Dacă președintele a dat de lucru societăţii și presei prin critica fără precedent adusă casei regale, subiectul mai e acum exploatat doar de cei ce critică zi și noapte președinţia. Valul eșecului la examenul de bacalaureat ne-a deschis ochii spre o altă situaţie cu profunde implicaţii în întreaga societate.

E un fapt acum că avem în 2011 cea mai mică rată de promovare a examenului de bacalaureat din ultimii 20 de ani. Știţi că nu e nimic nou sub soare? Nu mai târziu de anul trecut pe vremea aceasta scriam postarea cu titul Cu BAC-ul pe Siret. Atunci subiectul trecea oarecum neobservat pentru că inundaţiile avuseseră un impact mult mai mare asupra românilor. Dar și anul trecut am avut parte de o premieră sau cel puţin de un record doborât. Promovarea elevilor în 2010 a fost cu 10-15% mai mică decât în anul anterior, ajungând în capitală la doar 58,92%. Probabil că anul acesta diferenţa a făcut-o doar plafonul psihologic: „jumate au picat!…"

Remarc din nou un lucru, promovarea înseamnă minimul de peste linie, nu maximul pentru bursă. Ce motive sunt? Unii vor spune că e politică la mijloc, ca să se arate cât de proastă e școala condusă de actuali sau foști miniștri; alţii vor spune că presiunea camerelor de filmat are greutatea ei, de parcă bieţii elevi s-ar fi aflat la detectorul cu minciuni; alţii, mai sarcastici, vor spune că nu era din start nicio condiţie ca toţi să ia examenul, și de fapt întotdeauna a fost așa. Personal cred că fiecare caz are istoria lui, dar și că e vorba de un întreg context situaţional. Sunt unul din cei ce, la vremea mea, am luat bacul onorabil, între notele la 5 materii fiind de la 6 și ceva la 10 (și nu la sport!), dar la facultate am picat de două ori (da, pe vremea aceea se dădea examen, nu interviu). Apoi m-am mobilizat și am reușit. Elementul de bază la fiecare eșec a fost, fără discuţie, lipsa pregătirii.

„Ai carte, ai parte!" ni s-a tot spus… Remarc în treacăt un lucru. „Ai carte, ai parte" nu are nicio legătură cu cartea generaţiei fără bac. Nu că n-ar avea aplicaţie și în dreptul lor… dar la bază e vorba de posesia cărţii funciare care îţi demonstra dreptul de proprietate asupra părţii tale de pământ. Pavel Ruxăndoiu spune clar în Proverb și context că proverbul „Ai carte, ai parte" a avut drept context genetic iniţial „conflictele de proprietate specifice orânduirii feudale, în care „carte" semnifica, pentru ţăranul răzeș sau moșnean actul scris de proprietate asupra unei suprafeţe de pământ." Sensul cuvântului era deci acela de „act scris, având putere de consfinţire". Enunţul a fost ulterior reinterpretat, pe un alt context, „carte semnificând școală, învăţătură. Acesta se constituie ca un nou context genetic, recreând un nou proverb pe baza unui enunţ mai vechi."

Averea cea mai importantă a ţăranului era pământul. Pentru el s-a luptat și pentru el a murit. Acum cartea școlii pare cea mai mare avere. Dar peste o săptămână altele vor fi subiectele de care vom avea… parte. Totuși, în preajma târgului de carte din primăvara aceasta IRES dădea publicităţii un sondaj conform căruia 85% dintre români consideră că proverbul „Ai carte, ai parte" este încă de actualitate (74% total de acord, 11% parţial de acord). Pe de altă parte, 91% sunt total de acord cu afirmaţia „Lectura este absolut necesară pentru dezvoltarea personală a fiecărui om", iar 75%, cu afirmaţia „Cărţile citite sunt cea mai valoroasă avere pentru om".

„Absolut necesar, cea mai valoroasă avere…" – sunt evaluări care obligă. Care e cartea preferată a românilor? Cele mai multe menţiuni în preferinţele respondenţilor le-a obţinut romanul „Pe aripile vântului" (3,02%), urmat de Biblie (2,5%) şi romanul „Moromeţii" (2,19%). Întrebarea ultimă în urma acestor cifre: credeţi că e vreunul din generaţia tânără ale cărui cărţi preferate să fie Pe aripile vântului, Biblia sau Moromeţii? Pariu că nu. Pentru că cea mai citită carte a lor e cea cu feţe, status-uri, poze, clipuri sau pe scurt Facebook. Știu, deja sunt de modă veche, din altă generaţie. Sunt vrednic de un dislike apăsat.

Televiziunile ne aduc la talk-show-uri pe cei cu 10 curat, ca într-o compensare, parcă pentru a se vedea că nu suntem atât de proști cum s-ar părea la prima vedere sau cum ne-ar arăta rezultatele acestei generaţii. În același timp tot televiziunile ne dau știrile conform cărora, din jumătatea picată unii au avut deja tentativă de suicid. Extremele sunt extreme, suta de mii de picaţi rămâne de necontestat. Sigur că da, este poate primul examen complex din viaţă, dar e doar un examen, nu e judecata de apoi! Acolo chiar trebuie să ai parte de Carte. Până atunci însă, unele facultăţi au luat în calcul o a doua sesiune de admitere, după cea de-a doua sesiune de bac. Dormim mai departe, cu burta pe carte…