„Totuși la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o
va da de moștenire Domnul, Dumnezeul tău.“ (Deuteronomul 15:4, subl. ad.)

După aritmetica simplă și logică a Scripturii, dacă ţara are resurse nu sunt motive să
existe sărăcie. Dar noi am creat „ţări bogate ale oamenilor săraci“, observa economistul,
laureat al Premiului Nobel, Joseph Stiglitz. Sărăcia – în definiţia ei largă, realistă,
nu în cea stabilită prin niște cifre relativ arbitrare (pragul de doi dolari pe zi) – este în
creștere. Și cauza nu are legătură cu lipsa resurselor, ci cu lipsurile noastre.

Cei puţini și foarte bogaţi cred că bogăţia nu este un privilegiu, ci o responsabilitate,
aceea de a crea și mai multă bogăţie. „E ca atunci când ai o livadă“, comenta unul
dintre miliardarii lumii, Carlos Slim, „trebuie să oferi fructele, nu pomii“.

Oamenii au însă nevoie tocmai să fie ajutaţi să-și planteze și să-și îngrijească propriile
livezi, nu să depindă de fructe otrăvite. Mulţi nu au acces la servicii medicale, la
educaţie (informaţie), la tehnologie, din pricina costurilor prohibitive, iar cei care se
îmbogăţesc de pe urma acestora, „foarte serios și foarte sentimentalist”, își asumă prin
filantropie, după cum nota amar scriitorul Oscar Wilde, „sarcina remedierii răului pe
care îl văd. Dar remediile lor nu vindecă boala, ci o prelungesc“.

„Totdeauna vor fi săraci în ţară“ (Deuteronomul 15:11). În aceste cuvinte există nu
o scuză pentru indiferenţă, ci o apăsată condamnare a acesteia. Sunt cuvintele la care
avea să facă aluzie mai târziu Iisus (în Matei 26:11), printre altele pentru a le reaminti
celor care Îl ascultau că planul Său nu a fost niciodată acesta. Cuvintele Scripturii nu
ne spun, determinist, că „întotdeauna vor fi săraci“, ci, realist și trist, că „întotdeauna
vom crea săraci“. Nu avem nevoie de tot mai multă filantropie, ci de o societate care să
nu creeze sărăcie, oferind șanse reale creării echităţii sociale.

SURSĂ:Semnele timpului, martie 2016, ediție tipărită
Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.