Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.
Dialog cu Infinitul
Suntem fiinţe create cu o sete înnăscută de a cunoaște și de a fi cunoscute. Așa se explică de ce simţim că această explorare nesfârșită a conexiunii și a sensului transcende statutul de simplă caracteristică umană. Nu este doar o particularitate a naturii umane, ci o necesitate esenţială, o chemare profundă a sufletului nostru –...
Răspunsuri ascunse la vedere
Am crescut la graniţa dintre două universuri distincte, nu geografice, ci spirituale. Acolo, dincolo de această linie subtilă, trăia mai mult de jumătate din familia mea lărgită, cu o viziune diferită asupra lumii.
Înfruntarea înșelăciunii: de la Iisus la internet
Să ne întoarcem în timp în zilele în care Iisus a rostit cuvintele Sale apocaliptice. În acele momente, El era mai preocupat să ne pună în gardă împotriva primejdiei înșelăciunii decât să ne ofere o dezvăluire a viitorului.
Mâna ascunsă
Marele incendiu al Romei a izbucnit într-o noapte toridă de vară, în iulie 64 d.Hr.
Nu suntem creatori, ci inspiraţie și martori
Noi nu (ne) creștem copiii, ei cresc singuri. Unici, compleţi, uimitori. Fiecare copil și fiecare copilărie sunt o provocare de a descoperi și a respecta individualitatea lor. Să ne bucurăm de revelaţiile pe care ni le oferă și să creștem noi înșine privindu-i și facilitându-le creșterea.
Liberi să fim responsabili
Mai multe experimente simple au arătat că anumite procese neuronale necesare realizării unei acţiuni se intensifică cu fracţiuni de secundă sau chiar secunde întregi înainte ca gândirea conștientă să fie informată cu privire la realizarea acelei acţiuni.
Liberi să decidem doar în 10% din timpul vieţii
Din cele circa 26-28.000 de zile (73-79 de ani) pe care le trăiește în medie o persoană, doar cel mult 10% reprezintă timpul în care efectiv decide, ca adult, ce dorește să facă. Restul timpului ni-l trăim în activităţi care în general nu pot fi evitate.
Dumnezeul iubirii. Dumnezeul drept
Cu secole în urmă, teologul şi filosoful german Gottfried Wilhelm Leibniz folosea pentru prima dată termenul „teodicee”1 – „justificarea lui Dumnezeu”. Prin teodicee, Leibniz se referea la realitatea ultimă a justificării, o dată pentru totdeauna, a lui Dumnezeu şi a tuturor căilor Lui înaintea întregului univers.
Antonimul iubirii nu este ura
De-a lungul secolelor, sacrificiul lui Dumnezeu-Fiul și planul divin al salvării omului au creat mai multe dileme și crize și au ridicat mai multe întrebări decât ne-am putea imagina. Iar răspunsurile oferite au dezvăluit mai multe implicaţii ale crucii (și ale istoriei trăite înainte și după ea) decât ne-am obișnuit să credem că există, fie...
Este capitalismul în acord cu Biblia?
Mulţi vor recunoaște că nu s-au gândit niciodată la această întrebare, trăind statu-quoul fără să-l evalueze critic.
Tangibila fericire
Într-un sens intuitiv, e deplasat să vorbim despre fericire când subiectul discuţiei este depresia. Mai deplasat însă este să vorbim în același context despre anormalitate, insuficienţă sau inadaptare.
Tânărul care ne-a adus oglinda
În cazul popularului conflict dintre biserică și tineri, nu e posibilă decât o singură concluzie. Nu e greu de aflat ce ne lipsește. E greu de acceptat. Și de-o parte, și de cealaltă.
Cum să (nu) tai aripile reformei
În secolele XIV-XV, Europa a fost greu lovită de câteva dezastre ale căror proporţii sunt greu de imaginat astăzi.
Fericirea rămasă în urmă
„O viaţă calmă și umilă va aduce mai multă fericire decât căutarea succesului și constanta neliniște care vine cu ea.”
Filtrul lipsă
Într-o perioadă în care se discută atât de mult, și util, despre aseptizare, gândirea critică ar trebui să fie primul filtru lipsă despre care vorbim, cheia schimbării căutate de-atâta amar de vreme în România. De ce? Iată câteva indicii.
Poveștile care ne redau viitorul
Dintre cuvintele lui Iisus, m-au fascinat mai întâi contraîntrebările Sale, suprinzătoare și enigmatice, care generau adevărate caramboluri printre ispititorii săi. În faţa întrebărilor care trebuiau să-L lase fără răspuns, El avea întotdeauna o viziune mai cuprinzătoare, din perspectiva căreia capcanele se reduceau la obstacole ridicole, absurde.
Moartea nu este niciodată frumoasă
Socrate este înconjurat de discipoli în ziua morţii, dar discută senin cu ei despre nemurire. Iisus însă, cu doar câteva ore înainte de moarte, Își roagă discipolii să nu Îl lase singur. Socrate bea cupa cu otravă grabnic și bucuros, fără spaimă sau îndoieli, în timp ce Iisus, tulburat, Îi cere Tatălui să îndepărteze, dacă...
Adevărul despre noi înșine
Istoria nu arată ca în filmele de la Hollywood. Oricât de truistică ar putea suna afirmaţia, ea încă este o surpriză, cel puţin parţială, pentru mulţi, care își imaginează că, deși istoria nu e chiar ca în filme, e totuși destul de aproape de reprezentările dramatice.
Vulnerabilitatea care nu trebuie uitată
Oamenii care nu ar da niciodată un pumn altcuiva au, de obicei, o puternică prejudecată – consideră că ar recunoaște imediat individul periculos, inteligenţa criminală, mincinosul fără scrupule, infractorul, dictatorul, torţionarul, călăul etc.
Sindromul Iscariotean sau demagnetizarea creştinismului
Îngrijorează creştinismul şi-l vei paraliza. Creştinismul preocupat să-şi apere imaginea şi demnitatea este impotenţat şi lăsat să se batjocorească singur, în efortul de a se circumscrie acuzaţiilor, jignirilor şi ironiilor cu care este împroşcat.
Ce credea Iisus despre sabat?
„Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii; am venit nu să desfiinţez, ci să împlinesc.” (Matei 5:17, EDCR).
