Norel Iacob

158 ARTICOLE 0 COMENTARII
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.

Gândirea critică și adevărul

E moral să folosești sofisme pentru a convinge pe cineva să accepte o idee adevărată? Când luptăm pentru un adevăr, merită să ducem o luptă morală.

Crislamul – sincretismul dintre credinţă și știrile false

Un număr important de creștini din diverse confesiuni, tradiţionale și protestante, urmăresc cu îngrijorare materialele online care anunţă înfiinţarea unei noi religii unice mondiale – crislamul. Iar veștile sunt că acesta este doar un prim pas, căruia îi vor urma o monedă unică globală și un guvern mondial de la care nu se poate aștepta...

Ce facem cu oamenii răi?

„De ce nu pot oamenii buni să-i înveţe pe oamenii răi să fie buni?” și-a întrebat Madeleine mama, cu inocenţa celor șapte ani ai ei.

Rabinul care (nu a fost niciodată rabin) nu va fi niciodată uitat

În condiţiile în care nimeni nu putea deveni cărturar fără pregătire formală, este cu adevărat remarcabil că, deși lipsit de educaţie formală, Iisus a fost totuși recunoscut ca „Rabbi“.

Surprize știinţifice pentru taţi

De la al Doilea Război Mondial și până în anii 1960 se credea în general că principala contribuţie a taţilor este să ofere un model de bărbat pentru fiii lor (să le inspire putere, stabilitate, să-i înveţe să-și asume riscuri).

Schimbarea care ne rămâne

Dacă adevărul este că Schimbarea ne este dată spre folosinţă atâta timp cât continuăm să muncim pentru ea?

Credinţa care dă siguranţă

Putem greși în multe feluri cu privire la ceea ce credem că am înţeles, de o parte sau de alta a graniţei dintre credinţă și necredinţă. Timpul ne va spune cât și când am greșit. Nu este însă nevoie, până atunci, să trăim în incertitudine.

Născut încă o dată | Inimaginabilul schimbării personale

„Drept răspuns, Isus i-a zis: «Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.»“ (Ioan 3:3)

Doctorul lumii uitate

Doctorul Roland Hermann știe ce vrea să facă cu viaţa sa. Aceasta este cheia care explică cel mai bine răspunsurile sale tranșante, determinate, dar relaxate și simple. Medicul stomatolog de 33 de ani, din Mediaș, continuă de ani buni să călătorească în locuri uitate de lume pentru a îngriji sute și mii de bolnavi neajutoraţi.

A înviat cu adevărat Iisus?

Niciun istoric serios nu se îndoiește de faptul că Iisus a trăit în primul secol în Palestina și a murit crucificat. Controversele încep când este luată în discuţie învierea.

Imperativele absenţei

Contrar impresiei iniţiale, nu vegherea este tema principală a grupului de parabole ale „absenţei şi aşteptării”. Primordială este absenţa. Pentru că în aceste parabole absenţa naşte conţinut, îmbogăţeşte povestea în loc să o sărăcească. Absenţa nu este lipsa, golul, inexistenţa, ci elementul capabil să catalizeze.

Examenul din faţa ușii

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau...

Locul în care cresc cele mai râvnite cuvinte | prietenia și conversaţiile inspiratoare

Mușchii feţei devin lacși, iar ochii încep să li se golească de interes, înainte ca plictiseala să-i îndemne să-și caute alt centru de interes. Foiala culminează cu plecarea unora sau cufundarea în explorarea telefonului. Alţii caută să deturneze discuţia cu o glumă sau îi grăbesc sfârșitul printr-o tăcere detașată sau ostentativă.

Micul secret care ne poartă mai departe

Prietenia, în interiorul familiei și în afara ei, capabilă să fie prin ea însăși un element de stabilitate și certitudine – poate uneori singurul –, este o promisiune care ne animă pe toţi.

Antonimele nu vor exista pentru totdeauna

Dumnezeu nu părăsește. El este părăsit. Chiar și atunci când Scriptura Îl descrie ca întorcându-Și faţa, înţelegem că de fapt aceasta este recunoașterea reticentă și dureroasă a deciziei omului de a trece dincolo de punctul fără întoarcere în relaţia lui cu Dumnezeu.

Egipt și Babilon. Fără intermezzo

În istoria biblică a poporului Israel, aceste nume evocă două perioade de robie cum nu se poate mai diferite.

Revenirea la sens

„Să simţi că ai sens înseamnă să te simţi nemuritor”1 – scria în 2014 profesorul de psihologie și autorul Clay Routledge. Este aceasta singura nemurire de care vom avea parte vreodată?

Amintirile Tatălui sunt ceea ce am uitat noi

Amintirile tatălui sunt ceea ce noi am uitat și cheia care dă neînţelesului sensuri noi, clare și profunde.

Sfârșitul lumii, pe harta convingerilor care ne înspăimântă

Un bun sondaj de opinie nu caută să afle dacă oamenii cred sau nu că va exista un sfârșit al lumii. Mai degrabă, verifică ce cred oamenii despre când și cum va veni sfârșitul. Iar lucrurile nu stau așa întâmplător.

România 100+. Cum schimbi în bine o ţară?

În primul rând, prin sinceritatea dorinţei de schimbare. Sinceritatea schimbă nu doar natura motivelor cuiva, ci și intensitatea cu care acestea influenţează conștiinţa, voinţa și creativitatea unei persoane.

Scurtă, dar nu fără sens

De curând, la intrarea într-o librărie cu reputaţie, am zărit un afiș mare, pe care era promovată cartea unei autoare prin câteva cuvinte care, probabil, îi aparţineau. Citatul transmitea că viaţa este prea scurtă și periculoasă ca să-ţi refuzi vreo plăcere sau ca să fii altfel decât ești. Un truism, aproape două, și un sofism,...