com/forchecaudine/isernia.html.”
[8]„  Giovanni Croiset, Le vite de’ santi per tutti i giormi dell’anno con brevi riflessioni morali…, Tom III, Veneţia, 1738, p. 164.”
[9]„Ibidem.”
[10]„Mai există o comună în Calabria, în provincia Cosenza.”
[11]„Dizionario delle Reliquie e de santi della chiesa di Roma, ed. cit., 57.”
[12]„Jaques-Albin-Simon Collin de Plancy, Dictionnaire critique des reliques et des images miraculeuses, citat în Mauro Gioelli, «Priapo, i Dioscuri e le zampogne. La festa dei Ss. Cosma e Damiano a Isernia», în Utriculus, anul IV, n. 3 (15), iulie-sept., 1995, p. 4-34.”
[13]„Anna MB, «Priapo „svelato” in un’antica tradizione molisana», AXISmundi, 4 oct. 2018, https://axismundi.blog/2018/10/04/priapo-svelato-in-unantica-tradizione-molisana/”.
[14]„Isernia se află la circa 200 de kilometri depărtare de Roma.”
[15]„La fel ca biserica din Roma, capela dedicată sfinţilor în Isernia a fost iniţial un templu păgân. Același lucru s-a petrecut și la Carbonara di Nola, în zona Napoli, unde templul păgân din Secondigliano le-a fost dedicat celor doi bărbaţi creștini.”
[16]„La Isernia se crede că moaștele au fost aduse de la Roma. Mauro Gioielli, în articolul «Le reliquie dei Maravigliosi Aromati», citează lucrarea lui Vicenzo Ciarlanti, din 1653, și spune că au fost aduse de la Roma anumite oase, dăruite de papa Clement al VII-lea în anul 1602; Mauro Gioielli, «Le reliquie dei Maravigliosi Aromati», Il Qotidiano di Molise, 26 sept. 2016, http://www.maurogioielli.net/Bibliografia/M.Gioielli,_Le.reliquie.dei.Maravigliosi.Aromati,_QdM,%2026.set.2016.pdf”.
[17]„«Sante Coseme, „ngrazia de Ddie, levece tutte le malatie. E” secure ca ce resane, Sante Damiane, Sante Damiane» – fragment din rugăciunea populară, scrisă în limbaj regional arhaic, redată în Mauro Gioelli, «Priapo, i Dioscuri e le zampogne. La festa dei Ss. Cosma e Damiano a Isernia», în loc. cit., p. 4-34.”
[18]„Mauro Gioielli, L’eremo dell’eros. La festa dei santi Cosma e Damiano a Isernia, Palladino Editore, 2000”.
[19]„Anna M. B., art. cit.”
[20]„Anna M. B., art. cit., și în Mauro Gioelli L’eremo dell’eros. La festa dei santi Cosma e Damiano a Isernia, Isernia, 1996, p. 4-34”.
[21]„Catherine Johns, L’eros nell’arte antica, Calenzano 1992, p. 26.”
[22]„Paolo Mantegazza, Gli amori degli uomini, Milano, 1910, p. 59.”
[23]„Agnese Palumbo, Maurizio Ponticello, Misteri, segreti e storie insolite di Napoli, Roma, 2015, p. 34”.
[24]„Ibidem, p. 34”.
[25]„«ISERNIA – SS.Cosma e Damiano, tra fede e tradizione. Il programma religioso», Molise Network , 26 sept. 2018, https://www.molisenetwork.net/2018/09/26/isernia-ss-cosma-damiano-fede-tradizione-programma-religioso/”.
[26]„«Sfinţii Cosma și Damian», afirmă Agapito Bucci într-un studiu dedicat lor, «au multe biserici închinate lor în Italia. În Abruzzo-Molise, pe lângă Isernia, sunt alte locuri de cult semnificative, ca Sulmona, Roccascalegna, Caprara di Spoltore, Cagnano Amiterno, Castel di Sangro și Tagliacozzo.» Agapito Bucci, I santi medici Cosma e Damiano, Armando Editore, 2016, p. 83”.
[27]„Agnese Palumbo, Maurizio Ponticello, op. cit., p. 20”.
[28]„Bonaventura Tondi, L’esemplare della gloria, o vero, i fasti sacri, politici e militari dell’antichissima città di Gubbio, Veneţia, 1684; Herbet Morris Bower, The Elevation and Procession of the Ceri at Gubbio, Folk-lore Society, Londra, 1897.”
[29]„Sfinţii de la Gubbio sunt: San Ubaldo, San Abate și San Giorgio, în legătură cu care Biserica Catolică a recunoscut în mod oficial că este vorba de o legendă.”

„ Claudio Rendina, Le chiese di Roma, Roma, 2004, p. 74.”
„Jacopo da Varazze, Legenda aurea, «Cosma e Damiano», Giulio Einaudi editore, 2007; vezi și Leggenda dei Santi Cosma e Damiano, Napoli, 1857, p. 5-34. ”.
„Giuseppe Campagna, Sciglio e i Santi Cosma e Damiano. Storia, fede, tradizione, Messina, 2011, p. 99.”
„Legenda dei santi Cosma e Damiano, ed. cit., p. 8-19. ”.
