Andreea Irimia

Cele mai multe credinţe ale noastre sunt uşor de păstrat atâta timp cât nimic nu le pune la încercare. La fel ca mulţi alţii, Henry Gerecke a descoperit cât de mult credea în ceea ce predicase ani de-a rândul atunci când a fost pus în faţa unei alegeri dificile.

Trăim având convingerea că știm ce ne-ar face fericiţi. Știm că dacă am avea acea casă, diplomă, familie sau acel lucru la care am visat dintotdeauna am fi mult mai fericiţi. Dar dacă nefericirea și sentimentele de neîmplinire de acum vin tocmai din faptul că nu știm ce e fericirea?

„Circumstanţele nu contează atunci când ai un vis.“ Acesta pare să fie mesajul central al poveștilor celor care au reușit în ciuda unor obstacole inimaginabile. Se pot naște însă visuri în mijlocul luptei pentru supravieţuire, în depravare și mizerie? Și, chiar dacă se nasc, au vreo șansă de supravieţuire?

Când a aflat că bebelușul ei se va naște cu Sindromul Down, o mamă a trimis un e-mail către CoorDown, o asociaţie pentru persoanele care suferă de această boală. Inspirată de cuvintele acesteia, organizaţia i-a răspuns printr-un videoclip înduioșător, adresat atât ei, cât și tuturor celor care se confruntă, ori se vor confrunta cu această...

Sunt de admirat părinţii implicaţi, care fac tot ce pot pentru copiii lor. La o privire mai atentă însă, se pot observa la ei frământările și frica de a nu reuși să le asigure copiilor lor fericirea. Este fericirea copiilor o povară pe care părinţii ar trebui să o poarte?

Iubesc cărţile așa cum iubesc oamenii, iar dacă sunt sinceră cu mine însămi, uneori găsesc în compania cărţilor puţin mai mult confort decât în preajma semenilor mei.

Atunci când cumpărăm mâncare, preţul ne ghidează de multe ori decizia. Credem că orice e mai scump, e și de calitate. Percepţia noastră poate fi adevărată, dar doar până la un punct.

Fie că recunoaștem sau nu, viaţa ne este condiţionată de bani. Majoritatea am spune că mai degrabă de absenţa lor. Puţini sunt cei care reușesc să se smulgă de sub mirajul lor, iar și mai puţini sunt cei care și-i doresc doar pentru a-i oferi. Printre aceștia din urmă se numără și Rachel Lapierre.

Ani întregi de bunăstare, înghiţiţi de câteva luni de recesiune – așa s-ar rezuma criza economică mondială care a început în anul 2007. În esenţa ei, cea mai mare recesiune de după perioada interbelică s-a dovedit a fi o oglindă în care nu ne place să ne privim.

Amestecul de sentimente prin care trece o familie atunci când așteaptă un copil este minunat și înfricoșător, deopotrivă.

Sunt locuri care rămân în suflet alături de oameni şi amintiri dragi. Şi de fiecare dată când te întorci la ele, este imposibil să nu retrăieşti măcar o parte din momentele care te-au convins să le păstrezi în inima ta.

Nu o vede nimeni, pentru că se ascunde și apasă cu greutate în interior, până reușește să te convingă că viaţa nu valorează mare lucru și că mai bine renunţi la ea. Din acest punct al depresiei, drumul de întoarcere este cumplit de greu, dar nu imposibil. Kevin Breel este unul dintre cei care pot...

Sunt momente în care simţim că viaţa e grea şi că unele provocări sunt peste puterile noastre. Dacă privim însă în jurul nostru, la oameni precum Ben Underwood, realizăm că suntem prea puţin conştienţi de darurile pe care le-am primit, dar şi de puterea imensă de a ne bucura de viaţă chiar şi atunci când...

Iubim oamenii pentru ceea ce sunt. Există însă un fel de dragoste prea înaltă ca să-i putem cuprinde cu adevărat toate nuanţele, un fel de dragoste care se manifestă faţă de oameni indiferent de ceea ce sunt sau au devenit. O astfel de dragoste rezumă frumos povestea lui Ian și a Larissei.

În 1923, atunci când alpinistul britanic George Mallory a fost întrebat de ce vrea să escaladeze Everestul, răspunsul acestuia a fost: „Pentru că este acolo.” Câteva decenii mai târziu, Sean Swarner a pornit pe același drum, dar nu pentru că Everestul exista, ci pentru că el era încă în viaţă.

Dintre toate deciziile pe care a trebuit să le luăm vreodată, le putem identifica ușor pe acelea care ne-au schimbat viaţa și ne-au testat caracterul. Pentru Eric Liddell, o astfel de decizie a implicat renunţarea la o cursă olimpică în favoarea credinţei sale.

În faţa unei tragedii umane, cea mai la îndemână reacţie este de resemnare și cedarea în faţa sentimentului că, orice și oricât ai face, nu va fi vreodată suficient. Printre resemnaţi se strecoară, din fericire, și oameni care și-au păstrat sufletul larg deschis și care ajută cum pot ei mai bine.

Lucrurile nu merg întotdeauna cum vrem noi. De mici am învăţat asta, dar ne deranjează la fiecare pas. Are vreun sens să privim obstacolele din viaţa noastră cu ochi buni?

Încercăm să îi protejăm cât de mult putem de răutatea și de urâtul din lume, poate și pentru că știm că în inima lor nu încape indiferenţa la fel de ușor cum și-a făcut cuib într-al nostru. Și poate tocmai de aceea copiii sunt cei care ne dau lecţii uimitoare de sacrificiu și altruism.

Era în anul 1939, iar Europa fierbea. Ambasadorul Japoniei în Lituania, Chiune Sugihara, realizase pericolul iminent pentru evreii lituanieni. Din trenul cu care părăsea Lituania, Chiune Sugihara arunca pe geam vize pentru Japonia. Erau ultimele pe care le semna, cu un singur scop: să salveze cât mai multe vieţi.

Nu vrem să avem de-a face cu ei. Ştim că au furat, au înşelat sau, mai rău, au ucis. Oricât de mult s-au schimbat, ştim că „lupul îşi schimbă blana, da' năravu', ba”. Cine sunt oamenii din spatele gratiilor sau, mai bine zis, cine pot deveni ei?