Tinerii nu sunt invincibili” un mesaj mai vechi, pe care directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii l-a reluat recent, în contextul creșterii îngrijorătoare a infectărilor cu SARS-CoV2 în rândul tinerilor.

E vară, e sezonul vacanţelor, iar tinerii au luat cu asalt plajele și cluburile. Temerile legate de COVID-19, atâtea câte au fost, au rămas undeva departe, iar precauţia a devenit destul de străvezie. Aceasta este explicaţia pentru creșterea numărului de cazuri de COVID-19 în unele ţări, spune Teodros Adhanom Ghebreyesus, directorul OMS.

Nevoia firească de normalitate trebuie împletită cu respectarea măsurilor antiepidemice, iar tinerii trebuie să înveţe cum să se protejeze pe ei și pe cei din grupurile vulnerabile –subliniază și Maria Van Kerkhove, șefa Grupului tehnic al OMS pentru contracararea epidemiei.

Avertismentele vin pe fondul scăderii vârstei celor care sunt depistaţi cu noul coronavirus sau sunt spitalizaţi din această cauză. Între lunile februarie și iulie, procentul persoanelor cu vârste între 18 și 25 de ani infectate cu Sars-CoV-2 a crescut de trei ori, de la 4,5% la 15%, conform unei analize a OMS.

O tendinţă care se extinde în mai multe state

Dacă, la începutul pandemiei, majoritatea persoanelor infectate erau în vârstă, în lunile iunie și iulie a scăzut semnificativ vârsta medie a cazurilor de COVID-19, în mai multe state.

Fără a nominaliza o ţară, Hans Kluge, directorul regional al OMS pentru Europa, a declarat că tot mai multe ţări se confruntă cu focare de coronavirus, iar rapoartele arată că procentul de infectare în rândul tinerilor este în creștere, „o consecinţă a unei schimbări a comportamentului uman”.

Nu toate statele din Europa furnizează statistici despre prevalenţa COVID-19 la diferite grupe de vârstă (sau folosesc limite diferite de vârste pentru a desemna tinerii). Datele oferite de Austria, Danemarca, Slovacia, Spania, Letonia și Estonia arată o creștere ușoară a cazurilor de COVID-19 la vârste tinere. Luxemburgul și Croaţia se confruntă însă cu o creștere clară a infectării în rândul tinerilor. Epidemiologul Marc Bonten a declarat că infectarea tinerilor pare să stea la baza înmulţirii cazurilor de COVID-19 din Olanda.

În Marea Britanie, cea mai ridicată a doua rată de infectare (după cea a vârstnicilor de peste 85 de ani) este cea a persoanelor între 15 și 44 de ani. Un studiu realizat de Imperial College London a constatat că, la 120.000 de teste efectuate, tinerii între 18 și 24 de ani au avut cea mai ridicată rată de infectare.

În această etapă a pandemiei, categoria de vârstă 20-40 este mult mai afectată de coronavirus în Statele Unite, afirmă Thomas Tsai, expert în politici de sănătate publică. De fapt, vârsta medie a persoanelor infectate a scăzut cu 15 ani faţă de acum câteva luni, a explicat la începutul lunii iulie Anthony Fauci, directorul Institutului Naţional al Alergiei și Bolilor Infecţioase din SUA.

În Los Angeles, rata de infectare a rezidenţilor între 30 și 49 de ani s-a triplat, iar cea a tinerilor între 18 și 29 de ani a crescut de 4 ori, în timp ce persoanele spitalizate cu COVID-19 care au între 30 și 49 de ani au ajuns să constituie jumătate dintre pacienţii infectaţi și internaţi în spital, spune Barbara Ferrer, directoarea Departamentului de Sănătate Publică.

În Florida, vârsta medie a noilor cazuri de COVID-19 a scăzut de la 65, în martie, la 35, în iunie, iar în Arizona, 61% dintre cazurile de coronavirus sunt persoane sub 45 de ani. În California, cel mai mare procent de cazuri noi de infectare sunt tineri între 18 și 34 de ani (24,3%), pe al doilea loc clasându-se grupul celor de 35-49 de ani (19,3%).

