După fiecare mare cutremur sau alt cataclism, în ultimele decenii, s-a discutat despre creșterea globală a numărului de dezastre naturale. Mulţi lideri religioși consideră că Biblia profetizează o înmulţire a numărului de cutremure care să arate că sfârșitul lumii este aproape.

În ultimii 30 de ani, lumea a avut parte de o medie de 615 catastrofe pe an, 66.000 de victime și 95 de miliarde de dolari pagube anuale, conform unui raport amplu dat publicităţii în ianuarie 2011 de firma de asigurări Munich Re.

În 2010, 950 de catastofe naturale au provocat aproape 295.000 de victime și pagube de 130 de miliarde de dolari, cu mult peste media ultimilor 30 de ani. E clar că dacă eliminăm din statistică pe cei peste 222.000 de morţi în Haiti și cele 30 de miliarde de dolari, pagube în Chile, diferenţele dintre anul 2010 și media anuală aproape dispar în dreptul numărului de victime și al pagubelor materiale.

Totuși, o creștere în ultimele decenii a dezastrelor naturale de tip inundaţie, furtuni, temperaturi extreme este vizibilă și, în general, recunoscută (vezi graficele de la finalul articolului). Avem oare și o creștere reală a numărului de cutremure la nivel global?

Una dintre cele mai citate surse cu privire la creșterea numărului de cutremure este United States Geological Survey (USGS). Rapoartele USGS arată o curbă clar ascendentă a numărului de cutremure raportate. Iată însă ce răspund specialiștii de la USGS la întrebarea: Crește într-adevăr numărul de cutremure?

„Deși poate părea că avem mai multe cutremure, de fapt, numărul de cutremure cu magnitudine 7.0, sau mai mare, a rămas în general constant. În ultimii 20 de ani, creșterea clară este de fapt a numărului de cutremure pe care am fost capabili să le înregistrăm în fiecare an. Aceasta se datorează creșterii uriașe a numărului de staţii seismografice la nivel global și, de asemenea, îmbunătăţirii comunicării globale. În 1931 erau aproximativ 350 de staţii care operau în întreaga lume; astăzi, există mai mult de 8.000 de staţii și informaţiile vin foarte rapid de la aceste staţii prin poștă, internet sau satelit.”

Aceste schimbări, continuă răspunsul USGS, ne-au permis „să localizăm cutremurele mult mai rapid și, de asemenea, să localizăm multe cutremure mici care nu erau detectate în anii precedenţi.” (Vezi, în galeria foto de la finalul articolului, tabelul cu numărul de cutremure și frecvenţa apariţiei lor între anii 2000 și 2011.)

Există, deci, o creștere reală a numărului de cutremure la nivel global? Dar de ce este importantă această întrebare sau pentru cine? Pentru unii creștini este importantă pentru că au convingerea că Iisus a prezis o creștere a numărului de cutremure înainte de revenirea Sa și de sfârșitul lumii. Dar Iisus nu a făcut așa ceva. El a spus că pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume (Matei 24:7), ceea ce nu pare să anunţe o tendinţă de creștere a numărului cutremurelor de-a lungul mai multor decenii.

Evenimente care au fost adesea considerate ca semne ale sfârșitului, sunt mai degrabă semne ale „veacului acestuia” (Mat 24:3), crede Jon Paulien, teolog specializat în Apocalipsa. Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. (…). pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. (Matei 24:6.8)

Semnele nu au fost date pentru a stimula speculaţiile cu privire la timpul sfârșitului. (…) În schimb, ele ne-au fost date pentru a stimula studiul Bibliei, pentru a trăi cu credinţă și (…) pentru a ne aminti să veghem în orice moment”, concluzionează Paulien. (Vegheaţi, dar, pentru că nu știţi în ce zi va veni Domnul vostru – Matei 24:42.)

Cutremurele, ca și alte cataclisme naturale sunt un semn că planeta aceasta nu este bună. Afirmaţia este adevărată și pentru evoluţioniști și pentru creaţioniști. Din punct de vedere evoluţionist, o planetă care se presupune că a obţinut în miliarde de ani condiţiile necesare susţinerii vieţii distruge viaţa deopotrivă. Din punct de vedere creaţionist, dezastrele sunt semne că răul este instalat în lumea noastră. De asemenea, aceste semne amintesc că istoria planetei, așa cum este ea, trebuie să se încheie. În sensul acesta, Paulien are dreptate. Acest tip de semne ale timpului sunt menite să stimuleze dorinţa noastră de a descoperi cum plănuiește Dumnezeu să celebreze viaţa pe o planetă refăcută.

În timp ce dezastrele naturale nu sunt semne precise ale sfârşitului sau ale revenirii lui Iisus, există totuşi un semn major (Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul – Matei 24:14). În plus, trebuie spus că Apocalipsa (11:13,19; 16:16-21) prezice, exact înaintea revenirii lui Iisus, un cutremur care va zgudui toate continentele.

Este ușor de văzut în Matei 24 un proces și o acumulare. Sfârșitul nu va fi atunci… începutul durerilor… atunci… atunci… cine va răbda până la sfârșit… atunci va veni sfârșitul… toate aceste lucruri. Poate fi identificată și o notă de acutizare a forţei, impactului și tragismului unor evenimente și de precipitare a lor: un necaz așa de mare cum n-a fost și nici nu va mai fi… dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate… îndată după aceea…

„Accentul principal nu ar trebui pus pe elementele din lumea naturală, ci pe dimensiunile spirituale ale lumii”, afirmă și dr. Ekkehardt Mueller, expert în Apocalipsa, într-un interviu publicat în revista Semnele timpului, ediţia tipărită din martie 2011.

Despre dezastrele din 2010, mai mult aici: Cutremur în Japonia, Haiti, Chile, China. Val ucigător de căldură, incendii forestiere, inundaţii în Pakistan, furtuna din Europa.