Iubim naturalul, dar ne mulţumim cu artificialul, pentru că artificialul are un atuu important: este accesibil, instant, în recipiente de 36 ml (uneori 2 la preţ de 1). Naturalul cere timp, răbdare și „inconștienţa” de a nu observa concurenţa acerbă care există pe piaţă și care pare să îi decanteze numai pe cei care se apropie de perfecţiune.

Din start, toată lumea militează pentru frumuseţea naturală. Mai rar se trezește vreun unicat care să mărturisească teribilist că iubește frumuseţea artificială: vopsită, din burete, sau cu multă multă pudră. Și fetele care folosesc un flacon de fond de ten pe săptămână și băieţii care salivează pe urmele lor – toţi sunt fani ai frumuseţii naturale. Tot naturalul (mă rog, aparenţa lui) este căutat și de femeile care apelează la operaţii estetice. Altfel nu ar mai exista implanturi, ci siliconul s-ar atașa la exterior, iar grăsimea în exces… ar fi un nonsens.

Iubim naturalul, dar ne mulţumim cu artificialul. Pentru că naturalul cere timp, răbdare și „inconștienţa” de a nu observa concurenţa acerbă care există pe piaţă și care pare să îi decanteze numai pe cei care se apropie de perfecţiune. În faţa acestor realităţi, pasivul „rămâi tu cum te-a lăsat natura” nu este un argument, ci resemnare. În fond, am văzut și noi ce „lasă natura” câteodată și nu ne place.

Asta se întâmplă însă pentru că naturalul a fost greşit înţeles ca fiind o conservare a defectelor din naștere și o autoamăgire până la convingere că „deh, asta este…”. Însă naturalul nu înseamnă să nu intervii cu nimic pentru înfrumuseţare, ci să intervii respectând ecologia frumuseţii.

Principiul este următorul: frumuseţea obţinută natural se construieşte holistic. Învăţăm asta din natură, unde toate sistemele funcţionează prin dependenţă, iar frumuseţea naturii răsare tocmai din armonia tuturor elementelor. La fel, frumuseţea obţinută natural ţine cont de toate elementele care ţin de o persoană: sănătatea, personalitatea, valorile ei şi la urmă aspectul fizic (pentru că acesta este în proporţie foarte mare o rezultantă a celor 3 de dinainte. Restul sunt circumstanţe variabile.) Asta înseamnă că o metodă care vătămează oricare din aceste elemente – sănătate, personalitate, valori – nu este naturală. Dacă sună a ultimatum, să luăm exemplul clasic al înfometării.

Înfometarea te ajută să obţii un corp suplu, dar îţi distruge imunitatea şi rezistenţa fizică, ajungând în final la slăbirea funcţionării creierului (lipsit de substanţe esenţiale).

Apoi, un inamic al personalităţii este dependenţa de tendinţe, care te ajută să obţii aprobarea celor mulţi, dar îţi strică individualitatea, nota aceea de originalitate care te face să fii tu.

Valorile sunt afectate de… nonvalori. De exemplu vulgaritatea, care îţi subliniază excesiv senzualitatea şi îţi centrează utilitatea pe o singură direcţie: sexualitatea.

În concluzie, frumuseţea obţinută natural este proactivă: repară dacă e cazul, dar şi hrăneşte, construieşte. Frumuseţea naturală e sinonimă cu dezvoltarea echilibrată – echilibru interior şi exterior. O asemenea frumuseţe cere, evident, mai multe eforturi (îngrijire, igienă, sport, dietă corectă, dezvoltarea valorilor) dar este durabilă. Și atenţie: vorbesc despre frumuseţe, nu despre perfecţiune.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.