Ceea ce se întâmplă nu este că virusul s-a orientat brusc spre altă categorie de vârstă, spune Jeremy Rossman, care predă virologie la Universitatea din Kent. Culegem roadele relaxării tinerilor, care s-au considerat în afara pericolului, neaparţinând categoriilor cu risc crescut, dar și roadele dorinţei lor de a reveni la normalitate imediat ce restricţiile au fost ridicate, explică Rossman.

Efectele valului de infectare a tinerilor

Creșterea numărului de infectări în rândul tinerilor ar putea fi una dintre explicaţiile faptului că mortalitatea generată de COVID-19 a scăzut, scrie jurnalistul Derek Thompson în The Atlantic (mai multe detalii despre scăderea mortalităţii se găsesc în articolul Fragilitatea veștilor bune despre mortalitatea cauzată de COVID-19). Statistici din ţări precum Coreea de Sud, Spania, China și Italia arată că rata de fatalitate a cazurilor de COVID-19 la persoane de 70 de ani este chiar și de 100 de ori mai mare decât în cazul celor sub 40 de ani.

În niciun caz însă un număr mai mare de tineri afectaţi de COVID-19 nu poate reprezenta o veste bună, scrie Thompson, chiar dacă nu ne-am gândi decât la efectele economice ale unui val de infectări la această categorie.

Este nevoie de scăderea infectărilor la tineri, explică Rossman, aducând un prim argument pentru modificarea trendului ascendent: deși există impresia că virusul are manifestări blânde în majoritatea cazurilor, realitatea este că sunt multe cazuri în care boala ia forme foarte severe, iar acest mesaj nu este îndeajuns prezentat. Personalul din secţiile de terapie intensivă vede tot mai mulţi pacienţi de 20 și de 30 de ani care se luptă să respire, spune și James McDeavitt, decanul Baylor College of Medicine.

Un procent dintre tinerii sănătoși, asimptomatici sau cu forme ușoare ale bolii vor fi afectaţi pe termen lung de acţiunea virusului, cele mai frecvente boli care se pot dezvolta (la câteva săptămâni sau luni de la infectare) fiind cele pulmonare, vasculare și renale, spune Jay Wolfson, de la Universitatea Florida de Sud.

De ce ţi-ai asuma un risc pe care nici măcar nu îl poţi cuantifica? – întreabă retoric Michael Ryan, directorul pentru programele de urgenţă din cadrul OMS, subliniind că există puţine informaţii despre impactul pe care îl are virusul asupra organismului pe termen lung.

În cazul fumătorilor tineri, probabilitatea unei forme severe de boală este mult mai mare, chiar dacă fumătorul nu are probleme cronice de sănătate, susţine Sally Adams, autoarea unui studiu pe această temă.

Pe de altă parte, SARS-CoV-2 prezintă un risc mai mare pentru cei care au, de exemplu, diabet de tip 1 sau obezitate, indiferent de vârstă, pentru că factorii de risc merg împreună cu comorbiditatea, nu neapărat cu vârsta”, punctează Deborah Nirx, coordonatoarea grupului operativ al Casei Albe pentru epidemia de coronavirus din SUA.

Mai mulţi tineri infectaţi înseamnă un risc sporit pentru persoanele mai în vârstă, mai ales că, în lipsa simptomelor sau în cazul în care acestea sunt confundate cu cele ale unei gripe, transmiterea virusului are loc silenţios, susţine epidemiologul Judit Malmgren. Un studiu al cercetătorilor britanici și unul al cercetătorilor din Hong Kong, ambele publicate în luna mai (și confirmate de un studiu din iulie), au arătat că jumătate dintre persoanele pozitive au fost infectate de persoane presimptomatice (46%) și asimptomatice (10%).

Specialiștii cred că această creștere „tulburătoare” a proporţiei de persoane mai tinere în tabloul general al infectărilor este un semn îngrijorător pentru orașe și instituţii, perturbând planurile autorităţilor de a redeschide școlile și universităţile și de a reveni la o economie funcţională.