„«Cosimo e Damiano», în Dizionario delle Reliquie e de santi della chiesa di Roma, Firenze 1871, p. 57.”
„ «Santi Cosma e Damiano, i gemelli medici che curavano gratis», Famiglia cristiana, 26 iun. 2018, http://www.famigliacristiana.it/articolo/santi-cosma-e-damiano-i-gemelli-medici-che-curavano-gratis.aspx.”
„Jacques-Albin-Simon Collin de Plancy, în Dictionnaire critique des reliques et des images miraculeuses (https://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k2078876/f1.image), citat de Mauro Gioelli, «Isernia, SS. Cosma e Damiano», Forche Caudine, http://www.forchecaudine.com/forchecaudine/isernia.html.”
„  Giovanni Croiset, Le vite de’ santi per tutti i giormi dell’anno con brevi riflessioni morali…, Tom III, Veneţia, 1738, p. 164.”
„Ibidem.”
„Mai există o comună în Calabria, în provincia Cosenza.”
„Dizionario delle Reliquie e de santi della chiesa di Roma, ed. cit., 57.”
„Jaques-Albin-Simon Collin de Plancy, Dictionnaire critique des reliques et des images miraculeuses, citat în Mauro Gioelli, «Priapo, i Dioscuri e le zampogne. La festa dei Ss. Cosma e Damiano a Isernia», în Utriculus, anul IV, n. 3 (15), iulie-sept., 1995, p. 4-34.”
„Anna MB, «Priapo „svelato” in un’antica tradizione molisana», AXISmundi, 4 oct. 2018, https://axismundi.blog/2018/10/04/priapo-svelato-in-unantica-tradizione-molisana/”.
„Isernia se află la circa 200 de kilometri depărtare de Roma.”
„La fel ca biserica din Roma, capela dedicată sfinţilor în Isernia a fost iniţial un templu păgân. Același lucru s-a petrecut și la Carbonara di Nola, în zona Napoli, unde templul păgân din Secondigliano le-a fost dedicat celor doi bărbaţi creștini.”
„La Isernia se crede că moaștele au fost aduse de la Roma. Mauro Gioielli, în articolul «Le reliquie dei Maravigliosi Aromati», citează lucrarea lui Vicenzo Ciarlanti, din 1653, și spune că au fost aduse de la Roma anumite oase, dăruite de papa Clement al VII-lea în anul 1602; Mauro Gioielli, «Le reliquie dei Maravigliosi Aromati», Il Qotidiano di Molise, 26 sept. 2016, http://www.maurogioielli.net/Bibliografia/M.Gioielli,_Le.reliquie.dei.Maravigliosi.Aromati,_QdM,%2026.set.2016.pdf”.
„«Sante Coseme, „ngrazia de Ddie, levece tutte le malatie. E” secure ca ce resane, Sante Damiane, Sante Damiane» – fragment din rugăciunea populară, scrisă în limbaj regional arhaic, redată în Mauro Gioelli, «Priapo, i Dioscuri e le zampogne. La festa dei Ss. Cosma e Damiano a Isernia», în loc. cit., p. 4-34.”
„Mauro Gioielli, L’eremo dell’eros. La festa dei santi Cosma e Damiano a Isernia, Palladino Editore, 2000”.
„Anna M. B., art. cit.”
„Anna M. B., art. cit., și în Mauro Gioelli L’eremo dell’eros. La festa dei santi Cosma e Damiano a Isernia, Isernia, 1996, p. 4-34”.
„Catherine Johns, L’eros nell’arte antica, Calenzano 1992, p. 26.”
„Paolo Mantegazza, Gli amori degli uomini, Milano, 1910, p. 59.”
„Agnese Palumbo, Maurizio Ponticello, Misteri, segreti e storie insolite di Napoli, Roma, 2015, p. 34”.
„Ibidem, p. 34”.
„«ISERNIA – SS.Cosma e Damiano, tra fede e tradizione. Il programma religioso», Molise Network , 26 sept. 2018, https://www.molisenetwork.net/2018/09/26/isernia-ss-cosma-damiano-fede-tradizione-programma-religioso/”.
„«Sfinţii Cosma și Damian», afirmă Agapito Bucci într-un studiu dedicat lor, «au multe biserici închinate lor în Italia. În Abruzzo-Molise, pe lângă Isernia, sunt alte locuri de cult semnificative, ca Sulmona, Roccascalegna, Caprara di Spoltore, Cagnano Amiterno, Castel di Sangro și Tagliacozzo.» Agapito Bucci, I santi medici Cosma e Damiano, Armando Editore, 2016, p. 83”.
„Agnese Palumbo, Maurizio Ponticello, op. cit., p. 20”.
„Bonaventura Tondi, L’esemplare della gloria, o vero, i fasti sacri, politici e militari dell’antichissima città di Gubbio, Veneţia, 1684; Herbet Morris Bower, The Elevation and Procession of the Ceri at Gubbio, Folk-lore Society, Londra, 1897.”
„Sfinţii de la Gubbio sunt: San Ubaldo, San Abate și San Giorgio, în legătură cu care Biserica Catolică a recunoscut în mod oficial că este vorba de o legendă.”