Flămânzind după siguranţa din normalitate

Mulţi mileniali și membri ai generaţiei Z respectă, în ciuda percepţiei generale, măsurile antiepidemice; au o carieră și o familie și sunt la fel de interesaţi de încetinirea diseminării coronavirusului ca și generaţiile mai vârstnice, spune Barbara Nosal, directoarea clinicii Newport Academy. Nu e mai puţin adevărat că alţii încalcă recomandările de sănătate publică, dar mai degrabă decât o sfidare ar trebui să vedem în atitudinea lor dificultatea de a se adapta la o lume cu totul nouă, foamea de normalitate împingându-i adesea spre comportamentele familiare lor. Tocmai din acest motiv, mesajele prin care încercăm să-i convingem pe tineri să respecte măsurile de protecţie trebuie transmise cu dragoste și cu preocupare, și nu ca și cum am dori să-i pedepsim, spune Nosal.

Sarah, o tânără de 32 de ani care lucrează în Paris, admite că se întâlnește cu la fel de multe persoane ca înainte de pandemie. Majoritatea celor pe care îi știe nu sunt îngrijoraţi de posibilitatea de transmitere a virusului și ea însăși recunoaște că se simte oarecum invulnerabilă, pentru că nu face parte dintr-o grupă de risc. Mai mult decât atât, explică ea, s-a ajuns deja la un punct în care dorinţa de normalitate a depășit teama de moarte.

Pentru Tessethia Von Tessle Roberts, o studentă de 25 din ani din Melbourne, timpul pe care îl trăim este „foarte bizar și înfricoșător”. Restricţiile dure pe care le-a adoptat recent orașul lovit de un val de infectări au făcut-o să ajungă în pragul colapsului în ziua în care mașina de spălat s-a stricat. Ceea ce altădată ar fi fost un incident neplăcut capătă dintr-odată proporţii în contextul măsurilor de izolare impuse de politicieni, pe care tânăra îi consideră a fi „la fel de speriaţi ca noi”, dar care se simt obligaţi să mimeze o mai bună cunoaștere a ceea ce va urma.

Un studiu publicat în luna iunie care a analizat 7.000 de britanici a ajuns la concluzia că numărul tinerilor afectaţi de anxietate a crescut în timpul pandemiei. Astfel, procentul celor de 27-29 de ani care suferă de anxietate aproape s-a dublat (de la 13% la 24%). Nivelul de anxietate al tinerilor a fost mai mare decât al părinţilor, care au raportat un nivel de anxietate similar perioadei dinaintea pandemiei.

Nu doar că socializarea joacă un rol important în dezvoltare, dar ea ajută tânărul să se simtă sigur de identitatea și locul său în lume, susţine cercetătorul Gregory Lewis, de la Universitatea din Indiana. În situaţii stresante, avem nevoie de prezenţa fizică a celor apropiaţi, pentru a ne susţine, iar dacă acest lucru nu este posibil, mesajul care ajunge la creier este că suntem într-un mediu primejdios. În contextul epidemiei, provocarea este de a găsi un echilibru între riscul de infectare și păstrarea legăturilor sociale esenţiale.

Nu în ultimul rând, ar trebui să înţelegem sentimentul de invincibilitate pe care îl au de regulă tinerii, care „se simt nemuritori în general”, spune dr. Penny Stern, directoarea Departamentului de Medicina Muncii, Epidemiologie și Prevenţie din Northwell, New York. Acest lucru este firesc, punctează Stern, explicând că este nevoie de timp și experienţă pentru a interioriza conceptul finitudinii vieţii.

Referindu-se la comportamentul de respingere a măsurilor de siguranţă sanitară, Hans Kluge crede că o parte a soluţiei se referă la schimbarea registrului în care autorităţile transmit mesaje destinate tinerilor. „Să-i învinovăţim pe tineri este cel mai rău lucru pe care-l putem face”, spune Kluge, pledând pentru mesaje pozitive, care să încurajeze măsurile de igienă, distanţarea socială și purtarea măștii.

Aceasta e o carte pe care Bonnie Henry, agent de sănătate local, pare a ști să o joace foarte bine. În ultimele săptămâni, numărul de cazuri de COVID-19 din provincia canadiană British Columbia a crescut la un nivel care nu mai fusese atins de luni de zile, parte din această creștere fiind cauzată de o serie de petreceri și evenimente desfășurate în preajma Zilei Naţionale a Canadei.

Bonnie Henry a vorbit despre importanţa aplatizării curbei de infectare și a ales să se adreseze direct tinerilor, cărora le-a cerut să evite comportamentele riscante, pentru a nu-i pune în pericol pe cei mai vulnerabili membri ai comunităţii. Potrivit CBC News, Henry nu a recurs în trecut la stigmatizarea celor care nu respectă regulile și nu a făcut-o nici acum. În schimb, a încercat să-i convingă pe tineri să se alăture eforturilor autorităţilor de a proteja populaţia.

„Fiţi vocea mea pe social media”, i-a invitat Henry, rugându-i să disemineze la cât mai mulţi prieteni un mesaj simplu și pozitiv: „Nu lăsa COVID-19 să-ţi strice vara! Putem să ne recreăm în siguranţă și să fim în siguranţă.

Înţelegând, pentru a schimba

Lunile care s-au scurs ne-au arătat cât de ușor e să alunecăm într-o extremă sau alta, de la nepăsare faţă de riscuri la prea-păsarea care ne face să-i stigmatizăm și să-i turnăm pe cei care se abat de la liniile directoare ale precauţiei sau de la isterie și paranoia la lejeritatea celor care știu că toată criza nu e decât „mascaradă” pusă în scenă de forţe oculte. Celor mai mulţi dintre noi ne place jocul de-a aruncatul poverii pe umerii celorlalţi (prea tineri, prea vârstnici, prea izolaţi sau prea mobili pentru zodia pandemiei) și de-a identificării vinovaţilor de serviciu. De fapt, ne pomenim adesea luptând acolo unde nu e niciun front sau mânuind arme care n-au câștigat niciodată vreo victorie, uitând că testul pe care trebuie să-l trecem acum este unul al responsabilităţii, empatiei, iubirii de semeni și solidarităţii cu cei vulnerabili.

Discuţiile pe teme dificile n-au fost niciodată ușor de purtat, spun specialiștii, chiar dacă (sau mai ales atunci când) interlocutorii noștri sunt oameni dragi, cu care împărţim o mulţime de lucruri comune, dar nu și o perspectivă comună asupra unui subiect care contează pentru toate părţile.

Chiar dacă avem știinţa de partea noastră, trebuie să știm că, în general, conversaţiile dau mai multe roade decât contrazicerile furibunde, punctează un articol care prezintă părerea specialiștilor în comunicare și a psihologilor despre discuţiile legate de COVID-19. Dar acest lucru depinde de doza de empatie și de curiozitate cu care venim în discuţiile cu celălalt, încercând să înţelegem de ce gândește așa cum o face și de unde își ia informaţiile, spune Mădălina Marcu, trainer și directoare a Asociaţiei pentru Relaţii Comunitare. „O conversaţie are rolul să construiască încredere”, punctează Marcu. Și tocmai pentru că, în vremea coronavirusului, polemicile și schimburile de anateme sunt în floare, trebuie să căutăm drumul spre conversaţiile care clădesc punţi între viziuni diferite, în loc să le dinamiteze și pe cele care mai subzistă.

Oamenii își croiesc drum așa cum pot și știu ei prin stihiile unei crize în care necunoscutele depășesc informaţiile clare. E adevărat, este nevoie să stăm mai degrabă de partea specialiștilor în sănătate decât de cea a făuritorilor de conspiraţii, mai degrabă de partea siguranţei decât a riscului. Dar, în egală măsură, avem nevoie să înţelegem temerile și nevoile din spatele comportamentelor pe care dorim să le schimbăm și avem nevoie să ne iubim îndeajuns aproapele încât să-l facem conștient de riscurile care există în singurul limbaj care facilitează acceptarea adevărurilor incomode: respectul dublat de empatie. Doar împreună răzbim mai ușor spre lumină.

Descoperă colecţia de analize ST pe tema COVID-19

Carmen Lăiu este redactor Semnele timpului și ST Network.